În timp ce Orientul Mijlociu este în flăcări, organizaţia „Eliberaţi Belarusul acum” face un apel la regimurile occidentale să-şi îndrepte privirea şi spre ţara condusă cu mână de fier, de la obţinerea independenţei de URSS (1994), de Alexandr Lukaşenko (foto). Într-un amplu articol-manifest publicat pe site-ul ziarului The Independent, Natalia Koliada, membră a organizaţiei sus-amintite spune: „Nu avem gaze, nu avem petrol, nu avem nimic de interes geopolitic (...). Dar avem oameni. Vă rugăm nu aşteptaţi ca aceşti oameni să fie ucişi pe străzi”.
Politica „pumnului în gură” are numeroşi „clienţi”, smulşi din toate mediile sociale. Politicieni, actori, academicieni, oameni obişnuiţi etc. au trecut cel puţin o dată pe porţile Securităţii pentru cine ştie ce motive.
Toţi cei şapte candidaţi la prezidenţialele din decembrie 2010, care au cutezat să se prezinte pe liste împotriva lui Lukaşenko, au ajuns fie după gratii, fie în arest la domiciliu. Motivul? Organizare de proteste de masă, infracţiune pedepsită, conform legii, cu 15 ani de închisoare. Aceeaşi soartă au avut-o şi cinci avocaţi care au apărat în instanţă 700 de cetăţeni obişnuiţi arestaţi de miliţia belarusă. Săptămâna trecută, un purtător de cuvânt al unui important lider din Opoziţie a fost condamnat la patru ani de închisoare într-un proces care a durat doar câteva ore. Alexander Ostroşenko (30 de ani) a fost ţinut în sala de judecată într-o cuşcă din fier. Sentinţa, dată pe baza „dovezilor”, potrivit cărora Ostroşenko a comis „acte de vandalism” în timpul protestelor din Minsk din noaptea alegerilor, va fi executată într-o închisoare de maximă siguranţă(!). Recent, preşedintele Lukaşenko a declarat că Europa şi SUA ar trebui învinovăţite pentru instigarea deliberată la proteste de stradă.