Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
"Romania dupa Malta. 875 de zile la Externe'(Fundatia Europeana Titulescu), adica 10 volume, 875 de pagini de text si 784 de imagini. Acesta este "raportul' cu care Adrian Nastase, ministrul de externe al Romaniei in perioada 28 iunie 1990-19 noiembrie 1992, dinamiteaza (chiar daca nu si-a propus neaparat lucrul asta!) cateva prejudecati solid insurubate in mentalul nostru colectiv.
Prima si cea mai des intalnita este aceea ca o lucrare de politica externa sau de diplomatie se adreseaza numai initiatilor. Dimpotriva, scria in 2006 Adrian Nastase in deschiderea primului tom al crestomatiei: "Cititorul va patrunde in intimitatea unei institutii publice, Ministerul Afacerilor Externe, aflat atunci intr-un complicat proces de restructurare, va vedea cum s-au elaborat deciziile si politicile publice in domeniu, va intelege mai bine- sper eu- legaturile intre politica interna si cea externa si va retrai evenimente definitorii pentru evolutia Romaniei si a continentului european.' In acest fel, "lucrarea de fata va contura o imagine mai substantiala si mai nuantata a asupra unei perioade controversate a istoriei postdecembriste'.
Altfel spus,un asemenea proiect, unic prin amploarea si complexitatea sa- reunind documente din arhiva Ministerului de Externe, corespondenta cu personalitati politice si diplomatice, articole, studii, interviuri-, ne va ajuta sa ne debarasam de multe, grele si paguboase stereotipuri si prejudecati despre Romania primilor ani dupa Revolutie. Cum ar fi, bunaoara, cliseul siropos-propagandistic despre euforia debordanta cu care Batranul continent si Statele Unite reactionau la fiecare veste care venea dinspre tara lui Dracula. Nu-i vorba, nimeni nu neaga valul de simpatie cu care mass media occidentala a primit Revolutia romana, dar, mergand mai adanc, vedem ca reactia cercurilor politice si diplomatice occidentale nu era influentata si nici nu avea de a face cu asemenea puseuri emotionale. Adrian Nastase face trimitere la nedumeririle pe care evenimentele din Romania le-au generat la Washington si pe principiul propagarii undei, in capitalele occidentale. Enumerand si doua motive ale acestei stari de spirit:"Primul privea modul violent in care Romania a iesit din totalitarism. Americanii par sa nu fi inteles, in prima instanta, cauzele profunde ale acestui episod atipic al tranzitiilor din Estul Europei. Evaluarile lor nu cuprindeau asemenea solutii radicale de schimbare a regimului politic.' Cel de-al doilea motiv, considera Adrian Nastase, tinea de " felul in care Romania a iesit din totalitarism'. Explicand: "Spre deosebire de celelalte tari comuniste din Estul Europei, care dupa 1989 au produs guvernari de dreapta, Romania a produs o guvernare de stanga.' "De ce s-a intamplat acest lucru?'- se intreaba cu talc Adrian Nastase. Si da acest raspuns (numai aparent) socant: "Nu cred ca avem, in acest moment, o explicatie care sa treaca dincolo de clisee de genul "Duminica orbului', neocomunisti, kagebisti, mineriade'.
Unor asemenea intrebari, multe venind din (pre)judecati partizane sau chiar din clisee cu vechi state si cu larga circulatie, li se adauga o reticenta mult mai dureroasa prin obtuzitatea si nedreptatea pe care le ascundea: "Cei dispusi sa–si plece urechea pentru a asculta speculatiile unor dintre cei care isi gasesc suficient timp pentru a taia firul de par in patru, ar putea fi tentati sa intrebe daca Romania se poate considera in mod legitim o tara central europeana. Raspunsul meu este categoric afirmativ'.
Sunt suprinse, aici, doar cateva dintre provocarile, directe sau mascate, cu care se confrunta diplomatia romaneasca din acei ani de inceput si in functie de care putem intelege mai corect si in datele sale definitorii aria de actiune a ministerului de externe din perioada guvernului Petre Roman: "Am avut de luptat cu consecintele acestor nedumeriri ale occidentalilor in privinta dorintei Romaniei de a promova reforme democratice'.
Dar, daca este adevarat ca diplomatia romaneasca se confrunta, la inceputul anilor '90, cu asemenea intrebari si prejudecati, tot la fel de adevarat este si ca lumea buna in care doream cu toata sinceritatea sa intram nu era, nici ea, scutita de incertitudini si acute dileme. Acest lucru il va intui si il va declara fara inconjur tanarul sef al diplomatiei romanesti, comparand perioada Razboiului Rece sau cea de dupa Conferinta pentru Securitate si Cooperare in Europa, in care politica externa europeana era relativ simpla, fiind in mare masura o ecuatie cu o singura necunoascuta si aceasta tinand de domeniul ideologic, cu noul raport de forte care se instituia in Europa si in lume, in care opera "o ecuatie cu extrem de multe necunoscute si fiecare dintre ele este, ea insasi, intr-o schimbare extraordinara'.
Acesta sunt, in linii mari, realitatile definitorii ale contextului istoric la care s-a raportat (si a fost pusa in situatia sa se raporteze) diplomatia Romaniei anilor 1990-1992, ani care, in pofida unor inerente incercari, reticente sau rezerve, vor ramane cei care au marcat primii pasi ai participarii Romaniei la mecanismele Uniunii Europei Occidentale, important factor pentru apropierea de NATO si de Comunitatea Europeana. Demersuri politice si diplomatice a caror finalizare va veni, deloc intamplator as spune, in perioada 2001-2004, cand Romania devine stat membru al NATO si al Uniunii Europene. Adica in perioada in care primul ministru al Romaniei a fost Adrian Nastase!
Despre aceste realitati avem datele lamuritoare in mapa atat de densa de documente ale seriei "Romania dupa Malta' pe care Adrian Nastase o numeste "cronica unui "razboi pasnic' purtat impreuna cu colegii mei pentru intrarea Romaniei in Europa'.
Fapt semnificativ, volumele 8,9 si 10 apar catre sfarsitul lui 2011, anul in care se implineau sapte decenii de la trecerea in eternitate a lui Nicolae Titulescu - "patronul diplomatiei romanesti', cum il numeste cu nedezmintit respect Adrian Nastase. Si tot un fapt semnificativ, dureros de semnificativ, scriem despre acest eveniment editorial in zilele in care, Adrian Nastase- cel caruia ii revine, in mare masura, performanta de a re-aduce Romania in Europa si Europa in Romania -, este haituit de catre o putere maladiv antinationala, de numele careia se leaga umilitoarea contra-performanta: izolarea, pe plan extern, a Romaniei. Rusinoasa potriveala a lucraturilor…
