Căi de atac după sentinţa "plutonului de execuţie" în dosarul Telepatia

08 Aug 2014 • 16:43

Dan Voiculescu a fost condamnat la 10 ani de închisoare în dosarul privatizării Institutului de Cercetări Alimentare. În acest caz, avocaţii lui Dan Voiculescu mai au la dispoziţie două căi extraordinare de atac: contestaţia în anulare şi recursul în casaţie, care se judecă de magistraţii de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Contestaţia şi recursul se admit numai dacă de-a lungul procesului s-au făcut erori mari de procedură.

Ce prevede Codul penal în aceste cazuri:
Art. 438 – Cazurile în care se poate face recurs în casaţie

(1) Hotărârile sunt supuse casării în următoarele cazuri:
1.în cursul judecăţii nu au fost respectate dispoziţiile privind competenţa după materie sau după calitatea persoanei;

2.hotărârea a fost pronunţată de alt complet decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului;

3.instanţa nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate;

4.judecata a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii;

5.judecata a avut loc în lipsa avocatului, când asistenţa juridică a inculpatului era obligatorie, potrivit legii;

6.şedinţa de judecată nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel;

7.inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală;

8.în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal;

9.hotărârea cuprinde motive contradictorii ori motive străine de natura cauzei sau există o contradicţie între considerentele şi dispozitivul hotărârii;

10.instanţa nu a procedat la audierea inculpatului prezent, dacă audierea era legal posibilă;

11.nu s-a constatat graţierea sau în mod greşit s-a constatat că pedeapsa aplicată inculpatului a fost graţiată;

12.s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege;

13.instanţa şi-a întemeiat hotărârea pe probe pentru care a fost aplicată sancţiunea excluderii sau în mod greşit s-a aplicat sancţiunea excluderii cu privire la probe legal administrate;

14.instanţa nu s-a pronunţat asupra unuia sau mai multor motive de apel.
(2) Cazurile prevăzute la alin. (1) pot constitui temei al casării hotărârii doar dacă nu au fost invocate pe calea apelului sau în cursul judecării apelului ori dacă, deşi au fost invocate, au fost respinse sau instanţa a omis să se pronunţe asupra lor.
(3) În cazul în care cererea de recurs în casaţie a fost respinsă, partea sau procurorul care a declarat recursul în casaţie nu mai poate formula o nouă cerere împotriva aceleiaşi hotărâri, indiferent de motivul invocat.

Art. 426
Cazurile de contestaţie în anulare
Împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare în următoarele cazuri:

a) când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părţi sau când, deşi legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a înştiinţa instanţa despre această imposibilitate;

b) când inculpatul a fost condamnat, deşi existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal;

c) când hotărârea a fost pronunţată de alt complet decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului;

d) când instanţa nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate;

e) când judecata a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii;

f) când judecata a avut loc în lipsa avocatului, când asistenţa juridică a inculpatului era obligatorie, potrivit legii;

g) când şedinţa de judecată nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel;

h) când instanţa nu a procedat la audierea inculpatului prezent, dacă audierea era legal posibilă;

i) când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă.