Cezar, Poeta Magnus

ULTIMUL DRUM ● "Plîngeţi-l pe cel care n-are moartea şi Moldova lui!"
Ieri, la Cimitirul Eternitatea din Iaşi, a fost condus pe ultimul drum poetul Cezar Ivănescu. Fusese adus de la Bucureşti cu mari eforturi din partea cîtorva prieteni, căci apropierea sărbătorii de Paşte paralizase toate instituţiile.

ULTIMUL DRUM ● "Plîngeţi-l pe cel care n-are moartea şi Moldova lui!"
Ieri, la Cimitirul Eternitatea din Iaşi, a fost condus pe ultimul drum poetul Cezar Ivănescu. Fusese adus de la Bucureşti cu mari eforturi din partea cîtorva prieteni, căci apropierea sărbătorii de Paşte paralizase toate instituţiile.


Trupul neînsufleţit al marelui poet fusese depus încă de sîmbătă noaptea la Muzeul "Mihai Eminescu" din Parcul Copou, ultim repaus pămîntesc ce-i fusese refuzat în Bucureşti. Funeraliile au început ieri-dimineaţă, la ora 11:00, prin slujba ţinută de părintele Dumitru Merticariu şi de protopopul Constantin Andrei. Au vorbit, evocîndu-l pe Poet, fostul primar al Iaşiului Constantin Simirad, actualul primar, Gheorghe Nichita, Alexandru Cetăţeanu (preşedintele Societăţii Scriitorilor Români din Canada), scriitorii Grigore Ilisei, Ion Murgeanu şi Valentin Ciucă. De asemenea, actorul Constantin Avădanei a dat citire unei scrisori trimise de Mariana Mănăstireanu de la Paris.


RUŞINE. Poetul Laurian Stănchescu, care urma să vorbească şi el, n-a mai fost în stare. "Mi s-a părut o deşertăciune totul. Era ca şi cînd m-aş fi evocat pe mine, nu pe Cezar Ivănescu. Am preferat să stau lîngă el şi să mi-l evoc în gînd şi în suflet." Convoiul funerar s-a îndreptat apoi spre Cimitirul Eternitatea, unde cei doi preoţi au ţinut ultima slujbă de pomenire.
Înmormîntarea a fost cu onoruri militare, căci Cezar Ivănescu fusese decorat de fostul preşedinte al României, Emil Constantinescu, cu Ordinul Steaua României în grad de Mare Comandor... A rămas în aer şi în suflete, ca un remember trist, o frază din emoţionantul discurs al lui Ion Murgeanu: "Este o ruşine naţională că asociaţia din Bucureşti a Uniunii Scriitorilor a fost absentă".


PREVIZIUNE. În luna februarie, cînd Cezar Ivănescu intra pentru ultima oară în greva foamei, un cititor, pe forum, lansa următorul semnal: "Scriitori români din ţară şi de pretutindeni, e bine să vă uniţi pentru dreptatea confratelui dumneavoastră, poetul Cezar Ivănescu! Lăsaţi micile neînţelegeri deoparte! Acum e o situaţie majoră. Cezar Ivănescu nu a fost membru al PCR niciodată şi nici al altui partid din aceste vremuri tulburi. Sănătatea lui e sub semnul întrebării. Deja, cu două zile înainte de începerea grevei foamei, nu a putut mînca. Cineva o să răspundă dacă viaţa îi va fi în pericol. Ştiţi foarte bine ce au făcut aşa-zişii mineri în Capitală. Cezar Ivănescu se numără printre numeroşii intelectuali care au fost maltrataţi de către aceştia. Dacă ar fi fost informator la Securitate, ar fi fost şi protejat de «mineri» şi nu ar fi avut parte de nenumăratele nenorociri venite din partea sistemului comunisto-securist, cu prelungiri în democraţie. Dumnezeu să-l ocrotească!". Îngrijorarea acelui cititor a fost fioros de îndreptăţită. Cezar Ivănescu nu mai este. Dumnezeu să-l odihnească!


MINERIADA. Am avut privilegiul de a-i fi discipol celui pe care Petru Creţia îl numea Poeta Magnus. Am fost alături de el atunci cînd a încercat să refacă vechea Societate a Scriitorilor Români. Am avut, de asemenea, privilegiul de a împărţi cu el loviturile de bîtă ale minerilor la 14 iunie 1990. El, cu ţeasta spartă, eu cu două coaste rupte. Îmi vine să fac gluma amară că loviturile au fost distribuite, cumva, direct proporţional cu rangul valoric... În timp ce îl loveau, Cezar Ivănescu rîdea, şi asta îi înfuria şi mai tare pe agresori. De ce veniseră peste noi, acolo, la etajul III al imobilului de pe Nicolae Bălcescu 23? Fiindcă Cezar ieşise pe balcon şi răcnise la ei, pentru că omorau în bătaie un bătrîn.


ZVON MURDAR. Ei, bine, acest Cezar Ivănescu a fost acuzat de colaborare cu Securitatea. Ciudat şi nedrept (monstruos de nedrept!) este că presa a preluat în ferpare formula "decizia CNSAS de colaborare cu Securitatea", cînd, în realitate, n-a fost nici o decizie, ci doar o afirmaţie iresponsabilă a lui Mircea Dinescu. S-a propagat aceasta, nu declaraţia clară a lui Cazimir Ionescu, făcută pe un post tv: "Nu există nici o decizie! Cine a vrut să-i facă rău lui Cezar Ivănescu i-a făcut!".
CNSAS nu mai existĂ. Dar nici Cezar Ivănescu nu mai există. A rămas, pe de-o parte, un zvon murdar, la pachet cu autorul lui, iar pe de altă parte, o operă uriaşă şi grea, purtînd semnătura lui Cezar Ivănescu.

Faptele petrecute nu se mai pot anula. Şi totuşi, cel care ne învaţă cum să ne gestionăm regretele este tot Cezar Ivănescu: "nu-l mai plîngeţi pe acela/ care vecinic singur nu-i,/ plîngeţi-l pe cel ce n-are/ Moartea şi Moldova lui".