Tunisia a scăpat de coafeza ajunsă

După “revoluţia de iasomie”, aşa cum un jurnalist tunisian a denumit simbolic revoltele ce l-au alungat de la putere, după 23 de ani de “domnie” neîntreruptă, pe preşedintele Zine el-Abidine Ben Ali, tunisienii au ieşit din nou ieri pe străzile capitalei.

De data aceasta, ei i-au cerut partidului aflat la putere, care poartă amprenta fostului preşedinte, să părăsească scena politică, pentru ca guvernul interimar şi, după aceea, viitorul Executiv de la Tunis să se poată forma din politicieni lipsiţi de “moravurile” fostului regim – corupţia, influenţa, şantajul sau furtul din buzunarul statului – despre care se crede că ar putea fi recrutaţi mai ales din rândurile opoziţiei.

Premierul tunisian Mohamed Ghannouchi anunţase după fuga din ţară a preşedintelui că va forma un guvern de unitate naţională care să asigure conducerea ţării până la convocarea de alegeri prezidenţiale anticipate. Însă ieri, “greii” fostului cabinet, în frunte cu premierul, fuseseră confirmaţi în portofolii-cheie, ca Internele, Apărarea, Finanţele şi Externele, şi numai trei membri ai opoziţiei fuseseră şi ei incluşi în guvernul interimar.

Acesta a fost motivul pentru care revoltele au izbucnit din nou. Ieri, pe străzile Tunisului, peste o mie de persoane începuseră un marş de protest paşnic în centrul capitalei, care s-a sfârşit cu bătăi violente cu forţele de ordine.

În răstimpul de la fuga familiei prezidenţiale şi până la manifestaţiile de ieri au ieşit la iveală noi amănunte despre averea de miliarde de euro a “Famigliei”, aşa cum au poreclit tunisienii “clanul” corupt al fostei “Prime Doamne”, Leila Trabelsi. Astfel, potrivit serviciilor secrete franceze, familia prezidenţială, care a fugit în Arabia Saudită după ce Franţa o refuzase, ar avea 1,5 tone de aur, în valoare de 45 de milioane de euro, cea mai mare parte provenind din banca centrală a Tunisiei, iar averea totală a familiei ar fi estimată la aproximativ 4 miliarde de euro. 

Pe de altă parte, tabloidul britanic Daily Mail dezvăluia ieri, citând telegrame diplomatice publicate de WikiLeaks, că una dintre fiicele lui Ben Ali, Nesrine, de 24 de ani, care este acum însărcinată cu soţul ei, “playboy” Sakhr, obişnuia să transporte cu avionul privat diferite bunuri şi mâncare de lux la o vilă de-a lor de pe malul mării şi că soţul său  are ca animal de companie un tigru, pe nume Pasha, pe care îl hrăneşte numai cu carne de viţel de lapte. Cuplul mai are obiceiul să închirieze frecvent aproape un întreg complex cu apartamente de lux din Disneylandul din Paris, pe unde se perindă “acoliţii” clanului. Stilul de viaţă al Nesrinei a fost comparat deseori cu cel al Mariei Antoaneta. Dar aşchia nu sare departe de trunchi... adică de mama sa, Leila.

Nevasta cu bucluc

Drama socială a regimului lui Ben Ali pare să-şi aibă originea în a doua căsătorie a preşedintelui, din 1992, cu Leila, o coafeză provenită dintr-o familie modestă, dar foarte numeroasă, cu educaţie precară. Ajunsă în lumea puterii, ambiţiile Leilei au devenit pe măsură, iar scopul ei ca Primă Doamnă a Tunisiei a fost să se înfrupte din bani şi lux, dar şi să-şi îndestuleze “clanul”. Prin Leila, numeroasele ei rude şi cunoştinţe au ajuns la sacul bogăţiei şi influenţei, de unde au luat tot ce-au putut şi cât au putut. Şi-au făcut afaceri personale, au ocupat funcţii înalte în tot felul de instituţii şi multe dintre ele au acaparat pachetele majoritare de acţiuni ale marilor companii.

Toate acestea au generat şi au extins corupţia în ţară, relaţiile sociale şi economice deteriorându-se treptat, iar bugetul statului a sărăcit tot mai mult, pe măsură ce clanul prezidenţial cheltuia tot mai mult pe lux şi huzur, mai ales prin “străinătăţuri”.  Când vorbeau despre familia preşedintelui lor, tunisienii îi spuneau simplu: “Familia” sau “Mafia”. WikiLeaks dezvăluia de curând conţinutul unei telegrame diplomatice provenită de la Ambasada SUA din Tunis, în care era descris fenomenul corupţiei din Tunisia: “Ce-i al tău e-al meu”.