În timp ce majoritatea tunisienilor se lupta cu şomajul, sărăcia şi persecuţiile brutale ale regimului dictatorial al fostului preşedinte Ben Ali, familia sa, mărită considerabil cu rudele celei de-a doua lui soţii, Leila, se întinsese ca o caracatiţă peste ţară, sleind-o de putere şi bani, până când a reuşit să-şi umple vistieria proprie cu vreo 4 miliarde de euro.
Despre fosta coafeză Leila Trabelsi (53 de ani) şi rudele sale fără educaţie, ridicate peste noapte în „raiul” bogăţiei şi al puterii, tunisienii vorbesc ca despre „Mafia” sau „Famiglia”. De altfel, „Primei Doamne” a Tunisiei i se mai spune şi „Imelda Marcos a lumii arabe”, fiind comparată, datorită stilului ei de viaţă excentric şi costisitor, cu soţia fostului dictator filipinez Ferdinand Marcos, alungat de la putere după 21 de ani, în 1986. Leila e ahtiată după hainele designerilor celebri şi după maşinile de lux, având deja în „parcul auto” al familiei vreo 50 de exemplare, comenzi speciale, personalizate. Are şi cultul reşedinţelor opulente, pe care şi le-a extins în afara graniţelor Tunisiei.
Destinaţia preferată pentru shopping a Leilei este Dubaiul, în magazinele căruia lasă sute de mii de dolari. Două dintre fiicele cuplului, Nesrine, căsătorită şi viitoare mamă, şi Cyrine prinseseră mai demult gustul Parisului, iar acum s-au „refugiat” acolo, în luxosul hotel „Disneyland”. Urmează să fie expulzate din Franţa, pentru că preşedintele Nicolas Sarkozy nu vrea să se lege la cap cu familia dictatorului tunisian. Luni seară, în complexul „Castle Club” din Hotelul Disneyland, clanul odraslelor lui Ben Ali făcuse deja vâlvă. „Anturajul lor este atât de mare, încât lumea l-a observat imediat. Femeile seamănă cu nişte prinţese, împodobite cu bijuterii scumpe, iar limuzinele vin şi pleacă întruna. Patru bodyguarzi tunisieni supraveghează permanent holul hotelului.
Alţii, cu căşti în ureche şi, probabil, înarmaţi, sunt răspândiţi în jurul clădirii ca să vadă cine intră şi iese din complex”, a dezvăluit o sursă de la Disneyland, citată de Daily Mail. „Cei din familia lui Ben Ali sunt hoţi, şarlatani şi chiar ucigaşi. Singurul lor scop este să facă bani cu orice preţ”, a spus un tunisian care locuieşte în Franţa. Odraslele prezidenţiale ar urma să se întâlnească cu părinţii lor, care au fost primiţi de Arabia Saudită. Ben Ali şi Leila se află într-un palat din Jeddah, bine păzit. Arabia Saudită e, de altfel, o gazdă bună a dictatorilor „refugiaţi”, ca fostul dictator ugandez Idi Amin sau fostul preşedinte pakistanez Nawaz Sharif.
Ben Ali are şase copii, miliardari cu toţii, care vor avea însă nevoie de bodyguarzi pentru tot restul vieţii. Tunisienii nu uită şi nu iartă, mai ales acum, după ce au ieşit şi mai bine la suprafaţă afacerile, abuzurile şi crimele „Famigliei” lui Ben Ali. După fuga din ţară a familiei prezidenţiale, rudele ei trăiesc „dimineaţa de după”, dar nu una mahmură, ci una extem de dură, criminală. Multe dintre reşedinţele lor şi ale fostei familii prezidenţiale au fost devastate şi distruse de mulţimile furioase.
A apărut şi prima victimă, Imed Trabelsi, „nepotul favorit” al Leilei, primar în La Goulette, urmărit în Franţa pentru „furt în grup organizat”, în scopul însuşirii pe nedrept a prestigiosului iaht al lui Bruno Roger, unul dintre şefii Băncii Lazard şi un apropiat al lui Sarkozy. Imed a murit la spital, din cauza rănilor provocate de răzbunători. Un alt nepot al preşedintelui, Kais Ben Ali, a fost arestat ieri-noapte. Scenariul răzbunării tunisienilor pe dictatura despotică, îmbogăţită pe spinarea lor, este tipic pentru astfel de lovituri date regimurilor totalitare. Şi noi am experimentat un scenariu asemănător, în ’89, când l-am răsturnat pe Ceauşescu. Revolta în Tunisia a pornit în decembrie, de la un licenţiat amărât, Mohammed Bouazizi, de 26 de ani, rămas şomer din cauza „nepotismului” din sistem. Vindea zarzavaturi clandestin ca să-şi hrănească familia. Când Poliţia l-a prins, şi-a dat foc în semn de protest. A murit şi a devenit erou, scoţându-i pe tunisienii nemulţumiţi în stradă. Dar gestul său a răsunat în toată Africa, dând frisoane multor regimuri dictatoriale.