Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Principalii colaboratori ai președintelui Donald Trump conturează deja un scenariu de victorie în Iran pentru momentul inevitabil în care liderul de la Casa Albă va încerca să iasă din conflict.
Administrația americană construiește intens imaginea unui final de război în care Trump ar putea certifica personal o „capitulare necondiționată” a Republicii Islamice, chiar dacă realitatea din teren nu ar reflecta un asemenea deznodământ.
Secretarul Apărării, Pete Hegseth, a afirmat că doar președintele poate decide dacă războiul se află „la început, la mijloc sau la final”, sugerând că liderul american este cel care stabilește momentul victoriei.
În schimb, liderii radicali de la Teheran au un obiectiv total diferit: acela de a rezista suficient timp pentru ca opinia publică americană să își piardă răbdarea față de prelungirea unui nou conflict extern.
Istoria campaniilor militare din Orientul Mijlociu arată că violența nu poate fi oprită pur și simplu, iar fiecare nou război alimentează resentimentele care duc la următorul. Din acest motiv, populațiile din regiune privesc cu mult mai mult scepticism perspectivele de pace decât oficialii americani.
Presiune la Casa Albă și confuzia mesajelor
Presiunea pentru identificarea unei strategii de ieșire din acest conflict crește, în contextul riscului declanșării unei crize petroliere care ar putea afecta economia globală.
În plan intern, poziția politică tot mai contestată a lui Trump ar putea fi afectată suplimentar de creșterea prețurilor la combustibil, pe care președintele le consideră „temporare”.
În plus, conflictul contrazice promisiunea electorală a lui Trump de a nu începe noi războaie. Pentru mulți militari americani care au luptat în conflictele de după 11 septembrie, această promisiune reprezintă o obligație morală față de camarazii căzuți pe fronturi străine.
În același timp, administrația americană susține că atacurile aeriene ale SUA și ale Israelului provoacă distrugeri majore infrastructurii militare și nucleare a Iranului.
Un Iran slăbit ar putea fi considerat o victorie strategică pentru Washington, chiar dacă regimul de la Teheran ar rămâne la putere.
Cu toate acestea, așteptările invocate de președinte și explicațiile sale contradictorii privind obiectivele războiului riscă să diminueze impactul unui astfel de rezultat.
Trump a cerut schimbarea regimului de la Teheran și a sugerat că ar putea influența alegerea viitorului lider al țării, dar, în același timp, a vorbit despre posibilitatea unui acord cu lideri religioși iranieni.
Această lipsă de coerență explică de ce administrația încearcă acum să definească scenarii mai credibile pentru finalul conflictului.
Purtătoarea de cuvânt a Casei Albe, Karoline Leavitt, a declarat că expresia „capitulare necondiționată” nu trebuie interpretată literal.
Potrivit acesteia, momentul capitulării ar putea fi atins atunci când Iranul nu va mai reprezenta o amenințare directă pentru Statele Unite și aliații lor.
De ce și Iranul ar putea declara victoria
Președintele american a descris conflictul drept „o excursie”, într-un exemplu al modului în care limbajul politic poate distorsiona realitatea.
Chiar dacă Iranul suferă pierderi militare importante, supraviețuirea regimului ar putea fi prezentată de Teheran drept o victorie.
„Liderii iranieni știu că sunt inferiori militar Statelor Unite și că nu pot obține o victorie militară directă”, afirma recent Mohammad Ali Shabani, un reputat analist în probleme legate de Orientul Mijlociu, într-un interviu acordat CNN.
„Pentru regimul iranian, victoria ar putea însemna pur și simplu să poată spune că a supraviețuit”, mai preciza el.
De altfel, conflictul reflectă tiparul multor războaie moderne ale Statelor Unite.
De fiecare dată, Washingtonul se bazează pe superioritate tehnologică și pe o putere de foc masivă. De cealaltă parte, adversarii, mult mai slabi, recurg la un război asimetric și exploatează terenul, cultura și contextul local, pe care americanii nu le înțeleg pe deplin.
În Vietnam, gherilele comuniste au folosit jungla pentru a contracara armata americană. În Irak, insurgențele și milițiile sectare au transformat conflictul într-un război de uzură. În Afganistan, talibanii au așteptat aproape două decenii retragerea SUA.
Iranul ar putea recurge la tactici similare - de la atacuri asupra unor ținte americane vulnerabile la nivel global, continuarea lansării de rachete asupra statelor din Golf și activarea aliaților regionali precum Hezbollah și Hamas, până la perturbarea transportului petrolier prin Strâmtoarea Hormuz.
Sub o formă sau alta, toate aceste acțiuni lansate de liderii de la Teheran ar putea veni oricând, ca răspunsuri la o eventuală declarație de victorie din partea lui Trump.
Dilema finală
Distanța geografică dintre Statele Unite și teatrele de război face ca sprijinul publicului american pentru conflictele externe să fie limitat în timp.
Dacă războiul se prelungește, americanii se întreabă, inevitabil, de ce ar trebui să plătească cu vieți și resurse pentru conflictele altor state.
Fără obiective clare și o strategie de ieșire bine definită, Trump ar putea ajunge astfel în fața unei dileme familiare multor președinți americani: să declare o victorie parțială și să încheie conflictul sau să fie atras tot mai adânc într-un război fără sfârșit?
Citește pe Antena3.ro
