Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
________
"Nici moartea nu mă sperie..."
"Sunt preocupată de sănătatea mea care este foarte şubredă. Am insă o bucurie in perspectivă. La inceputul anului viitor imi va apărea o nouă carte care se numeşte «Continuum». Nu se referă la o continuitate stilistică, ci la una creatoare. Această carte acoperă cam 60 de ani de existenţă, incepănd din ’47 pănă astăzi. Va fi in limba engleză, dar majoritatea poeziilor sunt romăneşti, apărute in Romănia in diferite cărţi ale mele, traduse de mine in engleză, iar cele mai recente sunt scrise direct in engleză. Sper să mai trăiesc să văd această carte.
Poezia este o emanaţie naturală şi nu dispare, dar cititorii de poezie au fost intotdeauna puţini. Este o indeletnicire specioasă şi selectă. Eu insămi care mă doream poetă de cănd aveam 5 ani, nu prea imi plăcea să citesc poezie. M-a apucat mai tărziu, pe la 15 ani. Nu se poate conta pe o masă de cititori, cred că nu va fi posibil niciodată. Poezia cere un antrenament special şi aş spune o structură psihică specială, pe care nu o posedă toţi. Zicala aceea că poetul trebuie să creeze in stare de suferinţă pentru a avea succes este o prejudecată. Suferinţa este un fapt de viaţă. Nu cred in cel care nu cunoaşte gustul suferinţei. Nu cred intr-o fiinţă perpetuu zămbitoare, senină şi fericită. Suferinţa face parte din viaţă şi trebuie să ne-o asumăm.
Nietzsche spunea că destinul este de fapt caracterul. Cred că avea dreptate. Sunt structurată şi mi se intămplă lucruri asemănătoare conform cu structura mea. Nu am avut niciodată un stil precis, nici vestimentar nici in poezie.
Mă mustru pentru că am fost o dreptcredincioasă, că m-am supus anumitor canoane şi am scris nişte poezii proaste. Mă mustru pentru buna mea credinţă, pentru naivitatea mea. Mă felicit că am putut să ies din acea enclavă, din acel prizonierat al limbajului şi că am putut să revin la poezie, la muzică şi la mine insămi.
Am o problemă cu scurgerea timpului, pe care am şi făcut-o publică. Eu nu am avut o senzaţie de trecere de la copilărie la adolescenţă, tinereţe, maturitate, bătrăneţe... Nu simt nici o modificare cu excepţia anatomiei. Mi se pare viaţa mult prea scurtă ca să o mai segmentăm. Bătrăneţea nu mă sperie decăt sub raport fizic. Nici moartea nu mă sperie. Nu programez niciodată nimic. Dacă o să simt să scriu o poezie de ziua mea, o voi face. Soţul meu implineşte la 7 decembrie o vărstă rotundă, 85 de ani. Cred că lui am să-i dedic o poezie. In incheiere, vreau să mulţumesc Jurnalului Naţional pentru că işi aminteşte de mine."
Jurnalul Național - 27 noiembrie 2007
____________
Voiam sa raman in septembrie
Voiam sa raman in septembrie
pe plaja pustie si palida,
voiam sa ma-ncarc de cenusa
cocorilor mei nestatornici
si vantul greoi sa-mi adoarma
in plete cu apa navoade;
voiam sa-mi aprind intr-o noapte
tigara mai alba ca luna,
si-n jurul meu - nimeni, doar marea
cu forta-i ascunsa si grava;
voiam sa raman in septembrie,
prezenta la trecerea timpului,
cu-o mana in arbori, cu alta-n
nisipul carunt - si sa lunec
o data cu vara in toamna...
Dar mie imi sunt sorocite,
pesemne, plecari mai dramatice.
Mi-e dat sa ma smulg din privelisti
cu sufletul nepregatit,
cum dat mi-e sa plec din iubire
cand inca mai am de iubit...
Nina Cassian
_______________
--------------
Nina Cassian (Renée Annie Ştefănescu) s-a născut la Galaţi, la 27 noiembrie 1924.
Poetă, prozatoare şi traducătoare, autoare de lieduri şi muzică de cameră, Nina Cassian s-a stabilit în SUA din 1985. A făcut şcoala primară şi primele clase liceale la Braşov (1926-1936), luându-şi bacalaureatul la Bucureşti, în 1942. A urmat cursuri de actorie, cu Beate Fredanov şi Alexandru Finţi, şi pictură, la şcoala lui M.H. Maxy şi cu Georg Lowendal. A studiat muzica cu Constantin Silvestri, Mihail Jora ş.a. A audiat cursuri de filologie la Universitatea din Bucureşti.
A fost redactor la 'Rampa' (1947-1948) şi 'Urzica' (1949), profesor la Şcoala de literatură 'M. Eminescu'.
A debutat în 1945, în România liberă, cu poemul 'Am fost un poet decadent'. Primul său volum, de expresie avangardistă, 'La scara 1/1', apare în 1947.
În următorii ani, poeta a cedat presiunilor ideologice ale epocii, scriind versuri proletcultiste: 'Sufletul Nostru' şi 'An viu - nouă sute şi şaptesprezece' (1949), 'Tinereţe' (1953), 'Florile patriei' (1954), 'Versuri alese' (1955). După 1957, revine la un lirism autentic, publicând volumele 'Vârstele anului', 'Dialogul vântului cu marea' (1957), 'Sărbătorile zilnice' (1961), 'Ambitus' (1969), 'Loto-poeme' (1972).
A scris numeroase cărţi pentru copii, cea mai cunoscută fiind 'Nică fără frică' (1950); a tradus din V. Maiakovski, Moliere, H. Heine. A compus muzică vocală şi instrumentală, a scris şi piese pentru teatrul de păpuşi.
În anul 1985 s-a expatriat, stabilindu-se în SUA, unde a continuat să publice proză şi poezie. În ultimii ani a publicat volume de memorialistică 'Memoria ca zestre'.
În Anglia i-a apărut volumul de versuri 'Call Yourself Alive' iar în Statele Unite, 'Life Sentence', traduceri reuşite ale volumelor din ţară, precum şi volume noi, precum 'Take My Word for It!', 'Blue Apple' şi 'Lady of Miracles', care s-au bucurat de succes. Poemele sale au apărut în revistele americane 'The New Yorker', 'Atlantic Monthly', 'New England Review' şi 'American Poetry Review'.
În 2005, Cassian a lansat, la Institutul Cultural Român din New York, al treilea volum memorialistic, 'Memoria ca zestre. Cartea a III-a', după ce în 2003 şi 2004 lansase, în România, primele două volume din acest jurnal autobiografic.
La 10 noiembrie 2008, în cursul unei vizite în România (alături de soţul său), şi-a lansat 'Spectacol în aer liber' (o antologie de poezie) şi 'Confidenţe fictive' (o colecţie de nuvele de dragoste). În 2009, la Editura W.W. Norton îi apărea un nou volum de poezii: 'Continuum. Poems' ('Continuu. Poeme').
În 2010, Editura Cărţile Tango a publicat 'Memoria ca Zestre (3 vol.)' a Ninei Cassian.
'Viaţa mea este o carte deschisă', declara atunci, pentru AGERPRES, scriitoarea, dezvăluind că volumele sale de memorii cuprind povestea iubirilor 'reuşite sau avortate', a dezamăgirilor unei intelectuale care a crezut sincer în 'iluziile comunismului', dar şi a exilului său american, în care a avut 'norocul' de a-l fi întâlnit pe soţul Maurice, care i-a 'salvat viaţa'.
A fost distinsă cu Premiul de stat în 1950, Premiul Uniunii Scriitorilor din România în 1969 şi cu 'Leul literar' pe anul 1994, acordat de 'New York Library'. (AGERPRES)
