Marea problemă a Ministerului Public rămâne în acest raport maniera în care trebuie prezentată ,,repetenta clasei”(Direcția Națională Anticorupție) ca o posibilă fruntașă, fără noroc și în acest an. Dacă nu ar fi fost oamenii răi din Parlament și de la Curtea Constituțională, care au schimbat condițiile de încadrare pentru întărirea competenței și experienței procurorilor anticorupție și au dat decizii care să elimine abaterile de la legea fundamentală, ehei, alta era situația în DNA! Un eșec grandios trebuia împachetat în scuze. Activitatea de combatere a corupției desfășurată de DNA este din titlul capitolului dedicat legată de ,,modificări legislative și decizii ale Curții Constituționale care au influențat activitatea DNA”. Cei 103 procurori anticorupție care au lucrat efectiv cauze penale au soluționat 2.694 de dosare din cele 7.077 aflate în portofoliu. Au fost făcute 235 trimiteri în judecată, cu 581 inculpați, cu mult sub media de eficiență din alte Parchete. Ponderea inculpaților achitați din total inculpați trimiși în judecată, conform indicatorilor statistici stabiliți de CSM, a fost de 52,3 la sută! Adică mai mult de jumătate dintre cei inculpați au fost nevinovați!O situație și mai dramatică este relevată de faptul că din cei 262 de inculpați achitați definitiv în dosarele DNA, 53 de persoane au fost arestate preventiv. Cine răspunde pentru asemenea eșecuri juridice monstruoase? Raportul nu dă nici un răspuns. Activitatea DIICOT, mai substanțială față de anul anterior, a fost grevată de cazul Caracal, rămas cu multe necunoscute și cu imixtiuni politice ale unui fost ministru al Justiției și ale președintelui Iohannis băgate sub preș.