Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Multe dintre averile actualilor milionari ai României s-au construit exclusiv pe creditele luate pe “ochi frumoşi” de la Bancorex. La deva li za rea băncii au contribuit, alături de politicieni, nume grele din serviciile secrete - foşti ofiţeri de securitate sau persoane conectate la interesele fostei Securităţi, sus-puşii din instituţii-cheie şi oameni de afaceri, care astăzi figurează în to purile bogaţilor. Uitarea care s-a aşternut peste cel mai mare tun din istoria bancară a fost şi este încurajată de pasivitatea totală a instituţiilor statului care nu a dat o prea mare importanţă recuperării celor aproape 2 miliarde de dolari. Instituţiile statului însărcinate cu recuperarea banilor -AVAB/AVAS - nu au reuşit să readucă la buget nici măcar un sfert din prejudiciu. Autorităţile se justifică invocând argumente hilare, precum lipsa banilor pentru deplasări, plicuri poştale şi timbre şi transmiterea unor informaţii eronate către proprii executori. Acum, după atâţia ani, unii politicieni din tânăra generaţie cred că s-ar mai putea recupera ceva prin executarea silită a datornicilor. Dar nu a celor aproape 1.000 de firme care au luat împrumuturi în anii '90. Portiţa legală de recuperare a unei părţi din prejudiciu există, iar cei care au girat pentru respectivele societăţi ar putea fi buni de plată. Greu de crezut că se va mobiliza cineva în acest sens.
La 31 decembrie 1999, Agenţia de Valorificare a Activelor Bancare (AVAB) a preluat credite neperformante în sumă aproape 2 miliarde de dolari. Datele oficiale furnizate acum de AVAS indică 959 de de bitori şi creanţe în valoare de 1,7 miliarde de dolari. 50 de pagini de liste, sume astronomice şi puţine firme în dreptul cărora scrie SOLD 0. Chiar dacă prejudiciul produs a fost imens, banca statului nu a dat niciodată faliment. În 1999, autorităţile au scos din vistierie 5.000 de miliarde de lei vechi (580 milioane de dolari) pentru a acoperi pierderile şi au preluat portofoliul de credite neperformante. În plus, înainte de fuziunea prin absorbţie a Bancorex cu Banca Comercială Română (BCR), statul a garantat
aranjamente financiare până la 900 de milioane de dolari. Fostul preşedinte al Bancorex, Răzvan Temeşan, considerat responsabil pentru colapsul băncii, a fost cercetat în 33 de dosare şi arestat în două reprize scurte, în 1997 şi în 1999. Socoteala din birouri de acum 15 ani nu s-a potrivit cu cea din teren, astfel că, în 2013, statul se poate lăuda cu performanţa de a fi recuperat efectiv 21% din această sumă. “Gradul de recuperare a creanţelor preluate, calculat în funcţie de încasările înregistrate în contul Autorităţii, urmare a
procesului de valorificare, reprezintă aproximativ 21% (valoare încasată în conturile statului, diferenţa-până la gradul de valorificare de 40%-fiind valoarea reprezentată de imobilele intrate în proprietatea statului)”, se arată într-u răspuns oficial furnizat de către Compartimentul de Relaţii Publice al AVAS. Un calcul succint arată că, din cele 1,7 miliarde USD, statul a readus în vistierie 357 milioane de dolari, iar alte circa 300 de milioane de dolari au fost recuperate sub formă de active. Rămâne însă mai bine de un miliard de dolari, suma pentru care speranţele de recuperare sunt zero. La care se adaugă cele aproape 600 de milioane de dolari plătite la căderea băncii.
Garanţii neacoperite
Cum s-a ajuns aici? AVAS, instituţia care gestionează listele debitorilor, spune că “principala caracteristică a creanţelor preluate de la Bancorex SA în portofoliul AVAB/AVAS o constitue procentul redus de acoperire cu garanţii reale, aceasta, coroborată cu alte aspecte, preponderent de natură juridică”. Regretatul analist financiar, Bogdan Baltazar, a numit Bancorex “un fel de El Dorado al creditelor”. Cu ceva timp în urmă acesta a clasificat marile tunuri în două categorii: “Au fost credite politice, acordate, practic, prin telefon. Să zicem că suna cineva de la Cotroceni şi spunea: “Dă-i lui cutare atâţia bani!”, şefii Bancorex se executau. Mai existau şi creditele clientelare”. La 15 ani de la căderea Bancorex,
metoda acordării de credite prin telefon şi cu garanţii subevaluare revine şi culmea...tot într-o bancă a statului. La fel şi practica împrumuturilor pe criterii politice. La care se
adaugă garanţiile de stat oferite cu generozitate într-o altă bancă a statului.
Campionii devalizării
În devalizarea Bancorex au fost implicate multe dintre numele care astăzi împânzesc topurile bogaţilor. Între timp, eventualele fapte penale au fost prescrise, iar afacerile prospere pornite sau susţinute cu banii de la Bancorex par de neclintit. Din cele 13 dosare întocmite de Parchet, niciunul nu s-a finalizat cu verdictul “vinovat”. Cazuri precum “SANCA”, “Bancorex-Temeşan-Păunescu-Dinulescu BANKCOOP”, “Valeo logia”, “Temeşan-Agroholding” au fost închise prin retragerea acuzaţiilor. Topul celor mai mari credite neperformate este condus de către grupul de societăţi SANCA, proprietate a lui Alexandru Răducan. Creditul acordat s-a ridicat la 58 de milioane de dolari, iar garanţiile acopereau abia la 70% din valoarea totală a împrumutului. În acest caz, prejudiciul a fost estimat la 57,95 milioane de dolari, iar printre arestaţi s-a aflat şi Cătălin Botezatu. Astăzi, despre Alexandru Răducanu nu mai vorbeşte nimeni, discreţia pare să fie cuvântul de ordine şi în acest caz. Locul doi este ocupat de firma Ulco SA, cu un credit de 57,9 milioane de dolari. Acum, Ulco, la fel ca alte câteva sute de firme, se află în faliment şi nu mai poate fi executată silit de AVAS. Acţionarul majoritar al Ulco este o firmă din Germania, în spatele căreia se află controversatul afacerist Nicolae Băşoiu, cunoscut ca baron în piaţa uleiurilor vegetale. Acesta a fost cercetat de procurori pentru fapte de corupţie.
Următorul pe listă este combinatul de îngraşăminte chimice Azochim din Piatra Neamţ. Valoarea creditului: 31,7 milioane de dolari. Din 1997, Azochim este patronat de grupul InterAgro. Adică de multimilionarul Ioan Niculae - fost ofiţer de informaţii. Ioan Niculae, proprietarul grupului de firme Interagro cu afaceri în chimie şi agricultură de 1,4 miliarde de euro anul trecut, este cel mai bogat român, potrivit Topului Forbes 500 Miliardari.
Protejaţii sistemului
De departe însă, unul dintre cei mai fideli clienţi ai Bancorex a fost controversatul om de afaceri George Constantin Păunescu. AVAB a preluat în 1999-2000 următoarele creanţe ale societăţilor GCP - General Consulting and Procurement, Compania Hotelieră Intercontinental România, Curierul Naţional şi Institutul Român de Investiţii. Valoarea totală a acestora se ridică la 180,9 milioane de dolari şi 3,176 miliarde de lei. Prima “afacere” de marcă pe care GCP a parafat-o cu Bancorex s-a derulat în 1996. Banca de stat a acceptat să facă o investiţie de 20 de milioane de dolari într-o firmă de transport aerian, Dac Air. S-au dat imediat şase milioane de dolari şi Bancorex s-a angajat să participe la
majorarea de capital social cu restul de 14 milioane de dolari. La nici un an de la semnare, arestarea lui Răzvan Temeşan a schimbat poziţia Bancorex în această afacere. S-a considerat că nu era vorba despre o investiţie, ci despre un credit mascat. Cu toate acestea, nu numai că nu au fost înapoiate niciodată cele şase milioane de dolari, ba chiar Dac Air a obţinut în instanţă despăgubiri pentru întreruperea finanţării. De precizat că George Constantin Păunescu a dispărut din ţară după 1997 şi a revenit în 2001. Nu a fost niciodată condamnat pentru devalizarea băncii de stat. Astăzi, familia Păunescu controlează hoteluri, afaceri media şi proiecte rezidenţiale. Se află pe locul 15 în topul celor 500 de miliardari din România. Lista marilor datornici include şi firma omului de afaceri sirian Omar Hayssam, Moldo Drinks (fosta Bucovina Mineral Water), cu 1,33 milioane dolari, şi compania Taher Invest Trade Company Bucureşti, cu o datorie de circa 560.000 dolari. Silvesta Bucureşti, al cărei patron, Ilie Stancu, a fost cercetat în urmă cu şase ani în dosarul Jimbolia, figurează cu datorii de 21,1 milioane dolari.
