Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cele cateva ramasite din ce-a fost pana acum trei luni si jumatate un copilas ce mai avea putin si implinea 3 ani, au fost gasite la numai 1300 de metri de locul disparitiei, masurati pe kilometraj. Nici trei kilometri si, cu atat mai putin zece, cum s-a mediatizat. Un pumn de oase: craniul fara mandibula, doua vertebre din zona cervicala, doua coaste roase partial si o parte din osul iliac, un tricou si o bluza de trening recunoscute de parinti.
Cele câteva rămăşiţe din ce-a fost până acum trei luni şi jumătate un copilaş ce mai avea puţin şi împlinea 3 ani, au fost găsite la numai 1300 de metri de locul dispariţiei, măsuraţi pe kilometraj. Nici trei kilometri şi, cu atât mai puţin zece, cum s-a mediatizat. Un pumn de oase: craniul fără mandibulă, două vertebre din zona cervicală, două coaste roase parţial şi o parte din osul iliac, un tricou şi o bluză de trening recunoscute de părinţi.
Alis Sezer a dispărut într-o sâmbătă, pe 17 mai, pe câmpul dintre satele Viroaga şi Măgura. Părinţii ce veniseră vineri în Viroaga că-şi găsiseră de muncă l-au luat cu ei a doua zi la câmp. Pe la ora 11 băieţelul a adormit iar mama l-a pus la umbră, sub o remorcă din marginea parcelei pe care lucrau. Ne povesteau ei atunci, că, după jumătate de oră, când au ieşit la drum să mănânce, băieţelul dispăruse. În urma lui rămăsese doar un pantof.
FILMUL DISPARIŢIEI. Câmpul dintre Viroaga şi Măgura este înţesat de drumeaguri de pământ pentru tractoare şi căruţe şi se întinde aproape cât vezi cu ochii. La acea vreme grâul şi orzul, dese ca peria, îţi treceau de brâu, ba pe alocuri doar capetele căutătorilor se mai vedeau din lanuri. Rapiţa era ceva mai rară dar la fel de înaltă. Iar porumbul şi floarea soarelui erau abia mijite din pământ – acele parcele putând fi uşor măturate doar cu privirea.
Când au văzut că micuţul lipseşte, părinţii, bunicii şi rudele ce se aflau la sapă au dat iama în lanul de grâu de vis-a-vis, crezând că băieţelul, împins de curiozitate, a intrat în lan şi speriaţi de faptul că acolo s-ar fi putut sufoca deoarece copilaşul era şi suferind de astm. Prin lan au pierdut vreo oră, apoi au început să bată drumeagurile la pas, cu caii dar şi lanurile, haotic, cuprinşi de spaimă. La poliţie au ajuns să reclame dispariţia pe la 4 sau 5 după-amiaza, nu ştiau exact, ştiau doar că pe la 6 erau deja cu poliţistul de la post pe câmp şi apoi au tot început să vină poliţişti şi de la Negru Vodă şi de la poliţia de frontieră.
ŞACALII. Au căutat până pe la 1 noaptea, strigându-l şi apoi ciulind urechile, dar n-au dat de copilaş. Copilul a mai fost căutat pe câmp duminică şi luni cu un efectiv total de aproximativ 85 de oameni pe zi – jandarmi, poliţişti, voluntari de la firme de pază şi protecţie din Constanţa şi Bucureşti.
În afara pericolelor iminente la care este expus sub cerul liber un copil atât de mic, singur şi cu probleme de sănătate, o altă ameninţare plana asupra lui. Paznicul fondului de vânătoare spunea că de ceva vreme s-au aciuat în zonă şi ceva şacali.
Chiar dacă părea incredibil ca un copil să intre într-un lan care-i depăşea cu mult statura şi prin care greu şi-ar fi putut croi drum, căutătorii au intrat şi în acestea, gândindu-se că, ori l-a tras în lan vreun animal, ori a intrat el din raţiuni greu de înţeles unui adult. Este adevărat însă că n-au intrat în toate. Ar fi fost uşor căutătorilor să bată toate lanurile, deşi nu vedeai prin ele nici la juma de metru dar asta ar fi însemnat să fie toate culcate la pământ. Aşa că... un pic de reţinere faţă de culturile oamenilor, ideea că ar fi imposibil să fie acolo, plus convingerea că, dacă era în vreun lan, s-ar fi văzut de sus - din avioneta de la Tuzla ori din elicopterul de la M.I.R.A.- au micşorat distanţele prin lanuri dar şi numărul lanurilor cutreierate.
Şi totuşi, cele mai sumbre previziuni de la sfârşitul căutărilor s-au adeverit. Copilul a fost găsit la seceriş, într-un lan de grâu.
PROBABILITĂŢI ŞI PRESUPUNERI. În afara bucăţii de os iliac, toate resturile găsite sunt din jumătatea de sus a corpului. Inclusiv obiectele de îmbrăcăminte, care, conform, comisarului şef Dorin Colidiuc, „sunt întregi, tricoul este puţin franjurat la mâneci, iar bluza de trening este întreagă.” Acest fapt ridică întrebarea cum a fost ucis şi sfârtecat copilul de către un animal de talia şacalului (cât o vulpe – n.r.) fără a-i fi sfâşiate şi bluzele? Pantalonaşii nu au fost găsiţi şi nici un alt os de la brâu în jos. „Am o părere personală despre ce s-a întâmplat, însă lipsesc totuşi nişte elemente şi de aceea nu pot să mă pronunţ” ne-a spus Dorin Colidiuc. „S-ar putea ca băieţelul să fi fost târât de un şacal încă de când dormea şi, de aceea să-i fi ieşit şi pantoful din picior”. Adică era deja mort în timpul căutărilor. Una din lacunele acestei teorii, pe care o recunoaşte şi comisarul, este că, dacă ar fi fost înşfăcat de un animal în timp ce dormea, s-ar fi găsit sânge la locul dispariţiei. Se poate presupune că l-a apucat de haine însă atunci s-ar fi trezit copilul şi ar fi început să ţipe, însă nici asta nu s-a întâmplat. Iar hainele s-ar fi rupt. O altă posibilitate este că băieţelul s-a îndepărtat de locul în care-l lăsaseră părinţii şi s-a rătăcit pe câmp. Apoi, ori a căzut epuizat sau sufocat în lanul de grâu după care a fost sfâşiat de animale, ori a fost atacat şi apoi tras într-un lan. Cert este că nu se va putea afla niciodată care anume a fost cauza morţii din cele câteva oase găsite. Nu se va afla nici dacă băieţelul mai era în viaţă în timpul căutărilor, speriat şi sleit de puteri, pentru că nu se va putea stabili cu exactitate data morţii.
CÂINI, INFRAROŞU, TERMOVIZIUNE. Şi acum, ca în fiecare caz de acest gen - bântuit de incertitudini - se pune întrebarea: cum de nu a fost găsit copilul imediat, când el se afla atât de aproape – în zona de căutare – bătută cu câini de urmă, survolată, şi verificată şi cu aparate de vedere pe timp de noapte (cu infraroşu dar şi cu termoviziune), luată la picior, de 85 de oameni, zilnic, dar şi cu vehicule de teren. Ce scapă căutătorilor? Pentru că dorinţa de a găsi copilul a existat şi oamenii s-au avântat în lanuri fără reţineri, au răscolit buruienile din marginea câmpului, au intrat între ziduri dărâmate, pline de bălării de un stat de om.
Comisarul şef Dorin Colidiuc, ne-a asigurat că s-a căutat din prima seară cu efective de poliţie, cu câine de urmă, până pe la ora unu noaptea. Mai mult decât atât, Inspectorul Şef al Inspectoratului Judeţean al Poliţiei de Frontieră Constanţa ne-a declarat că „le-am dat în seara aceea aparate portabile cu vedere pe timp de noapte şi termoviziune. Şi „Matiz” şi „Sophie” şi din cele gen binoclu, tip BMK.” Şi totuşi copilul nu a fost găsit, iar dacă avea vreo şansă, aceea era singura. Desigur că elicopterul cu termoviziune, în prima seară/noapte, ar fi crescut mult şansele, însă după cum ne-a explicat Şeful de Stat Major al Unităţii de Aviaţie a M.I.R.A, căpitan comandor Sorin Ursuleanu, „noaptea nu ne ridicăm decât dacă ştim foarte bine unde aterizăm, locul ce urmează a fi survolat...”. Tot el ne-a spus că elicopterul ce a venit a doua zi pe la prânz era dotat cu un aparat de vedere pe timp de noapte şi termodetecţie şi a survolat zona patru ore, însă n-a găsit nimic.
Citește pe Antena3.ro
