Tunisia, orice dictatură pe limba ei piere

În timp ce majoritatea tunisienilor se lupta cu şomajul, sărăcia şi persecuţiile brutale ale regimului dictatorial al fostului preşedinte Ben Ali, familia sa, mărită considerabil cu rudele celei de-a doua lui soţii, Leila, se întinsese ca o caracatiţă peste ţară, sleind-o de putere şi bani, până când a reuşit să-şi umple vistieria proprie cu vreo 4 miliarde de euro.

Despre fosta coafeză Leila Trabelsi (53 de ani) şi rudele sale fără edu­caţie, ridicate peste noapte în „ra­iul” bogăţiei şi al puterii, tunisienii vor­besc ca despre „Mafia” sau „Fa­mi­glia”. De altfel,  „Primei Doam­ne” a Tunisiei i se mai spune şi  „Imelda Mar­cos a lumii arabe”, fiind compa­rată, datorită stilului ei de viaţă excentric şi costisitor, cu soţia fostului dicta­tor filipinez Ferdinand Marcos, alungat de la putere după 21 de ani, în 1986. Leila e ahtiată după hainele designerilor celebri şi după maşinile de lux,  având deja în „parcul auto” al familiei vreo 50 de exemplare, comenzi speciale, personalizate. Are şi cultul reşedinţelor opulente, pe care şi le-a extins în afara graniţelor Tunisiei.

Destinaţia preferată pentru shopping a Leilei este Dubaiul, în magazinele căruia lasă sute de mii de dolari. Două dintre fiicele cuplului, Nesrine, căsătorită şi viitoare mamă, şi Cyrine prinseseră mai demult gustul Parisului, iar acum s-au „refugiat” acolo, în luxosul hotel „Disneyland”. Urmează să fie expulzate din Franţa, pentru că preşedintele Nicolas Sarkozy nu vrea să se lege la cap cu familia dictatorului tunisian. Luni seară, în complexul „Castle Club” din Hotelul Disneyland, cla­nul odraslelor lui Ben Ali  făcuse deja vâlvă. „Anturajul lor este atât de mare, încât lumea l-a observat ime­diat. Femeile seamănă cu nişte prin­ţese, împodobite cu bijuterii scumpe, iar limuzinele vin şi pleacă întruna. Patru bodyguarzi tunisieni suprave­ghează permanent holul hotelului.

Alţii, cu căşti în ureche şi, probabil,  înarmaţi, sunt răspândiţi în jurul clă­di­rii ca să vadă cine intră şi iese din complex”, a dezvăluit o sursă de la Disneyland, citată de Daily Mail. „Cei din fami­lia lui Ben Ali sunt hoţi, şar­latani şi chiar ucigaşi. Singurul lor scop este să facă bani cu orice preţ”, a spus un tunisian care locuieşte în Franţa. Odraslele prezidenţiale ar urma să se în­tâlnească cu părinţii lor, care au fost primiţi de Arabia Saudită. Ben Ali şi Leila se află într-un palat din Jeddah, bine păzit. Arabia Saudită e, de altfel, o gazdă bună a dictatorilor „refu­giaţi”, ca fostul dictator ugandez Idi Amin sau fostul preşedinte pakistanez Nawaz Sharif.

Ben Ali are şase copii, miliardari cu toţii, care vor avea însă nevoie de bodyguarzi pentru tot restul vieţii. Tunisienii  nu uită şi nu iartă, mai ales acum, după ce au ieşit şi mai bine la suprafaţă afacerile, abuzurile şi crimele „Famigliei” lui Ben Ali. După fuga din ţară a familiei prezidenţiale, rudele ei trăiesc „dimineaţa de după”, dar nu una mahmură, ci una extem de dură, criminală. Multe dintre reşe­din­ţele lor şi ale fostei familii prezidenţiale au fost devastate şi distruse de mulţimile furioase.

A apărut şi prima victimă, Imed Trabelsi, „nepotul favorit” al Leilei, primar în La Gou­lette, urmărit în Franţa pentru „furt în grup organizat”, în scopul în­su­şirii pe nedrept a prestigiosului iaht al lui Bruno Roger, unul dintre şefii Băncii Lazard şi un apropiat al lui Sarkozy. Imed a murit la spital, din cauza rănilor provocate de răzbu­nători. Un alt nepot al preşedintelui, Kais Ben Ali, a fost arestat ieri-noap­te. Scenariul răzbunării tunisienilor pe dictatura despotică, îm­bogăţită pe spinarea lor, este tipic pentru astfel de lovituri date regi­murilor tota­litare. Şi noi am expe­rimentat un scenariu asemănător, în ’89, când l-am răsturnat pe Ceauşescu.  Revolta în Tunisia a pornit în decembrie, de la un licenţiat amărât, Mo­hammed Boua­zizi, de 26 de ani, rămas şomer din cauza „nepotismului” din sistem. Vindea zarzavaturi clandestin ca să-şi hrănească familia. Când Poliţia l-a prins, şi-a dat foc în semn de protest. A murit şi a devenit erou, scoţându-i pe tunisienii nemulţumiţi în stradă. Dar gestul său a răsunat în toată Africa, dând frisoane multor regimuri dictatoriale.