Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Un deţinut de la penitenciarul Jilava, fost consumator de droguri şi condamnat la cinci ani de închisoare pentru furtul unor obiecte de artă, pictează icoane şi realizează tablouri unicat, folosind o tehnică tibetană, pentru a fi eliberat condiţionat, scrie agerpres.ro.
Oliver Stanciu are 40 de ani şi este de meserie iconar. Pictatul icoanelor îl pasionează, însă soarta a făcut ca tot arta să-l aducă după gratii în urmă cu patru ani, când a furat, împreună cu alte persoane, mai multe obiecte de artă. Judecătorii l-au condamnat atunci la cinci ani de închisoare şi aşa a ajuns la penitenciarul Jilava.
După ce a stat mai mulţi ani într-o celulă obişnuită, artistul puşcăriaş a avut ocazia, anul trecut, să intre în comunitatea terapeutică, o clădire special amenajată de administraţia penitenciarului pentru 25 de deţinuţi, foşti consumatori de droguri, care sunt dispuşi să-şi valorifice timpul realizând tablouri, confecţionând origami sau alte obiecte de artă care să-i facă să uite de viciu.
"Am ajuns în penitenciar pentru că am fost acuzat de complicitate la furt. Am furat nişte bunuri de artă. Tocmai eu. Aşa a vrut soarta. Asta m-a mobilizat să lucrez mai mult şi să creez eu însumi, nu să-mi însuşesc lucrurile create de alţii. Când o să fiu eliberat, o să lucrez în continuare. Am deja o societate comercială care are un astfel de specific de artă. Am un administrator acolo şi comercializăm picturi, grafică, modelaje. Sunt lucrări făcute de mine când eram în stare de libertate, iar angajaţii mei îmi continuă munca, lucrează şi ei. Am şi elevi de la şcoala de artă care realizează diverse obiecte", a spune Oliver Stanciu.
El îşi aminteşte că una dintre metodele prin care realizează tablouri unicat, tehnica picturii în nisip, a învăţat-o de la un călugăr ucrainean cu care a pictat o biserică în Moldova, în urmă cu 15 ani.
"Pictura în nisip este o tehnică veche, ucraineană, care nu se mai lucrează foarte mult. În Ucraina sunt foarte puţini care mai lucrează pentru că este o tehnică migăloasă. Se realizează cu nisip colorat, aşa cum făceau tibetanii, fiind numit şi mozaic pe nisip pe care aceştia îl stricau ulterior. Eu folosesc un adeziv special şi îl fixez pe o placă de lemn sau pânză. Am învăţat tehnica de la un călugăr ucrainean care a murit, iar eu am rămas singurul său învăţăcel. Tehnica aceasta am deprins-o acum 15 ani. L-am cunoscut la o lucrare pe care am făcut-o împreună la o biserică în apropiere de Botoşani, eu fiind pictor iconar. Obiectele pe care le lucrez eu aici sunt vândute la expoziţii. Astfel, facem rost de bani pentru materialele necesare realizării acestor obiecte de artă. Eu sunt iconar, dar fac şi portrete şi peisaje. Sper că munca mea mă va ajuta pentru a fi propus pentru eliberare condiţionată pentru că eu câştig şi zile libere. Muncesc o lună şi primesc patru zile care mi se scad din pedeapsă", a spus deţinutul.
Deţinutul de la Jilava mai are nouă luni până când ar putea fi eliberat condiţionat, iar pasiunea lui pentru pictură l-a ajutat să uite cât de cât de viaţa din închisoare, mai ales că el este cel care îi învaţă şi pe colegii din penitenciar cum să realizeze diferite obiecte de artă. Faptul că este un îndrumător pentru ei îl ajută să câştige zile libere care îi scurtează pedeapsa pentru că se consideră muncă în folosul comunităţii.
"Sunt deţinuţi care pot munci în sprijinul sectorului de reintegrare socială, adică un deţinut care poate fi învăţător pentru alţi deţinuţi şi astfel ceea ce realizează i se poate considera muncă, sau un deţinut care este bibliotecar sau este într-un cerc de pictură şi literatură şi îi învaţă pe alţii să facă lucrurile pe care el le face. Acel deţinut are şi ucenici. Nu doar că pictează, dar îi învaţă şi pe alţii arta desenului", a declarat Cristina Teoroc, director adjunct pe educaţie şi asistenţă psihosocială la penitenciarul Jilava.
Comunitatea terapeutică, înfiinţată la Jilava în anul 2010, este o provocare, dar şi şansă pentru persoanele private de libertate de a uita de dependenţa de droguri şi de a-şi valorifica timpul cu ajutorul artei. Ei sunt ajutaţi de psihologi şi asistenţi sociali care îi coordonează zi de zi şi îi sprijină să se reintegreze în societate, lucru esenţial pentru deţinuţii care se pregătesc să fie din nou liberi.
Cei care nu pot câştiga zile libere prin efort artistic se mulţumesc cu faptul că prin şansa de a practica terapia prin artă pot câştiga un lucru foarte important: reintegrarea socială cu ajutorul comunităţii terapeutice.
Doar 25 de puşcăriaşi din penitenciarul Jilava, foşti consumatori de droguri, au şansa de a fi asistaţi de psihologi şi asistenţi sociali care să-i înveţe ce trebuie să facă şi cum să se comporte atunci când vor ieşi din închisoare.
"Deţinuţii care au fost consumatori de droguri şi au declarat acest lucru au fost expertizaţi prin efectuarea unor analize medicale, au declarat că renunţă la acest viciu şi au fost de acord să se supună unor reguli ale comunităţii terapeutice care sunt de două tipuri: regulile casei, stabilite de către adminstraţia penitenciarului şi deţinuţi şi cele fundamentale, care presupun respectarea regulamentului de ordine interioară. Încălcarea lor duce la avertismente care pot ajunge, cumulate, până la excluderea din această comunitate. Condiţiile sunt ca ei să fi fost consumatori de droguri, să mai aibă minim un an până la eliberarea condiţionată şi trebuie să nu fi săvârşit o infracţiune cu violenţă sau de natură sexuală care să atragă oprobriul public", a declarat, joi, Cristian Micu, purtător de cuvânt a penitenciarului Jilava.
Terapia prin artă pare să îi ajute pe deţinuţi să depăşească cel mai periculos viciu: dependenţa de droguri.
"Terapia prin artă este un concept nou. În Germania există o universitate care are şi studii în ceea ce priveşte terapia prin artă şi sperăm că vor fi şi în România astfel de cursuri. Ei învaţă aici să realizeze ceva, să-şi folosească mintea, imaginaţia, creativitatea şi mâinile. Să creeze lucruri extraordinare. Pentru un tablou se poate munci şi o săptămână, câte opt ore pe zi. Este o muncă titanică. La goblen durează o zi pentru a realiza un centimetru pătrat. Ei îşi găsesc resursele necesare pentru a realiza obiectele respective", a completat Micu.
Mai mult, cei care respectă regulile comunităţii primesc recompense: sunt duşi de reprezentanţii penitenciarului la meciuri de fotbal, spectacole de teatru sau au dreptul de a primi vizite şi pachete de acasă. De asemenea, ei pot obţine de la specialiştii penitenciarului o caracterizare foarte bună care să îi ajute în comisia de eliberare condiţionată.
"Fiecare îşi stabileşte ce are de făcut într-o zi şi se apucă de treabă. Unii fac curăţenie, alţii învaţă să scrie şi să citească sau învaţă limbi străine. De asemenea, realizează munca prin art-terapie care este o muncă plăcută şi utilă pentru că ei pot vinde obiectele pe care le confecţionează. Noi, cei de la penitenciarul Jilava, cât şi Adminstraţia Naţională a Penitenciarelor, căutăm astfel de ocazii pentru a le vinde obiectele. Este bine şi pentru deţinuţi şi pentru societate care trebuie să ştie că în închisori sunt oameni care, chiar dacă au greşit, nu sunt irecuperabili. Dacă lucrăm cu aceşti deţinuţi s-ar putea să obţinem la eliberarea lor persoane foarte bine pregătite pentru reintegrare. Dacă societatea nu cunoaşte ceea ce se poate întâmpla cu o persoană care se eliberează, un fost deţinut, el va fi permanent stigmatizat, nu va avea niciodată loc de muncă, nu va vrea, probabil, nimeni să interacţioneze cu el. Noi ţinem legătura cu cei care se eliberează, chiar şi atunci când pleacă în străinătate. Îi încurajăm să nu cedeze pentru că cel mai mare pericol este să decadă în consumul de droguri", a subliniat Cristina Teoroc.
Deţinuţii care fac parte din comunitatea terapeutică sunt selectaţi de oficialii penitenciarului Jilava, din rândul celorlaţi puşcăriaşi, cu cel puţin opt luni înainte ca membrii comisiei de eliberare condiţionată să ia o decizie.
"Atunci când un deţinut are un comportament inadecvat este exclus. La început îi dăm destul de multă credibilitate. Am avut rezidenţi pe care i-am exclus după două, trei, patru zile, dar în general încercăm să muncim cu ei mai mult şi să ne dăm seama dacă ei sunt buni pentru a face parte din acest program. Psihologul are rolul cel mai important care ne spune dacă motivaţia persoanei private de libertate este foarte serioasă, dacă s-ar putea integra alături de ceilalţi pentru că acest program este destul de dur. De fapt, fiecare deţinut este evaluat de echipa comunităţii terapeutice, de asistenţi social, de educatori, psihologi, iar el semnează un contract terapeutic", a afirmat Cristina Teoroc.
