Ariile protejate, dezastru pe toată linia

Din cele 1.377 de arii protejate din România (între care 381 de situri Natura 2000), nici una nu are un plan de management aprobat, 75% din ariile protejate nu au un administrator, iar pentru 226 din custozi expiră de drept convenţiile de custodie pentru 2009, din cauza unui vid legislativ. Asta la aproape trei ani de la integrarea în UE, faţă de care ne-am angajat că vom lua toate măsurile necesare pentru zonele protejate.

Pentru a înrăutăţi şi mai mult situaţia, ministrul interimar al Mediului, Elena Udrea, s-a trezit să treacă o parte din arii în administrarea Gărzii de Mediu măsură calificată de ecologişti drept "aberantă". "Ce doreşte să verifice Garda de Mediu, instituţie cu atribuţiuni de control, când nu există un regulament sau un plan de management aprobat care să prevadă restricţiile specifice fiecărei zone?", se întreabă Lavinia Andrei, preşedintele Asociaţiei Terra Mileniul III.

Dintr-un proiect de Hotărâre de Guvern postat pe site-ul Gărzii Naţionale de Mediu reiese că GNM are ca prioritate întărirea capacităţii instituţionale de inspecţie şi control în sensul creşterii numărului de comisari motivând îngrijorarea Uniunii Europene cu privire la declinul continuu al biodiversităţii în Europa. Garda îşi propune preluarea a 400 de posturi de la Agenţiile locale de Protecţia Mediului, cu suplimentarea corespunzătoare cu autoturisme şi spaţii de lucru, motivând că volumul actelor emise în prezent de Agenţii a scăzut foarte mult. În nota de fundamentare a Gărzii Naţionale de Mediu se arată că angajaţii Agenţiilor de Mediu nu fac altceva decât să emită nişte acte de reglementare. În realitate, Agenţiile de Mediu sunt responsabile pentru elaborarea şi transmitere către instituţiile europene (CE, Eurostat, Agenţia Europeană de Mediu) a tuturor rapoartelor din partea României pentru actele normative care intră în domeniul lor de competenţă (deşeuri, substanţe chimice, schimbări climatice, biodiversitate etc.), respectiv a protocoalelor şi a convenţiilor internaţionale.

VIZIUNEA PD-L, GREŞITĂ
"Acest demers reflectă viziunea domnului comisar general, fost ofiţer de Securitate, Silvian Ionescu (PD-L), că într-o ţară membră a Uniunii Europene, prioritatea în domeniul protecţiei mediului şi a naturii o reprezintă crearea unor locuri de muncă pentru informatori şi turnători în structurile Ministerului Mediului", spune Zoltan Nagy, fost preşedinte al Agenţiei Naţionale de Mediu. După părerea sa, "este halucinant să fundamentezi suplimentarea posturilor la un organ de inspecţie şi control motivând pierderea biodiversităţii în România. Din cele 1.377 de arii protejate, din care 381 de situri Natura 2000, nici una nu are un plan de management aprobat, 75% din ariile protejate nu au custode, pentru 226 din custozi expiră de drept convenţiile de custodie pentru anul curent, din cauza unui vid legislativ. Administraţiile parcurilor naţionale nu au fonduri pentru cheltuielile administrative. Agenţia Naţională de Arii Protejate a fost desfiinţată de Guvernul Boc înainte să îşi înceapă activitatea. Administraţia Fondului de Mediu nu mai susţine financiar, de un an, proiectele custozilor. În aceste condiţii, Garda de Mediu ce doreşte să verifice, când nu există un regulament sau un plan de management aprobat care prevede restricţiile specifice fiecărei zone?".

Deşi Ordonanţa Guvernului Boc 223/30.12.2008 îngheaţă posturile vacante şi nu permite angajări în sistemul public, prin această manevră de restructurare între instituţiile aceluiaşi minister, Silvian Ionescu încearcă să îşi întărească poziţiile în ţară pe ultima sută de metri, pe spinarea Agenţiilor de Mediu, acuză Nagy. Ordonanţa de Guvern nu îşi propune informarea şi consultarea organizaţiilor neguvernamentale sau a sindicatelor, precum nu-şi propune nici avizul Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, în condiţiile în care GNM doreşte majorarea numărul de personal cu 48% prin transformarea a 400 de funcţii publice generale în funcţii publice specifice (comisar). Iar transferul în interesul serviciului se poate face doar cu acordul scris al funcţionarului public, într-o funcţie de aceeaşi categorie, clasă şi grad profesional, ceea ce este imposibil în cazul celor două instituţii.