Relu Fenechiu a fost “condamnat” în câteva rânduri de Băsescu Traian înainte ca instanţa supremă să pronunţe verdictul în dosarul “Transformatorul”. Ministrul liberal avea soarta pecetluită, cel puţin în aprecierea celor care ştiu cum funcţionează “independenţa” Justiţiei în România, din momentul în care a devenit colaborator apropiat al preşedintelui PNL, Crin Antonescu.
“Preliminariile” condamnării pronunţate în 12 iulie erau deja publice. În ultimul raport MCV difuzat în ianuarie 2013 erau menţionaţi trei miniştri incompatibili ai Cabinetului Ponta şi se cereau imperativ demisiile demnitarilor urmăriţi penal. Mark Gray, purtătorul de cuvân al Comisiei Europene, a “scăldat-o” în mod penibil când au fost cerute nominalizările respective, deoarece, în ţară nu ieşeau cei trei miniştri la numărătoare. Au făcut-o Băsescu Traian şi trompetele din corul Monicăi Macovei care scandau în toate ocaziile numele lui Fenechiu. “Miza Fenechiu” a devenit în ultimele luni o obsesie a băsiştilor, care în orice împrejurare puneau presiune pe premierul Ponta: când scăpaţi de Fenechiu?, dacă e condamnat, cum reacţionaţi ş.a.m.d. Faptul că procesul “Transformatorul” se târâie prin instanţe de un deceniu arată că judecătorii au ezitat să dea un verdict într-o afacere cu multe probleme tehnice şi evaluări economice foarte diferite. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dat verdictul după ezitări şi, să nu uităm, hotărârea nu este definitivă. Trebuie însă făcute câteva corelări de fapte şi situaţii petrecute în jurul verdictului de condamnare. În primul rând, completul de judecători care a stabilit că Relu Fenechiu are de ispăşit o pedeapsă de 5 ani închisoare cu executare îl are în componenţă pe Iulian Dragomir, care a patentat celebra expresie “cu naşul în suflet”. Apoi, în 10 iulie, cu două zile înainte de anunţarea verdictului, Stanciu, preşedinta ICCJ, şi Oana Hăineală, şefa CSM, au mers la Bruxelles să raporteze cum îşi fac “lecţiile” predate de MCV.
Complet cu naşu în suflet l-a condamnat pe Fenechiu
Condamnarea lui Relu Fenechiu, deputat, ministru al Transporturilor şi vicepreşedinte al PNL, a avut consecinţe politice imediate. Guvernul a fost în situaţia de a rezolva nu doar o problemă de imagine – ministru în exerciţiu, condamnat – ci şi una practică legată de respectivul portofoliu vacant. La fel, preşedintele PNL rămâne fără un colaborator apropiat în Executiv, care a avut un rol important, alături de Liviu Dragnea, în campania pentru referendumul de suspendare a lui Băsescu Traian şi în alegerile din 2012. Virulenţa lui Fenechiu faţă de Băsescu Traian i-a fost răsplătită de suspendatul revenit la Cotroceni. Am putea spune că preşedintele Băsescu Traian a declanşat o campanie de denigrare şi de presiuni publice asupra lui Fenechiu. Victor Ponta, premierul care avea răspunderea nominalizării membrilor Cabinetului, a fost avertizat cu repetiţie că Fenechiu va fi revocat, că Băsescu Traian nu-i va semna numirea. Ministrul Fenechiu a fost un “casus Belli” între Guvern şi Cotroceni, temperat doar de pactul de coabitare. Presiunea nu a încetat iar dorinţa lui Băsescu de a fi răzbunat a devenit ordin de luptă pentru vectorii băsismului. O campanie negativă a fost susţinută constant împotriva lui Fenechiu şi factorii de influenţă au reuşit să transfere conflictul şi în Raportul MCV, care solicita în ianuarie 2013 demisia “corupţilor” urmăriţi penal din Cabinet sau declaraţi incompatibili de maşina de stropit ANI manipulată de Horia Georgescu. Senzorii de la Bucureşti ai echipei dnei comisar Reding şi de la Secretariatul General al Comisiei Europene reuşiseră să continue “opera” de la referendumul de suspendare, cu teoria loviturii de stat şi a fraudei masive, prin plasarea sub zodia corupţiei a unor noi miniştri şi parlamentari USL. Raportările legate de MCV către Bruxelles se fac prin intermediul Consilului Superior al Magistraturii şi a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Deja, cele două entităţi erau victimizate în Raportul MCV din ianuarie 2013 drept ţinte ale unor companii de intimidare prin presă. CSM are în arhivă câteva decizii de apărare a independenţei Justiţiei în care presa era făcută responsabilă de atacuri fără suport. Era o încercare de a albi ceea ce nu se putea scoate de nici o apă: condamnări politice – Trofeul Calităţii, ingerinţe făţişe ale preşedintelui Băsescu în procese pe rol sau acţiuni ilegale ale procurorilor DNA care nu respectau imunităţi nici pentru judecători ai Curţii de la Strasbourg.
Plasarea unor înalţi funcţionari ai Comisiei Europene în poziţii partizane deschide de fapt o poartă largă şi suspiciuni asupra felului în care a fost judecat Relu Fenechiu. În 10 iulie, cu două zile înainte de anunţul privind condamnarea, la Bruxelles s-au deplasat preşedintele ICCJ, judecător Dorina Stanciu, şi procuror Oana Andreea Smidt Hăineală, preşedinte CSM. Comunicatul întâlnirii celor două cu Michel Servoz, secretar general adjunct al CE, arată că “întâlnirea s-a desfăşurat în contextul dialogului constant şi deschis purtat între Comisia Europeană şi cele două instanţe fundamentale ale sistemului judiciar român în cadrul Mecanismului de Cooperare şi Verificare”. Din limbajul de lemn al comunicatului înţelegem că “cei trei corupţi” din ianuarie intrau în zona dialogului de la Bruxelles şi, posibil, să se fi anticipat condamnarea ce urma să devină publică peste două zile, vineri 12 iulie.
Există încă un element interesant care pare să susţină teza unui complet de judecată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie gata să servească dorinţa lui Traian Băsescu de răzbunare. Cine au fost cei trei judecători care au dictat pedepse grele în “Transformatorul”, proces care a transformat şi structura Guvernului şi i-a adus, totodată, lui Băsescu Traian o imensă satisfacţie? Francisca Vasile este şi formator la Institutul Naţional al Magistraturii; Sorina Mirela Popescu a fost preşedinte la Curtea de Apel Piteşti, iar Iulian Dragomnir are paternitatea celebrei expresi “cu naşu în suflet”, ca parolă de recunoaştere între cei devotaţi până în pânzele albe lui Băsescu Traian. Interceptările din dosarul “Motorina”, fără efect penal pentru Sorin Blejnar, arată nu doar un mod de adresare, ci mai ales un mod de funcţionare a sistemului băsist.
Iată un fragment relevant:
“Judecător Iulian Dragomir, ICCJ: Am onoarea, excelenţă, să trăiţi, cu mare respect. Un minut cu un prieten al domniei voastre şi al naşului domniei voastre (n.r. Moldovan de la CSAT). Nu sunt prietenul naşului mai degrabă decât prietenul finului, pentru că suntem amândoi... unui naş comun al nostru.
Sorin Blejnar: Am înţeles, am înţeles.
Iulian Dragomir: Da, el e naşul nostru şi-n sufletul nostru (n.r. Traian Băsescu). Prin Bucureşti, prin republica noastră sau prin alte...?”
Relu Fenechiu a depus prin avocaţi un recurs. De cine va fi format completul de cinci judecători la ICCJ? Să dăm pronosticuri pentru Dorina Stanciu, care are în sarcină independenţa Justiţiei până la capăt, dar şi “rezolvarea” acestui dosar? La Înalta Curte, cei cu naşu în suflet formează o echipă strâns unită.