Cazul Morris - Prindem un american si nu stim cum sa-l tinem

Procesul in urma caruia a fost respins recursul declarat de americanul Seymour Morris, impotriva arestarii sale pentru extradare, s-a dovedit ieri a fi mult mai complicat decat se preconizase. Un caz aparent usor de rezolvat a tradat din nou existenta unei legislatii complicate si neclare.

Legi confuze si complicate

Procesul in urma caruia a fost respins recursul declarat de americanul Seymour Morris, impotriva arestarii sale pentru extradare, s-a dovedit ieri a fi mult mai complicat decat se preconizase. Un caz aparent usor de rezolvat a tradat din nou existenta unei legislatii complicate si neclare.

Avocatii americanului, acuzat in SUA de comiterea unor fapte de coruptie, dar si completul Inaltei Curti de Casatie si Justitie au ridicat ieri probleme de procedura ce ar anula complet fie arestarea, fie recursul americanului. Asa ca, in loc sa delibereze pe aspectele de fond, magistratii au fost nevoiti sa gaseasca solutia la aspecte de forma, prin hatisul mai multor legi contradictorii. Dupa deliberari prelungite cei trei judecatori de la instanta suprema au respins aseara, ca nefondat recursul prin care Morris a incercat sa scape de arest.

BRAMBUREALA LEGALA. Prima problema si cea mai spinoasa a fost ridicata de aparatorii lui Morris. Avocatii au sustinut ca arestarea americanului este nula, pentru ca a fost dispusa de un judecator in loc de doi. Ei au invocat chiar prevederile speciale ce vizeaza incarcerarea in vederea extradarii, care prevad, negru pe alb, ca mandatul trebuia emis de doi magistrati. Aparatorii au cerut pentru acest motiv eliberarea imediata a lui Seymour Morris.

Desi legea speciala este extrem de clara, in realitate lucrurile nu sunt chiar atat de simple. Un alt act normativ, la fel de valabil, spune insa ca procesele in prima instanta se judeca in complet format dintr-un singur judecator. Fara sa se precizeze daca acest aspect abroga toate prevederile contrare ce se regasesc in legile speciale, cum este si cea a extradarii.

O decizie a sectiilor unite de la instanta suprema, care a trebuit sa deduca o rezolvare acolo unde legile se bateau cap in cap, pare sa fi fost solutia. Hotararea data in decembrie 2006 stabileste ca "cererea de arestare provizorie in vederea extradarii (...) se judeca in complet format dintr-un judecator", prin abrogarea implicita a textului legal contrar.

NU ERAU LA CURENT. Cea de-a doua problema, ridicata de data aceasta de instanta, se referea la admisibilitatea recursului declarat de american impotriva arestarii provizorii. Judecatorii aveau la ei Legea 302/2004, care spunea ca o asemenea cale de atac nu este admisa in aceasta faza. Numai ca acest act normativ a fost modificat in 2006, exact in sensul contrar, adica al admisibilitatii recursului declarat impotriva arestarii provizorii. A fost nevoie ca avocatii lui Morris sa dea ei instantei ultimele schimbari legislative pentru lamurirea problemei. In mod inadmisibil, judecatorii par sa fi pierdut sirul naucitor al modificarilor legislative initiate de actualul ministru al Justitiei.

ARESTATUL MORRIS NU PREA AUDE

Nu-i de mirare ca, dupa o asemenea sedinta de judecata, arestatul american a declarat, cand i-a venit randul, ca nu intelege nimic, cu atat mai mult cu cat nici nu prea aude bine. "Nu inteleg ce se petrece si nu stiu despre ce este vorba" au fost singurele cuvinte ale lui Seymour Morris. El este acuzat in statul New Jersey ca ar fi fost intermediarul lui Philip Bloom (arestat in noiembrie 2005) pentru coruperea unor functionari de la Departamentul Apararii al SUA pentru a obtine contracte legate de reconstructia Irakului.