Adrian Năstase: "Nu a fost vorba de o decizie a JUSTIȚIEI, ci de o răzbunare politică realizată prin intermediul unui complet condus de un judecător numit de Băsescu"

Fostul premier Adrian Năstase a postat pe blogul său primul mesaj de la reîncarcerarea sa, în care denunţă sentinţa dată de ICCJ în dosarul "Zambaccian" catalognd-o drept o "răzbunare politică ce s-a realizat prin intermediul unui complet condus de un judecător numit de Traian Băsescu şi care avea o misiune de îndeplinit".

Trecând în revistă evenimentele din ultimele zile, Năstase precizează că doar cu câteva zile înaintea Anului Nou, informaţii din zona Preşedinţiei i-au confirmat faptul că se decisese condamnarea sa şi a soţiei sale la închisoare cu executare în dosarul "Zambaccian",  probele depuse la dosar necontând absolut deloc, şi că doar din raţiuni legate de eventuala reacţie a opiniei publice, sentinţa în cazul soţiei sale a fost modificată.

Adrian Năstase consideră că sentinţa dată de ICCJ în dosarul în care a fost judecat reprezintă o răzbunare politică care o fost pregătită minuţios, aducând ca argument în acest sens modul în care a fost constituit completul de judecată, a cărui recuzare, evident, nu i-a fost admisă.
El face o serie de observaţii despre practica judiciară, neconforme cu modul în care acestea ar trebui să funcţioneze într-un stat de drept şi atrage atenţia asupra faptului că vina în actul de injustiţie comis la adresa sa şi a familiei sale nu poate fi exclusiv pusă pe sistemul de control al Justiţiei instaurat de regimul lui Traian Băsescu, ci şi din cauza ezitărilor actualei puteri politice, care, în opinia sa, a consolidat mecanismele prin care Băsescu a reuşit pe parcusul mandatelor sale să controleze vârful sistemului judiciar, eşuând în implementarea unor legi moderne şi echilibrate.

Redăm în continuare mesajul postat de Adrian Năstase pe blogul său - http://nastase.wordpress.com/
_________________________

Câteva gânduri, despre sentinţă

Dragi prieteni,
Nu mi-am închipuit că răzbunarea politică poate merge atât de departe şi că ea poate îmbrăca forme atât de perverse.

Aveam informaţii, din zona Cotroceni, cu câteva zile înaintea Anului Nou, că se luase “hotărârea” ca sentinţa în dosarul Zambaccian să fie de închisoare cu executare, atât pentru mine cât şi pentru soţia mea.

în final probabil pentru raţiuni legate de eventualele reacţii ale opiniei publice, pedeapsa pentru soţia mea a fost modificată.

În declaraţia sa de Anul Nou, Băsescu anunţa că justiţia trebuie să câştige batălia cu politicul. Oare puterile statului sunt în război? Eu credeam că sunt, într-adevăr, separate doar că trebuie să coopereze. Ce înseamnă însă justiţie pentru Băsescu? Înseamnă, în principal cele două complete de recurs de la ICCJ, cele care decid, fără să mai existe alte căi de atac.

Unul din complete este condus de judecătoarea Livia Stanciu, preşedinta ICCJ, numită şi reconfirmata de Băsescu, după ce a judecat recursul în dosarul “Trofeul Calităţii”, iar celălalt – cel care m-a judecat pe mine – este condus de judecătorul Ionuţ Matei, vicepreşedinte al ICCJ, de asemenea numit de către Băsescu. Recent, de altfel, Băsescu, atunci când l-a numit, l-a lăudat spunând că este “extrem de puternic” şi “tare pe picioarele lui”.

Oare de unde îl ştia Băsescu? Poate din decizia pe care judecătorul Matei o pronunţase, pe fond, în dosarul afişelor electorale, cel care acceptase 972 de martori ai DNA contra 5 martori ai apărării?

În completul care s-a pronunţat pe 6 ianuarie figurau, de altfel, toţi cei trei judecători de la fond din Dosarul afişelor… Între ei şi Ioana Bogdan, fosta consilieră a lui Daniel Morar. Am cerut recuzarea lor dar, evident, cererea mi-a fost respinsă. Aceasta a fost JUSTIȚIA care a dat sentinţa din 6 ianuarie.

Notele scrise ale avocaţilor noştrii (peste 100 de pagini) au fost depuse pe 19 decembrie şi, apoi, după Crăciun. Credeţi că ele au fost citite de către cei cinci judecători de Anul Nou? Le-am adăugat în anexă şi puteţi judeca singuri cum a fost cu numirea Irinei Jianu, sau dacă se poate vorbi de luare de mită sau de şantaj în acest dosar. Au contat argumentele pentru acest complet (nu pentru justiţie!). Eu cred că nu.

Decizia fusese luată, probabil, dinainte şi nu au contat probele din dosar.

Vă reamintesc şi faptul că, iniţial, completul de judecată, în toamnă, a fost condus de judecătoarea Aida Popa – vicepreşedintă atunci a ICCJ. Probabil pentru că ea condusese completul ce mă achitase in Dosarul “Mătuşa Tamara”, candidatura ei pentru un nou mandat a fost invalidată de CSM (recitiţi vă rog, dialogul de la CSM, cu acel prilej, între Livia Stanciu şi Aida Popa!) iar următoarele două şedinţe au fost conduse de preşedinta secţiei penale. Unul din martorii din proces – Cristina Popa – a fost ţinută în “rezervă” (deşi fusese convocată de patru ori) pentru a se împlini termenul de numire ca vicepreşedinte al ICCJ a lui Ionuţ Matei şi pentru preluarea de către acesta, a conducerii completului. Astfel încât, Ionuţ Matei a participat doar la audierea unui singur martor (acest lucru era necesar pentru că altfel nu ar fi putut intra în dezbaterea judecătorească) şi la ascultarea pleduariilor avocaţilor, în proces. Misiunea sa era evident şi aceea de a încerca să “acopere” decizia din Dosarul “afişelor electorale”, în care scrisese că eu reprezint “simbolul corupţiei”. Ori cum în dosarul Zambaccian, la fond, toţi cei trei judecători infirmaseră acuzaţiile de corupţie, obiectivul lui a fost acela de a le reintroduce, pentru a-şi justifica poziţia anterioară.

Nu consider că cele două complete de recurs de la ICCJ, conduse de judecătorii cenzuraţi de Băsescu (vă aduceţi aminte de refuzul său de a o numi ca preşedintă a ICCJ pe judecătoarea Bărbulescu?) pot fi identificate cu “justiţia din România”. Ele reprezintă, din păcate, justiţia politică a lui Băsescu, un instrument de luptă,  sub aparenţa justiţiei, împotriva adversarilor politici.

Sigur, nu mă aştept ca unii jurnalişti, cum ar fi Cristian Tudor Popescu – cel care ar trebui să-şi aroge unele merite în alegerea, ca preşedinte, a lui Băsescu în 2004 – sau Ion M. Ioniţă care, după 9 ani încă nu a aflat că în blocul din Zambaccian eu am un singur apartament primit în contra partidă cu terenul pus la dispoziţia constructorului iar acesta, Sergiu Sechelariu, a avut 3 apartamente, pe care – de altfel, le-a şi vândut, nu mă aştept deci să citească notele scrise ce cuprind explicaţiile avocaţilor pe aceste subiecte. O vor da înainte cu “justiţia”, cu “valorile”, cu “independenţa”, cu “oamenii politici”, menţinând confuzia dintre conceptul de justiţie şi sentinţele concrete date de unele complete configurate politic, pe de altă parte. Sper însă ca voi să aveţi mai multă răbdare să descoperiţi ce înseamnă efectele “dictaturii judiciare”, pentru a-l cita pe premierul Turciei.

În ceea ce mă priveşte, în noaptea care a trecut, mi-am limpezit gândurile şi am tras mai multe concluzii. Când va fi cazul vi le voi împărtăşi pe toate.

În orice caz, de data asta nu voi mai putea spune că este exclusiv vina lui Băsescu. Răul poate fi făcut nu doar prin acţiune ci şi prin inacţiune. Faptul că actuala coaliţie a consolidat mecanismele prin care Băsescu controlează sistemul judiciar la vârf, aplicând, în continuare, reguli aberante, este o mare neîmplinire.

În loc să se concentreze pe adoptarea unor legi moderne, echilibrate, pe efortul de revizuire a Constituţiei, actuala coaliţie se ocupă, nejustificat de mult, în opinia mea, de conflictele locale din teritoriu.

Ca să dau un singur exemplu, este oare normal ca judecătorii din aceeaşi secţie – cea de penal – colegi de birou, să formeze şi completele de fond şi cele de recurs la ICCJ? Nu ar fi mai potrivit ca fondul să fie judecat la curţile de apel şi doar recursurile la ICCJ, cum consideră profesorul Viorel Ciobanu? Sau nu ar fi necesar să se revină, prin lege, la configuraţia de 9 judecători (de la toate secţiile) pentru completele de recurs – actualmente formate exclusiv din colegi de secţie (şi de birou) ai judecătorilor de la fond?

În ceea ce priveşte “confiscarea” aberantă a unei sume de bani, decisă de complet, vă voi spune, cu un alt prilej, care este în opinia mea, substratul acestei decizii.

În finalul acestor rânduri, vă rog, dragi prieteni, să nu ne mai prefacem, nu a fost vorba de o decizie a JUSTIȚIEI, ci de o răzbunare politică realizată, prin intermediul unui complet condus de un judecător numit de Băsescu şi care a avut o misiune de îndeplinit.

Subliniez, eu nu atac JUSTIȚIA ca atare – am dovedit ca jurist, ca profesor de drept dar şi prin adoptarea unor reglementări importante ce guvernează şi astăzi activitatea în domeniul justiţiei, că respect valorile justiţiei. Eu mă refer la o anumită sentinţă, dată de unanumit complet, în anumite condiţii. Și consider că această sentinţă, nu poate fi subsumată JUSTIȚIEI, independente ci doar unei activităţi politice partizane. Din păcate…

Dar va răspunde, oare, cineva, pentru răul făcut, pentru suferinţele şi pentru proiectele neîmplinite?

Nu ştiu încă. Probabil că nu… Sau?

P.S. Fără îndoială, aţi observat şi un alt “obiectiv” al sentinţei – extinderea la 5 ani a interzicerii pentu mine a drepturilor politice, faţă de cei 2 ani în procesul afişelor electorale!