Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
„Planul este luat în considerare suficient de serios. Administrația l-a discutat deja cu liderii libieni”, a transmis rețeaua de știri NBC News, citând două persoane care au avut acces direct la discuții și un fost oficial american.
„Nu s-a ajuns încă la un acord final, iar Israelul a fost informat cu privire la aceste discuții”, a adăugat aceeași sursă.
Acest plan ar presupune însă mutarea palestinienilor dintr-o zonă distrusă de război într-un stat eșuat. Libia traversează de peste un deceniu o perioadă marcată de o instabilitate profundă. Intervenția militară NATO din 2011, care a dus la înlăturarea și execuția sumară a liderului de atunci, Muammar Gaddafi, nu a adus nici democrație, nici stabilitate.
Țara a avut, pentru o vreme, cel puțin trei guverne rivale și centre de putere distincte, iar în prezent rămâne divizată între est și vest. Chiar în ultima săptămână, lideri militari rivali s-au confruntat în lupte violente pe străzile capitalei Tripoli, acolo unde guvernul susținut de ONU menține un control fragil.
Potrivit NBC, așa-numita „opțiune libiană” - care s-ar baza pe strămutarea forțată a palestinienilor - ar include stimulente financiare, precum locuințe gratuite și chiar și o indemnizație lunară. Ironia face ca, înaintea bombardamentelor NATO, Libia din epoca Gaddafi să fi fost un stat relativ laic, cu un sistem extins de locuințe subvenționate și beneficii sociale.
După războiul din 2011, orchestrat sub conducerea președintelui Obama și a secretarului de stat Hillary Clinton, grupuri islamiste radicale și o filială locală a organizației teroriste ISIS au generat haos în numeroase regiuni ale Libiei, afectând inclusiv exporturile de petrol.
Citește pe Antena3.ro
Fără îndoială, majoritatea palestinienilor vor respinge ideea relocării în Africa de Nord, mai ales în contextul unei Libii destabilizate, de ani de zile, de conflicte între facțiuni rivale. Situația politică haotică și periculoasă din această țară face ca „oferta” relocării în statul african să fie cu atât mai puțin atractivă.
După intervenția NATO, Libia a rămas într-o stare aproape permanentă de război civil între grupări armate rivale.
Problema majoră a Casei Albe
La scurt timp după ce și-a început al doilea mandat, președintele Trump a început să ceară țărilor arabe din regiune, precum Egiptul și Iordania, să primească palestinieni, ignorând faptul că aceste state au absorbit deja milioane de refugiați încă din secolul trecut.
Spre exemplu, la sfârșitul lunii ianuarie, în stilul său binecunoscut, Trump a descris astfel o convorbire telefonică cu regele Abdullah al II-lea al Iordaniei:
„Aș vrea ca Egiptul să ia oameni. Vorbim, probabil, despre un milion și jumătate de persoane. Și, pur și simplu, curățăm totul și spunem: «Gata, s-a terminat»!”, a relatat, la vremea respectivă, șeful Casei Albe.
În februarie, aflat la Casa Albă, prim-ministrul israelian, Benjamin Netanyahu, nu își putea stăpâni zâmbetul de pe față, în timp ce președintele Donald Trump dezvăluia întregii lumi cel mai uluitor plan american de pacificare din istoria conflictului israeliano-palestinian.
Șeful administrației de la Washington tocmai insista asupra sugestiei sale, conform căreia aproape două milioane de palestinieni ar trebui să fie mutați din Gaza, o zonă devastată de lupte, în locuințe noi, în altă parte, astfel încât SUA să poată trimite trupe în Fâșie, să preia controlul asupra teritoriului și să construiască acolo „Riviera Orientului Mijlociu”.
La momentul respectiv, discursul unui președinte american care susține ceea ce pare a fi expulzarea forțată a palestinienilor din casele lor, într-un exod ce ar submina decenii de politică americană, dreptul internațional, precum și principiile umanitare de bază, a fost considerat de numeroși observatori drept un moment uluitor.
Gaza nu reflectă doar o simplă criză umanitară sau o chestiune logistică, ci o problemă istorică, încărcată religios și etnic, cu rădăcini adânci, care nu pot fi rezolvate prin sume de bani sau locuințe gratuite.
Istoria recentă a demonstrat că nu există un „troc” simplu, finanțat de contribuabilul american, care să rezolve criza din Gaza. Mai ales în contextul în care conducerea politică și militară a Israelului nu pare dispusă să accepte compromisuri rapide sau soluții menite să ducă la întrezărirea păcii.
