Reacţiile în lumea-ntreagă nu se lasă aşteptate, majoritatea condamnând decizia publicării informaţiilor, în timp ce în multe capitale se încearcă o creionare a consecinţelor posibile ale dezvăluirilor, scrie AFP. O reacţie extrem de dură, pe care o parte a presei o pune pe seama dezvăluirilor WikiLeaks, a venit ieri de la Moscova, de unde preşedintele Dmitri Medvedev a ameninţat cu o cursă a înarmării dacă nu se va ajunge la un acord, cu NATO, de creare a unui sistem antirachetă comun.
Pe de altă parte, şeful serviciilor secrete externe ruse a declarat că documentele WikiLeaks reprezintă “materie primă bogată” de studiat.
În total, WikiLeaks a anunţat publicarea a 251.287 de depeşe, dintre care 97.070 sunt clasificate “confindenţial”, iar pe 28.760 se află eticheta “PTER” (abreviere pentru prevenirea terorismului). În ceea ce priveşte ţara noastră, potrivit cotidianului britanic The Guardian, 830 de note diplomatice au fost trimise de ambasada SUA din Bucureşti la Departamentul american de Stat.
O serie de documente dezvăluie că Departamentul american de Stat a depus eforturi considerabile în ultimii ani pentru găsirea unor ţări care să accepte suspecţi de la închisoarea de maximă securitate Guantanamo Bay (din Cuba) şi să îi monitorizeze permanent. Potrivit New York Times, în Slovenia, problema s-a pus simplu: dacă această ţară dorea atenţie din partea SUA trebuia “să facă mai mult” în privinţa reintegrării deţinuţilor. Maldivele au condiţionat acceptarea deţinuţilor pe teritoriul insulelor de ajutorul pe care SUA ar fi urmat să-l dea pentru obţinerea de asistenţă din partea FMI. Washingtonul a oferit Republicii Kiribati din centrul Pacificului, “un pachet de stimulente” de trei milioane de dolari pentru acceptarea a 17 uiguri.
Alte documente arată că Statele Unite şi-au adus o parte din armele nucleare pe teritoriul mai multor ţări europene. Este vorba de ţări precum Olanda, Belgia, Germania şi Turcia. Cele patru ţări, împreună cu Italia, au fost suspectate mult timp că permit depozitarea armamentului nuclear american, dar nici NATO, nici statele respective nu negaseră şi nici nu confirmaseră presupunerile, scrie EU Observer. Noile dezvăluiri reies dintr-un document confidenţial al ambasadorului SUA în Germania, Philip Murphy, care menţionează posibila retragere a armelor nucleare americane de pe teritoriul german şi chiar din Olanda şi Belgia.
Într-o altă telegramă se arată că autorităţile chineze sunt pregătite să accepte unificarea celor două Corei.
Conform altei depeşe, China consideră că regimul de la Phenian “a mers prea departe”.
Din documentele WikiLeaks reiese că liderii comunişti chinezi nu consideră Phenianul drept un aliat util sau de încredere; iar Coreea de Nord deja s-a prăbuşit din punct de vedere economic şi se va prăbuşi politic la doi-trei ani de la moartea actualului lider, Kim Jong-Il.
Acuzaţii de spionaj
Fondatorul WikiLeaks, Julian Assange, ar putea fi inculpat pentru spionaj, în SUA. Potrivit procurorului general Eric Holder, Departamentul Justiţiei şi Pentagonul efectuează “o investigaţie penală activă”. Şi Biroul Federal de Investigaţii (FBI) a început o anchetă. Potrivit Der Spiegel, corespondenţa diplomatică provine din sistemul de comunicaţii folosit de Pentagon şi Departamentul de Stat. O parte a notelor provine din sistemul SIPRNet (Secret Internet Protocol Router Network), la care au acces circa 2,5 milioane de funcţionari americani, inclusiv marea majoritate a ambasadelor SUA din întreaga lume. Documentele strict secrete nu trec prin reţeaua SIPRNet, dar sunt accebilile unui număr de 850.000 de americani.
România, în linii generale
Ambasada SUA la Bucureşti a trimis, în noiembrie şi decembrie 2009, mai multe comunicări referitoare la economie, comerţ exterior şi politică internă, în timp ce Departamentul de Stat are mai multe note despre România şi subiecte precum vânzări de arme şi acorduri militare, informează Mediafax, citând din site-ul de dezvăluiri Wikileaks.
Agenţia de ştiri aminteşte că la începutul lui decembrie, Traian Băsescu era ales preşedinte pentru un al doilea mandat, iar miniştrii unui nou Cabinet Boc şi-au preluat mandatele.
Unul dintre documente, datat 8 decembrie şi având ca subiect serviciile de informaţii, precum şi subiecte de politică internă şi externă, se referă la România, dar şi la Belarus, Cehia, Ucraina şi Polonia.
La 7 decembrie, Departamentul de Stat are două comunicări referitoare la România pe subiecte legate de drepturile omului, spionaj, asistenţă militară şi vânzări, precum şi acorduri în domeniul militar şi al apărării. O notă cu acelaşi subiect a fost emisă de Departamentul de Stat la 24 noiembrie.
Ambasada a mai trimis note la Washington în zilele de 3 decembrie, 24 noiembrie şi 16 noiembrie. Majoritatea au ca subiect politicile interne, dar sunt tratate şi alte teme, printre care politica energetică, afacerile economice şi monetare, investiţiile străine, organizaţii internaţionale şi Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică.
• Mediafax
Americanii au aflat, înaintea Summit-ului NATO de la Bucureşti, din 2008, despre intenţiile Franţei
O referire la România se află şi într-un set de documente din 2008, când un responsabil din cadrul Guvernului francez le-a transmis americanilor că ţara sa “nu are o aplecarea prea mare” în a oferi Ucrainei un plan de acţiune pentru statul de membru (MAP) la NATO. Potrivit paginii online a Kyiv Post, care citează documente WikiLeaks, Philippe Errera, consilier pentru probleme strategice în cadrul Ministerului francez de Externe, l-a informat pe Joseph Wood, consilier american pe probleme de securitate internă, că oferirea unui MAP Ucrainei ar fi “o decizie serioasă” dat fiind articolul 5, potrivit căruia atacul asupra unui membru NATO este considerat ca un atac la adresa întregii organizaţii.
Errera i-a mai spus oficialului american că “NATO ar putea să nu fie pregătită pentru garanţiile oferite de articolul 5 în cazul Georgiei”. În nota transmisă de Wood la Washington se arată că “ezitarea Franţei privind angajamentele articolului 5 implică «o sferă de influenţă» de facto, deoarece Rusia reprezintă singura ameninţare posibilă pentru Ucraina sau Georgia”. Această corespondenţă, datată ianuarie 2008, arată divergenţele de opinie între membrii importanţi ai NATO înaintea Summit-ului Organizaţiei Nord-Atlantice, care s-a desfăşurat la Bucureşti în luna aprilie a acelui an. După această reuniune la nivel înalt, atât Ucrainei, cât şi Georgiei li s-a transmis că ele “vor deveni membre NATO”, dar nu li s-a oferit un MAP şi nici nu li s-a dat o dată de aderare concretă. Preşedintele de atunci al Ucrainei, Viktor Iuşcenko, a încercat să obţină MAP-ul pentru ţara sa, fiind puternic susţinut de omologul său american de la acea vreme, George W. Bush, dar din cauza Franţei şi a Germaniei, liderul de la Kiev a eşuat, mai scrie Kyiv Post.
• Anca Aldea