În Ajunul Crăciunului, bănăţenii se cinstesc cu ''pomana porcului''

În Ajun se trudeşte toată ziua, iar odată cu ridicarea postului este gata şi ''pomana porcului'', cina din preparate proaspete de grăsun, la care sunt poftiţi toţi cei care au participat la munca de peste zi.

''Noi tăiem porc în preajma Sfântului Nicolae, iar părinţii, în Ajun. Ne adunăm cu toţii, rude, vecini şi ne ajutăm, pentru că e muncă multă. E obicei foarte frumos al familiei, pentru că totul începe cu o seară înainte, când pregătim vasele şi tot ceea ce ne trebuie a doua zi şi totul se întâmplă în cântec de colinde şi de voie bună'', spune, pentru AGERPRES, Paulina Bonc.

În Banat, Ajunul împleteşte sacrificiul, simbolizat de jertfa animalului, cu bucuria veştii Naşterii Domnului, adusă de colindători încă din zori.

''În Banat, copiii colindă de obicei înainte de Crăciun, în Ajun, dar sărbătoarea este pregătită cu şase săptămâni înainte. În această perioadă, aproape în fiecare seară, pe străzi se aprindea un foc, dar mai ales pe dealuri, unde se adunau cete concurente, care ştiau să arunce vorbele peste sat şi era un fel de duel între cele două grupări. Era obiceiul Piţărăilor din Banatul de Munte. Se fac focuri, iar în Ajunul Crăciunului se porneşte colinda. Spre seară, colindătorii strigă ''Bună seara lui Ajun, că-i mai bună lui Crăciun, că-i cu mieri, cu purcei, cu copii de-ăi micuţei'', a relatat, pentru AGERPRES muzeograf şi etnolog la Muzeul Satului Bănăţean, dr. Maria Mândroane.

Desigur, atenţia tuturor se îndreaptă în această zi spre grăsunul care odată domolit se transformă în gustoasele preparate proaspete, cele dintâi gustate, căci pentru cele afumate degustarea are loc peste câteva săptămâni.

''La părinţii mei, în Banatul de Munte, vine un măcelar şi încă vreo cinci ajutoare, femei şi bărbaţi, care ştiu, fiecare, ce au de făcut, în etape, şi nu se încurcă niciodată. Gazda trebuie să fie atentă să nu se stingă focul de sub ceaunele din curte, unde se pun primele bucăţi de carne proaspătă la fiert, pentru borândău (papricaş, n.r.). Vă spun că mirosul de ceapă călită cu boia şi foile de dafin răspândesc aromele pe toată strada, iar pofta ne-o potolim cu câte-o gură de rachiu sau vin roşu şi pireţi (sărăţele de post, n.r.) şi zacuscă sau crofne (gogoşi, n.r.)'', spune Paulina.

În curte se aranjează mesele care se umplu de carne, grăsime şi mirodenii din care se prepară cârnaţi, tobă, caltaboşi, sângerete, jumări şi toate celelalte bunătăţi.

Seara, când au ostenit cu toţii după atâtea treburi, urmează pomana porcului care este ridicată la rang de ritual la care sunt prezenţi bătrâni, copii, rude şi toţi cei care au ajutat la tăierea porcului şi la pregătiri.

''Acum se serveşte mâncare gătită din carne şi grăsime cu varză, carne şi slănină proaspătă friptă împreună cu mămăliga sau cu mălaiul şi cu murăturile iernii'', mai spune Maria Mândroane.

După ospăţ, colinde şi voie bună, se retrag cu toţii la casele lor, fiecare primind un pachet cu pomana porcului.

Când ceasurile trec de ora cinci ale înserării, gazdele primesc cetele de colindători care aduc cu ei tradiţiile locului, mai ales Steaua, bătuta cu dubele şi jocul Caprei, cu toţii făcând urături de sănătate şi belşug, dar mai ales vestind Naşterea Pruncului Mântuitor. Ei sunt răsplătiţi de gazde cu ulcele pline cu nuci, dulciuri şi mere. AGERPRES