Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În ultimii ani au fost omorâți de urși mai mulți români, unii dintre ei foarte tineri, dar viețile lor au contat mai puțin, fiind simpli ciobani, nu turiști. Deși în orice anchetă criminalistică se stabilesc inclusiv autorii morali ai crimelor - care sunt anchetați și pedepsiți penal -, în aceste cazuri de crimă nu s-a constatat niciodată cine se face vinovat pentru morțile oamenilor sfâșiați de urși, deși se poate constata cum din 2016 până astăzi nu s-a ținut cont de expertiza specialiștilor care au făcut anumite recomandări pentru diminuarea numărului mult prea mare de urși din România. Cu alte cuvinte, nimeni din Ministerul Mediului nu ar putea pretinde că nu s-a cunoscut pericolul, însă nimeni nu-și asumă vinovăția.
Marți, o tânără de 19 ani a fost ucisă, pe traseul Jepii Mici, din Munții Bucegi, de un urs foarte agresiv care apoi a atacat și salvatorii ajunși la locul faptei pentru a ridica trupul fetei care a fost aruncat de urs într-o râpă. Atât fata, cât și prietenul ei au sunat la 112, pentru a cere ajutor. Reprezentanții Salvamont Prahova spun că de circa 15 ani nu a mai fost o situație atât de gravă.
Cât timp s-a menținut scăzut numărul urșilor, prin vânătoare, situația a intrat în normalitate, până în anul 2016, când conducerea Ministerului Mediului din Guvernul Cioloș a interzis vânătoarea și hrănirea acestor mamifere.
Ursul din acest caz îngrozitor a fost împușcat, în cel mai scurt timp, după ce i-a atacat și pe salvamontiști. Deși s-a dispus împușcarea împușcarea ursului de către un paznic de vânătoare, IPJ Prahova a anunțat, ieri, că s-a deschis dosar penal pentru braconaj, după ce a fost împușcat ursul ucigaș.
În multe alte cazuri din ultimii ani s-au deschis dosare de urmărire penală împotriva celor care au îndrăznit să elimine animalul atacator. Mai mult, unii turiști sau ONG-iști atacați de urși au dat declarații în care se autoînvinovățesc pentru pătrunderea în „habitatul ursului”. Habitatul despre care vorbesc activiștii de mediu este același cu al omului, dintotdeauna, iar vânătoarea există de la apariția speciei homo sapiens. ONG-ul Agent Green a scris, ieri, pe pagina de Facebook a asociației, că e nevoie de educație pentru ei care sunt atacați de urs, nicidecum că ar fi o problemă cauzată de înmulțirea urșilor care atacă pentru că nu mai au loc în pădure și nici hrană.
Ce exemplare ar trebui eliminate
Specialiștii reali în animale mari au explicat că înmulțirea acestor mamifere și lipsa hranei îi face mai agresivi, le modifică radical comportamentul și astfel ajung să nu le mai fie frică de oameni, ci să atace, așa cum s-a întâmplat și cu tânăra sfâșiată pe Jepii Mici. S-ar putea să fie doar începutul unei serii de astfel de atacuri, pentru că mai este o problemă neanalizată corect de Ministerul Mediului: extragerea exemplarelor mari și agresive din interiorul pădurilor a fost cerută de specialiștii universitari, dar ONG-urile susțin că astfel se face „vânătoare la trofeu” și că ar trebui să se extragă ceilalți urși, mai puțin agresivi, goniți din păduri spre periferie și spre localități.
După ce s-a interzis vânătoarea urșilor și hrănirea acestora în păduri s-a ajuns la situația în care animalele nu mai au altă șansă de supraviețuire decât să iasă din pădure, pentru a căuta hrană în zonele locuite de oameni. Mâncarea era pusă în locuri bine studiate de specialiști în faună prin eforturile asociațiilor de vânători. Din cotizațiile membrilor acestor asociații se cumpăra și hrana și se punea în pădure.
După ce s-a intervenit prin lege pentru interzicerea vânătorii, oricum nu ar mai avea cine să facă aceste eforturi, din banii proprii. ONG-urile au intervenit permanent pentru a bloca ordinele de ministru care stabilesc anual cotele de vânătoare, iar anul trecut s-a legiferat astfel încât chiar dacă se permite vânătoarea pe cotele de prevenție și de intervenție, să nu permită vânătoarea „la trofeu”. Specialiștii în vânătoare au explicat că se înțelege greșit acest termen „trofeu”, care se referă la regulile stabilite prin legea cadru, astfel încât să se încaseze taxe mai mari pentru exemplare mai puternice, nefiind vorba despre lăcomia lor, așa cum explică activiști de mediu, însă ministrul a ales varianta ONG-urilor și astfel îi obligă, practic, pe paznicii fondurilor de vânătoare să facă muncă voluntară, dacă apar exemplare periculoase în anumite zone, în loc să se încaseze bani la bugetul statului de la vânătorii dispuși să facă același lucru, plătind pentru vânătoarea „la trofeu”.
Specialiști cu opinii diametral opuse
În toți acești ani, de când se derulează un scandal permanent pe tema vânătorii, ONG-urile au venit cu studii care arată că situația nu ar fi atât de gravă cum o prezintă specialiștii de la Universitatea Transilvania, din Brașov, numărul urșilor nefiind mai mare de 10.000, așa cum se preconizează, pe baza datelor culese de specialiștii universității. Tot ONG-urile au explicat că urșii mari și agresivi ar trebui să fie lăsați în păduri pentru că aceștia ar elimina pe cale naturală puii pe care îi atacă.
Aceste explicații ale ONG-urilor au fost singurele luate în seamă pentru deciziile Ministerului Mediului, în timp ce explicațiile universitarilor arată că ar trebui să se extragă cu precădere masculii de dimensiuni mari, care sunt foarte agresivi, pentru că ei sunt cei care-i alungă pe ceilalți din interiorul pădurilor, iar atunci când se depășește un total de 4.000 de exemplare la nivelul întregii țări este garantat pericolul de moarte pentru cei care circulă în pădure, apoi și pentru localitățile de la limita pădurilor. De altfel, în ultimii 3 ani au fost văzuți urși la 20-30 de kilometri distanță de București și ar putea să apară în oraș, așa cum au apărut la Ploiești.
Dosare penale împotriva celor care se apără
În ultimii ani au murit mai multe persoane, fie din rândul celor care culeg ciuperci sau fructe de pădure, fie ciobani sau chiar victime atacate de urși în propriile gospodării. Pentru a elimina un urs care a atacat oameni sau gospodării, ucigând animalele din curțile sătenilor, este nevoie de o serie de aprobări și de proceduri speciale, iar ONG-urile deschid dosare penale chiar și atunci când toate procedurile sunt legale.
Deși există o lege a vânătorii care prevede anumite cote anuale de vânătoare, tot ONG-urile au reușit să facă aproape imposibilă vânătoarea, iar actualul ministru al Mediului, deși a aprobat cotele, nu a reușit să înțeleagă ce presupune „vânătoarea la trofeu” și de ce fără aceasta nu se poate restabili siguranța în pădurile din România.
Acest subiect este atât de sensibil, la nivel internațional, încât sunt foarte puțini cei care mai îndrăznesc să ia apărarea oamenilor, în detrimentul urșilor. Pe rețelele de socializare se creează o adevărată isterie de fiecare dată când oamenii sunt atacați de urși, apărând sute de comentarii ale activiștilor care susțin că „omul trebuie să plătească pentru că a intrat în habitatul mamiferelor”, iar recent, când un bătrân a murit, sfâșiat de urs în propria gospodărie, au existat comentarii ale unor activiști de mediu care susțineau că victima este vinovată pentru că a-ncercat să se apere de atacul ursului care-i vizita frecvent curtea, punând capcane. De altfel, legea din România pedepsește fapta, penal, pentru că nu se ia în considerare legitima apărare în cazul atacului unor animale sălbatice protejate.
Specialiștii reali au explicat că specia nici măcar nu ar trebui să fie protejată, mai ales după înmulțirea evidentă pe teritoriul României, dar Ministerul Mediului menține decizia din 2016, fără ca măcar un angajat sau ministrul să-și fi asumat să plătească pentru moartea oamenilor – consecință a deciziilor luate de minister, deși se poate demonstra relația de cauzalitate și faptul că avertismentele specialiștilor au existat, de la început, deci se știa că se va ajunge la această situație.
Numărul urșilor e de 3 ori peste limita de siguranță
Ovidiu Ionescu, profesor la Facultatea de Silvicultură din cadrul Universității Transilvania, din Brașov, a avertizat în nenumărate rânduri autoritățile și a fost citat de zeci de ori în Jurnalul, în ultimii ani, în legătură cu pericolele la care este expusă România, după ce s-a interzis vânătoarea, în anul 2016.
Dacă se ține cont de faptul că putem fi în siguranță cu maximum 4.000 de exemplare, astfel încât acestea să rămână în pădure, iar acum avem de trei ori mai mulți urși, este explicabil de ce va trebui să ne obișnuim cu prezența cotidiană a acestor mamifere, nu doar pe traseele montane, ci și în multe localități.
Profesorul a atras atenția și asupra faptului că în ultimii ani a crescut numărul de pui pe care îi fată ursoaicele, de la un pui sau doi, până la patru, pe fondul încălzirii climei, astfel încât înmulțirea lor este mult mai rapidă și scăpată de sub control. Dacă pe timpul iernii nu au fost raportate incidente, urșii fiind în hibernare, primăvara a debutat cu foarte multe apariții ale mamiferelor în zone locuite de oameni, iar în această vară ar putea deveni ceva obișnuit întâlnirea cu ursul, pentru turiștii români și străini care vizitează zonele montane sau chiar pensiunile din zonele de deal.
Se promovează turismul în zonele afectate
În timp ce statului român i se cere să aloce peste 10 milioane de euro anual pentru promovarea turismului, nimeni nu spune că deja ar trebui să se ia măsuri în privința siguranței celor care vor să facă turism montan. Informațiile reale despre atacurile urșilor și, mai nou, ale lupilor, în zonele turistice, nu ajung prea des în spațiul public, iar hotelierii și patronii de pensiuni se tem să atragă atenția asupra pericolului, pentru a nu intra în faliment.
Ba chiar se organizează infotripuri la care sunt invitați jurnaliști și influenceri în zonele frecventate de urși, pentru a crea o imagine falsă asupra situației, promovându-se turismul în regiuni cu o densitate de peste 2.000 de exemplare la nivel de județ, fără a se menționa pericolul. Iar pericolul este exact cel care a dus la moartea tinerei de 19 ani, marți, pe Jepii Mici.
Pe de altă parte, ONG-urile și activiștii încearcă să inducă falsa explicație că singurii care se pot întâlni cu oamenii sunt urșii „gunoieri” sau „cerșetori”. Profesorul Ionescu a explicat, în mai multe rânduri, pentru Jurnalul, că urșii mai slabi, care sunt goniți din pădure de cei mai puternici, sunt cei care ajung în localități, să caute hrană, dar nu pentru că sunt lăsate gunoaie în spațiul public și nici pentru că turiștii se opresc pe marginea drumului să le dea de mâncare, ci pentru că așa s-ar întâmpla oricum, ei neavând nicio sursă de hrană în pădure și fiind atacați de cei puternici.
Câți bani se dau pentru lobby
Printre lucrurile care nu se pot discuta în spațiul public sunt și sumele uriașe plătite pentru campaniile împotriva vânătorii (nu doar în România). Surse din câteva organizații internaționale ale vânătorilor spun că în țara noastră nu s-a anchetat niciodată transferul de bani către ONG-urile sau activiștii de mediu și influencerii care susțin campaniile împotriva vânătorii, lobby-ul fiind trafic de influență, însă în țări unde este legal să se facă lobby, precum Marea Britanie, de exemplu, anul trecut s-au alocat peste 10 milioane de lire sterline, pentru campaniile derulate de ambele tabere, înainte de a fi votată în Parlamentul britanic o nouă lege care stabilește condițiile de vânătoare. „Cei din asociația vânătorilor, care e foarte puternică la ei, au avut la dispoziție 1,6 milioane de lire sterline pentru această campanie, iar ONG-urile de mediu au avut peste 9 milioane de lire sterline pentru campania împotriva vânătorii. Votul a fost foarte strâns în Parlamentul Britanic, dar au avut câștig de cauză ONG-urile de mediu și la ei. S-a cerut Comisiei Europene transparentizarea acestor plăți către ONG-uri, dar ni s-a răspuns că astfel s-ar încălca drepturile celor care primesc bani pentru aceste campanii”, a explicat o sursă.
Cum în țara noastră nu se vorbește deschis despre aceste practici care sunt obișnuite în alte țări ale lumii, publicul larg nu înțelege ce înseamnă o astfel de campanie care se face pentru persuasiune și pentru a se obține sprijinul unui număr cât mai mare de oameni, în scopul modificării cadrului legislativ. Cei mai vizibili sunt activiștii de mediu care militează pentru salvarea animalelor și îi acuză pe vânători de interese financiare, deși uită să menționeze că animalele sălbatice ucid oameni sau alte animale.
