Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Președintele Donald Trump i-a convocat luni seară, în Biroul Oval, pe cei mai importanți oficiali de securitate națională, într-o încercare de a stabili următorii pași ai unei confruntări care pare să-i scape tot mai mult de sub control, atât în Venezuela, țara scufundată în sărăcie, dar bogată în petrol, cât și în capitala Statelor Unite.
Cu puțin timp înaintea acestei reuniuni, președintele Nicolás Maduro, liderul autocrat al Venezuelei, apăruse sfidător în fața unei mulțimi uriașe de simpatizanți, în Caracas, într-un miting în aer liber cu accente „trumpiste”, contrazicând zvonurile că ar fi dispus să renunțe la putere sub presiunea SUA.
„Nu vrem pacea sclavilor și nici pacea coloniilor!”, tuna dezlănțuit Maduro, în fața susținătorilor săi.
Între timp, pe plan intern, fundația politică deja fragilă a campaniei venezuelene a lui Trump se subțiază și mai mult.
Casa Albă nu reușește să stingă controversa tot mai mare provocată de o acțiune militară americană, care i-ar fi ucis pe membrii supraviețuitori ai echipajului unei bărci suspectate de trafic de droguri în Caraibe.
Criticii democrați din Congres vorbesc despre un act ce ar putea fi considerat o crimă de război, iar mai mulți republicani influenți par dispuși să ancheteze în mod riguros acțiunile administrației Trump legate de acest episod.
O atenție sporită este acordată acum secretarului Apărării, Pete Hegseth. Fost prezentator „Fox News”, numirea sa în fruntea Pentagonului a fost controversată încă de la început, iar lipsa lui de experiență, stilul conflictual și respingerea unor norme etice și legale ale armatei riscă să-l transforme într-un balast politic pentru Trump, într-un moment în care democrații îi cer demisia.
Tablou sumbru pentru Trump
Blocajul dintre Washington și Caracas a ajuns acum să zdruncine capitala americană, după mai bine de patru luni de presiuni politice, economice și militare, marcate prin prezența impunătoare a celui mai mare portavion din lume, „USS Gerald R. Ford”, și a unei escadrile de nave americane dislocate în apropierea coastelor Venezuelei. În total, 15.000 de militari americani sunt desfășurați în regiune.
Ca imagine de ansamblu, sfidarea lui Maduro i-a aruncat într-un impas strategic profund pe Trump, pe Hegseth, pe șeful Statului Major Interarme, Dan Caine, și pe secretarului de Stat, Marco Rubio, principalii participanți la ședința din Biroul Oval, derulată în regim de urgență, luni seară.
În toată această atmosferă de incertitudine, Trump și-a continuat declarațiile belicoase.
Joia trecută, el amenința că atacurile împotriva țintelor cartelurilor de droguri de pe teritoriul Venezuelei vor începe „foarte curând”. Sâmbătă, șeful Casei Albe declara că spațiul aerian al țării trebuie considerat închis.
Cu toate acestea, Maduro a rămas de neclintit, iar liderul american - sensibil, în trecut, la orice sugestie că ar „da înapoi” după ce lansează amenințări - trebuie acum să se hotărască dacă retorica sa mai are credibilitate fără o demonstrație de forță, ce l-ar putea împinge într-un conflict extern pe care ar prefera să-l evite.
Dictatorul nu se lasă intimidat
Foarte probabil, încă de la lansarea blocadei navale din regiune, speranța administrației Trump a fost aceea că desfășurarea masivă de forțe militare va fi suficient de intimidantă pentru ca Nicolás Maduro să accepte exilul sau, în cel mai bun scenariu pentru SUA, ca generalii din cercul său restrâns de colaboratori să îl răstoarne de la putere.
La sfârșitul săptămânii trecute, Trump a confirmat că a vorbit telefonic recent cu liderul venezuelean - fără niciun rezultat. Maduro primise anterior „opțiuni” din partea SUA pentru a părăsi țara.
Faptul că regimul de la Caracas nu a cedat până acum pune la încercare determinarea lui Trump de a-și respecta principala amenințare, potrivit căreia va recurge la „calea dificilă”, în condițiile în care Maduro obișnuiește să prelungească negocierile și crizele tocmai pentru a eroda puterea de decizie și de mobilizare a adversarilor săi.
Încăpățânarea liderului venezuelean ridică și întrebarea dacă există vreo altă formă de presiune americană, în afară de acțiunea militară directă, care ar putea fisura cu adevărat structura regimului aflat la putere în Venezuela.
Este posibil ca administrația să fi subestimat rezistența bazei de putere a lui Maduro, greșeală repetată de altfel, de-a lungul anilor, de mai toate guvernele americane care au sperat în prăbușirea adversarilor autoritari.
Maduro mizează acum pe pierderea răbdării lui Trump, pe eventuala apariție a divergențelor în anturajul acestuia, precum și pe nevoia președintelui american de a găsi o ieșire din criza pe care tot el a provocat-o.
Impas strategic, cu mize regionale și globale
Dacă Washingtonul ar lua în calcul acțiunea militară, un scenariu de invazie în toată regula rămâne, totuși, greu de imaginat.
În aceste condiții, se pune întrebarea dacă există opțiuni militare limitate care să zdruncine atât de tare aparatul de securitate al lui Maduro, încât să schimbe ecuația politică de la Caracas. Sau dacă, dimpotrivă, lovituri asupra presupuselor ținte ale rețelelor de trafic de droguri ori asupra unor baze militare l-ar putea întări pe Maduro, ar coaliza opinia publică în jurul acestuia și l-ar face să creadă că poate rezista.
Dilema cu care se confruntă Trump este cu atât mai acută cu cât o înlăturare în mare parte pașnică a lui Maduro - care ar aduce libertate milioanelor de venezueleni după două decenii de autoritarism și ar restabili democrația - ar constitui un succes de politică externă notabil.
Un astfel de scenariu ar transmite, de asemenea, un semnal de forță altor adversari ai SUA din regiune, precum Cuba, și ar demonstra Chinei și Rusiei, care își extind influența în emisfera vestică, că Washingtonul nu își lasă „curtea din spate” nesupravegheată.
O strategie reușită în Venezuela i-ar putea contrazice și pe criticii tradiționali ai lui Trump, la fel cum s-a întâmplat după bombardarea instalațiilor nucleare iraniene la începutul anului - un pariu riscant, dar mai eficient și mai puțin destabilizator decât prevăzuseră mulți experți.
Dacă, însă, Maduro supraviețuiește presiunii americane și desfășurării de trupe din regiune, el ar transmite propriul mesaj devastator: autoritatea lui Trump este în scădere, iar autocrații din Beijing și Moscova - cei pe care președintele american încearcă deseori să-i impresioneze - pot prinde curaj.
Un președinte care retrage portavioane și grupuri navale de luptă din Europa pentru a le muta ulterior în largul Americii Latine, pe fondul unei retorici belicoase, ajunge, inevitabil, în fața unor astfel de teste de credibilitate.
În acest context, Trump se află în fața unui moment crucial. În afara opțiunii militare totale, el poate juca în continuare pe aceeași linie ca și până acum sau poate încerca o dezescaladare printr-o ieșire negociată, nu doar pentru Maduro, ci și pentru el însuși, declarându-și „victoria” și depășind actualul moment.
Deocamdată, nu este încă limpede ce este dispus Trump să riște pentru a-și atinge obiectivele în Venezuela, în speranța instalării unui guvern favorabil Washingtonului, care ar putea accepta repatrierea masivă a migranților vizați de politicile președintelui SUA și care ar fi dispus să participe la afacerile profitabile cu petrol și minerale, promovate intens de către Casa Albă.
Cu dus și întors
Fără îndoială, forța militară americană supradimensionată, desfășurată în prezent în Caraibe, ar putea provoca distrugeri catastrofale infrastructurii venezuelene sau operațiunilor pe care administrația le etichetează drept „rețele de droguri”, chiar dacă o mare parte din fentanilul folosit de SUA ca justificare pentru această strategie intră în țară prin Mexic. Rachetele de croazieră și atacurile aeriene lansate de pe portavioane sau avioanele dislocate în regiune ar putea spulbera forțele lui Maduro.
Orice pierderi americane ori victime civile colaterale ar putea avea însă un efect de bumerang pentru Trump și s-ar transforma într-un dezastru politic, într-un moment în care sondajele arată că majoritatea covârșitoare a americanilor se opun unei intervenții în Venezuela.
Istoria arată, de altfel, că regimurile autoritare consolidate în zeci de ani rezistă mult mai mult decât cred cei din exterior.
Guvernul venezuelean este adesea descris drept o structură stratificată, aproape mafiotă, în care personaje-cheie au interese financiare uriașe în menținerea puterii. Și, deși mulți speră că presiunile americane vor deschide calea revenirii la conducere a forțelor democratice, unii analiști se tem că fracturarea regimului ar putea arunca țara în haos, violențe și o incertitudine politică prelungită.
Niciuna dintre opțiunile analizate luni, în cercul restrâns al președintelui, nu vine, așadar, fără costuri.
Casa Albă în derivă, după atacul asupra unei ambarcațiuni
În timp ce administrația încerca să contureze o strategie militară coerentă, criticile legate de atacul asupra unei ambarcațiuni, în data de 2 septembrie, în Caraibe, s-au amplificat, alimentând îngrijorări privind posibile încălcări ale legislației americane și internaționale.
Narațiunea pe care Casa Albă o construiește treptat în jurul incidentului nu face decât să sporească presiunea politică.
Ipoteza unui raid de tip „double tap” asupra bărcii este extrem de controversată, întrucât sugerează posibilitatea ca al doilea atac să fi avut ca țintă persoane rănite sau care nu mai reprezentau o amenințare reală, într-o posibilă încălcare a legilor războiului și a Convențiilor de la Geneva.
Un atac de tip „double tap” este o practică militară extrem de controversată, în care o țintă este lovită de două ori, la interval scurt. Primul atac neutralizează ținta inițială, iar al doilea lovește atunci când salvatorii, supraviețuitorii sau personalul medical se apropie sau când cei răniți sunt deja inofensivi și nu mai reprezintă o amenințare.
Hegseth a respins inițial aceste relatări drept „invenții, inflamatorii și denigratoare”, menite să-i discrediteze pe militarii americani.
Recent, Trump a reacționat la un material din „The Washington Post”, potrivit căruia Hegseth ar fi dat ordinul „ucideți-i pe toți”, declarând că secretarul Apărării i-a precizat că „nu a spus asta”. Totuși, Trump a adăugat că, personal, nu ar fi dorit o a doua lovitură.
La începutul săptămânii, purtătoarea de cuvânt a Casei Albe, Karoline Leavitt, a confirmat că a existat o a doua lovitură. Ea a afirmat că responsabil pentru ordin a fost amiralul Frank M. „Mitch” Bradley, comandantul Forțelor pentru Operațiuni Speciale ale SUA, și că acesta „s-a aflat în limitele autorității sale”. Leavitt a refuzat însă să clarifice ce amenințare ar fi justificat atacul suplimentar.
Mai târziu, Hegseth - aflat în centrul întrebărilor privind competența sa pentru o funcție atât de sensibilă - a subliniat, la rândul său, că Bradley a emis ordinul.
„Să fie limpede: amiralul Mitch Bradley este un erou american, un profesionist autentic și are sprijinul meu total. Susțin deciziile de luptă pe care le-a luat - în misiunea din 2 septembrie și în toate celelalte”, a declarat Hegseth.
Afirmația, formulată într-un mesaj menit să transmită sprijin față de militari, ar putea fi interpretată însă în interiorul armatei ca un semnal ambiguu, cu potențial coroziv asupra lanțului de comandă.
Strategia politică a administrației pare să fie repetarea constantă a ideii că Trump și Hegseth au declarat public că aveau autoritate legală pentru a lovi ambarcațiunile care transportau „narco-teroriști”. Această abordare ocolește însă criticile juridice serioase privind acțiunile și competențele lor.
Iar Casa Albă refuză să prezinte public justificarea legală conținută într-un document clasificat al Oficiului Consilierului Juridic al Departamentului de Justiție al SUA. Senatorii democrați care l-au consultat l-au descris drept „neglijent” și problematic.
Într-un semn al faptului că administrația resimte presiunea scandalului, Leavitt a anunțat că Hegseth a discutat în weekend cu congresmenii preocupați de incident.
Cu toate acestea, congresmenul democrat Ro Khanna a declarat că mai mulți republicani sunt „consternați” de relatările privind atacul secundar. El a cerut ca Hegseth și Bradley să fie audiați în fața Comisiei pentru Forțele Armate: „Este posibil ca amândoi să fi încălcat legea. Americanii merită explicații”.
Duminică, Mike Rogers, președintele republican al aceleiași comisii, a afirmat la CBS că, dacă atacul dublu s-a produs așa cum a fost descris, atunci a fost un „act ilegal”. Luni, el a declarat pentru CNN că relatarea incidentului „se abate semnificativ de la opinia legală care ne-a fost prezentată și, desigur, amplifică îngrijorările legate de însăși existența acestor lovituri”.
Dincolo de rolul lui Hegseth și Bradley, responsabilitatea finală pentru misiune îi revine comandantului suprem. Și, deocamdată, pe fondul scandalurilor interne și al unei presiuni militare fără rezultat în Caraibe, Trump se afundă tot mai adânc în criza venezueleană pe care chiar el a declanșat-o, în timp ce opțiunile sale devin tot mai limitate.
Citește pe Antena3.ro
