Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Contractul de închiriere dat lui Puiu Popoviciu de
conducerea Complexului Sportiv “Lia Manoliu” poate fi înscris lejer în Cartea
Recordurilor. Omul de afaceri a devenit peste noapte, acoperit de acte,
proprietarul unui bun al statului. Mai mult, 150 de ani nu-l deranjează nimeni,
iar înţelegerea dintre semnatari nu poate fi anulată decât în instanţă.
Contractul de închiriere dat lui Puiu Popoviciu de conducerea Complexului Sportiv “Lia Manoliu” poate fi înscris lejer în Cartea Recordurilor. Omul de afaceri a devenit peste noapte, acoperit de acte, proprietarul unui bun al statului. Mai mult, 150 de ani nu-l deranjează nimeni, iar înţelegerea dintre semnatari nu poate fi anulată decât în instanţă.
Un euro pe metrul pătrat. De aici începe povestea afacerii imobiliare “marca” Ştrandul Tineretului. Personajele principale ale ingineriei financiare sunt omul de afaceri Puiu Popoviciu şi Bogdan Gheorghe, directorul de atunci al Complexului “Lia Manoliu”, actual secretar general al Agenţiei Naţionale pentru Sport. Asocierea a adus rezultate imediate şi benefice pentru investitorul cu viziune. Baza sportivă nu câştigă mai nimic, dar omul de afaceri se alege cu 12.000 de metri pătraţi la un preţ derizoriu, teren pe care vrea să ridice cel mai înalt bloc din Capitală, de 29 de etaje.
ISTORIA IMOBILIARĂ. Iniţial, contractul a fost semnat în 2000 şi avea forma unui “banal” contract de închiriere. Cinci ani mai târziu apare o a doua înţelegere, care-l face pe Puiu Popoviciu proprietar cu drepturi depline al terenul din Ştrandul Tineretului. Convenţia semnată în 2005 îi conferă Trigranitului, societate controlată de omul de afaceri, titlul de “Superfiar”. Termenul sofisticat se traduce simplu: investitorul devine proprietarul deplin al clădirii şi are drept de folosinţă nestingherită asupra terenului. Iată ce stabileşte acesta: “Dreptul de «superficie» este constituit în scopul construirii, reţinerii în proprietate, administrării şi finanţării-dezvoltării imobiliare. Părţile recunosc şi convin că Trigranit are dreptul să determine construirea în cadrul dezvoltării imobilare a una, sau mai multe construcţii, parcări, căi de acces sau amenajări peisagistice”.
Citește pe Antena3.ro
IZ DE INGINERIE. În 2006, Autoritatea de Control a Guvernului a verificat toate contractele încheiate de Complexul Sportiv Naţional “Lia Manoliu” cu diverşi beneficiari. Concluziile au fost simple, dar ignorate de toată lumea: Contractul dintre SC Trigranit România SA şi complex trebuie anulat.
În primul rând, contractul semnat cu firma lui Popoviciu conţine prevederi ce permit schimbarea destinaţiei bazei sportive în spaţii şi birouri, fapt ce încalcă articolul 79 din Legea Sportului. “Prin contract se recunoaşte şi se acceptă că toate dezvoltările imobiliare, clădirile şi drumurile de acces vor rămâne în proprietatea chiriaşului, acesta beneficiind de toate drepturile şi avantajele acestor afaceri imobilare. De asemenea, Complexul a fost văduvit de proprietatea asupra terenului pentru că omul de afaceri are dreptul să prelungească durata contractului cu încă 100 de ani”, se arată în ancheta Corpului de Control al Guvernului. Sfidător este faptul că în acest contract nu există nici o clauză care să permită anularea înţelegerii. “Convenţia încheiată în 2005 constituie un act de deposedare, proprietarul, respectiv Complexul “Lia Manoliu”, fiind lipsit pentru 147 de ani de folosinţa terenului. Persoanele care au avut funcţii de administrare a patrimoniului bazei sportive au administrat prost şi în defavoarea proprie acest contract”, se mai arată în raportul Corpului de Control.
Şmecheriile scrise negru pe alb nu s-au oprit aici. În contract au fost scrise fraze care se anulează de la jumătate. “În situaţia în care, din orice motiv, contractul de închiriere încetează, chiar şi parţial, părţile convin ca prezentul contract să rămână neafectat”. Grevat de această frază fără cap şi fără coadă, contractul nu poate fi anulat decât în instanţă.
LA INDIGO. De altfel, raportul Guvernului a scos la iveală probleme serioase în mai toate contractele pe care Complexul le-a încheiat de-a lungul timpului. Acestea se întrec în modul în care au păgubit patrimoniul bazei sportive. Rezultatul este cel aşteptat: înlănţuirea de contracte, trei la număr, face obiectul unei cercetări a Departamentului naţional Anticorupţie (DNA).
În 2003, conducerea Complexului Sportiv a mai semnat un contract de închiriere cu SC Tineretului SA. De această dată miza o reprezintă o suprafaţă de 65.000 de metri pătraţi. Cele două înţelegeri seamănă ca două picături de apă. Diferenţa este că patronii firmei mai sus amintite nu plătesc nici o chirie, mai mult au închis accesul publicului la bazinele de înot. “Obligaţia de plată a chiriei va fi stinsă prin darea în folosinţă exclusivă a proprietarului, respectiv Complexului «Lia Manoliu», a unei clădiri necesare activităţii sportive ce face parte din proiectul imobiliar care urmează să se realizeze în termen de doi ani din momentul obţinerii autorizaţiei de construire. Din verificări, până în prezent, nu a fost demarat nici un fel de proiect care să conducă la punerea în aplicare a prevederilor de mai sus”, se precizează în raportul Corpului de Control. Astfel, având teoretic în posesie un teren valoros, cei de la “Lia Manoliu”, n-au obţinut nici un leu din contractul cu Tineretului. Din acest motiv, Agenţia Naţională pentru Sport (ANS) a cerut în instanţă anularea înţelegerii mai sus descrise.
FĂRĂ REZULTAT. Ciudat este faptul că ANS nu a cerut deocamdată în instanţă şi anularea contractului cu Trigranit. Unul dintre motivele invocate de secretarul general al instituţiei, Bogdan Gheorghe, ar fi suma de bani pe care o primeşte drept chirie. Nu vorbim de mii de euro pe metru pătrat, atât cât ar fi permis zona, ci de un euro pe metru pătrat. În aceste condiţii în şapte ani, Complexul “Lia Manoliu” a primit din chirie aproximativ un milion de euro. Ei bine, suma nu se regăseşte în investiţiile clădirilor aflate în patrimoniu. Unde sunt banii? Conform celor declarate de semnatarul contractului, Bogdan Gheorghe, aceştia se regăsesc în plata facturilor la apă curentă.
ASOCIERE. Al treilea contract încheiat de Complexul Sportiv Lia Manoliu pe baza sportivă Tineretului a fost semnat cu SC McMoni’s SRL în 1992 pentru 20 de ani. De această dată, Complexul a fost cel care a atras atenţia Ministerului Sportului asupra unor aspecte legate de modul de încheiere şi derulare a înţelegerii cu McMoni’s. În 2002 au fost intentate două acţiuni în justiţie pentru anularea contractului de asociere în participaţiune. Se pare că şi acest al treilea contract conţine clauze care îl fac intangibil şi nu poate fi anulat fără prezentarea în faţa instanţei.
Semne de întrebare
De ce nu s-a cerut anularea în instanţă a contractului de închiriere cu SC Kiseleff Business Plaza, fosta SC Trigranit România SA, în condiţiile în care concluziile relevă încălcări ale Legii Sportului? Pe unde s-a rătăcit Planul de Urbanistică Zonală cu blocul-turn de 29 de etaje? Cum este posibil ca într-o Capitală sufocată de beton să fie distrusă până şi una dintre puţinele baze sportive? De ce nu există dezbateri publice în momentul în care se autorizează construirea unor clădiri gigant? Cât spaţiu verde mai trebuie ras în Bucureşti ca să conştientizăm situaţia critică în care ne aflăm? Câte legi vor mai fi interpretate şi speculate pe altarul investitorilor cu viziune?
iulia.barbu@jurnalul.ro
monica.capatos@jurnalul.ro
