România, sancţionată pentru o anchetă în bătaie de joc a Poliţiei

După clasarea dosarului, Tribunalul Argeș a dispus redeschiderea lui, obligând poliția să îi reaudieze pe apicultori și să-i confrunte cu tatăl victimei. Mai mult, judecători au dispus și verificarea imaginilor de pe camerele de supraveghere din zonă, deoarece poliția nu făcuse această operațiune. Era prea târziu, deoarece imaginile fuseseră șterse. A urmat o a doua clasare, iar lucrurile au ajuns la CEDO. Curtea a stabilit că ancheta penală a fost una neconvingătoare și a condamnat statul român la plata unor daune morale de 20.000 de euro tatălui victimei.

Povestea începe în luna mai a anului 2014, când un cetățean din Ciochinești a anunțat Poliția Municipiului Curtea de Argeș că fiul său major, care lucra pentru el la paza unor stupi, a dispărut fără urmă. În seara aceleiași zile, trei polițiști, tatăl celui dispărut și un expert criminalist au mers pe malul cursului de apă, unde se bănuia că persoana a dispărut, fiind găsite urme de alunecare și cadavrul persoanei căutate. La fața locului a fost găsită o undiță, fapt ce i-a făcut pe polițiști să concluzioneze că victima a căzut accidental în apă. Cadavrul a fost autopsiat, fiind constatată drept cauză a decesului înecarea, nefiind descoperite pe trup urme de violență.

Tatăl victimei a fost audiat de două ori, atât de poliție, cât și de Parchetul Tribunalului Argeș, cu ambele ocazii acesta arătându-se sceptic cu privire la concluziile anchetei, precizând că fiul său nu a practicat niciodată pescuitul, dar și că se temea de apă, deoarece nu știa să înoate. Bănuiala tatălui era că fiul său a fost împins în apă, în urma unui conflict cu două persoane necunoscute, cu care s-ar fi întâlnit în ziua dispariției. Acesta a criticat și faptul că poliția nu a păstrat și nu a analizat obiectele găsite la locul presupusului înec.

Tribunalul a dispus, poliția a considerat că nu este necesar

Un an și jumătate mai târziu, tatăl reclamant a fost audiat la Tribunalul Argeș, unde a susținut că fiul său îl informase telefonic, în ziua dispariției, că două persoane au venit la locul său de muncă. Ar fi fost vorba despre doi apicultori pe care îi cunoștea. În 10 martie 2016 însă, Parchetul Tribunalului Argeș a clasat dosarul, cu motivarea că fiul reclamantului s-a înecat accidental.

Tatăl nu a lăsat lucrurile așa și a atacat soluția la instanță. În 6 octombrie 2016, Tribunalul Argeș i-a admis plângerea, concluzionând că ancheta poliției a fost una „extrem de superficială”. În principal, instanța a constatat că declarațiile celor doi martori apicultori erau identice, cu toate că au fost audiați la date diferite, judecătorul dispunând reaudierea lor și confruntarea cu tatăl victimei. Mai mult, instanța a obligat Parchetul să identifice alți martori și să verifice înregistrările surprinse de camerele de supraveghere din zonă ale unei microcentrale, apropiată de locul unde s-a întâmplat evenimentul nefericit. Problema e că deja trecuseră ani de la consumarea faptei, astfel încât orice înregistrare ar fi fost făcută în mai 2014, era deja ștearsă. În final, anchetatorii au considerat că nu se impunea o nouă audiere a celor doi apicultori, deși instanța dispusese expres acest lucru și au clasat, din nou, dosarul. În decembrie 2017, Tribunalul Argeș a confirmat soluția de clasare, concluzionând că „nu s-au putut identifica indicii care să confirme săvârşirea vreunei infracţiuni care să fi provocat înecul victimei”.

Cercetarea penală, afectată de… omisiuni

Pentru că, în România, clasarea nu mai putea fi atacată, tatăl victimei s-a adresat CEDO. Iar Curtea de la Luxemburg notează, în motivarea deciziei pronunțate în acest caz, că „în prima fază a cercetării penale, Parchetul, în baza constatărilor rezultate în urma efectuării autopsiei (…) a dispus clasarea, cu motivarea că înecul nu s-a datorat acţiunii sau inacţiunii vreunei alte persoane”.
„Curtea consideră că nu este suficient să se formuleze o ipoteză cu privire la motivele decesului. O astfel de ipoteză trebuie totodată să fie susţinută în mod suficient de probe, astfel încât să nu se mai poată considera că decesul a avut loc în condiţii suspecte”. Mai mult, CEDO consideră că reaudierea celor doi apicultori şi confruntarea lor tatăl victimei erau acte de cercetare esenţiale.

O altă concluzie a CEDO este că „cercetarea penală a fost afectată de diverse omisiuni în faza sa iniţială. (…) În pofida prezenţei în rândul organelor de cercetare penală a unui expert criminalist şi a descoperirii la locul înecului a mai multor obiecte, organele de cercetare nu au analizat şi nici nu au păstrat obiectele de îmbrăcăminte ale fiului reclamantului şi obiectele de pescuit considerate a fi fost folosite de victimă în ziua decesului”.

CEDO: Au rămas neelucidate circumstanțele care au condus la deces

La finalul lunii octombrie a anului trecut, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, printr-un complet prezidat de Gabriele Kucsko-Stadlmayer, din care a făcut parte și judecătoarea Iulia Antoanella Motoc, a stabilit, în această speță, că „organele de cercetare nu s-au ocupat de aspectele din dosar rămase nelămurite la sfârşitul cercetării penale. Prin urmare, nu se poate considera că autorităţile interne au permis stabilirea într-un mod suficient de clar a circumstanţelor care au condus la decesul fiului reclamantului”.

CEDO arată că, în consecință, a fost încălcat articolul 2 din Convenție, sub aspect procedural. În cauză, tatăl victimei a solicitat suma de 200.000 de euro, cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral cauzat, susținând că este profund afectat de natura superficială a cercetării penale. Reclamantul nu a solicitat restituirea cheltuielilor de judecată.

Prin decizia pronunțată, publicată, la finalul săptămânii trecute, în Monitorul Oficial al României, CEDO a menționat faptul că „reclamantul a suferit un prejudiciu moral care nu poate fi reparat prin simpla constatare a încălcării”. Astfel, „având în vedere natura încălcării constatate şi circumstanţele cauzei, Curtea, pronunţându-se în echitate, consideră că reclamantului ar trebui să i se acorde suma de 20.000 de euro, cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul moral”.