Corupţia se simte ca acasă în Grecia, ajunsă ţara paradoxurilor

Realitatea greacă este uneori paradoxală: în timp ce coaliţia aflată la guvernare a fost ocupată să se certe cu creditorii internaţionali despre câte sute de euro pot fi încă tăiate din salariile profesorilor şi asistentelor medicale, în timp ce Atena a continuat să reducă pensiile angajaţilor, grecii bogaţi au mutat nestingheriţi miliarde de euro în străinătate.

Autorităţile fiscale elene investighează în prezent activele a aproximativ 60 de politicieni, iar ancheta pare că depăşeşte suspiciunile de evaziune fiscală. Preşedintele Parlamentului grec, Evangelos Meimarakis - membru al partidului conservator aflat la putere, Noua Democraţie, a demisionat recent din cauza acuzaţiilor de corupţie, însă acesta nu este singurul implicat. Un număr de foşti miniştri sunt, de asemenea, suspectaţi de implicare în tranzacţii fictive şi în scheme de spălare a banilor.

În timp ce Atena aşteaptă mai mult ajutor de la Uniunea Europeană, ţara continuă să fie administrată în acelaşi vechi mod neglijent, în contextul în care politicienii corupţi şi bogaţii continuă se se înfrupte în continuare din fondurile ţării şi nu se întreprinde nicio acţiune în această privinţă, comentează publicaţia germană Der Spiegel.

Cum poate cineva care a declarat un venit anual de 25.000 de euro să transfere 52 de milioane de euro în străinătate? Ce fel de venituri suplimentare trebuie să aibă o persoană care, potrivit propriilor declaraţii de venit, a câştigat 5.588 de euro în 2010, dar reuşeşte totuşi să transfere 19,8 milioane de euro în străinătate? Şi cum se face că un cetăţean grec pune deoparte 9,7 milioane de euro în străinătate când el nu câştigă niciun euro în Grecia?

Acuzaţiile de corupţie nu interferează în mod necesar cu o carieră politică în Grecia, aşa cum o ilustrează cazul fostului prefect de Salonic, Panagiotis Psomiadis. Acesta ar fi primit personal aproape 1 milion de euro pentru proiecte de lucrări publice care nu au fost niciodată realizate. Psomiadis este, de asemenea, suspectat de relaţii cu o reţea mafiotă care se ocupa cu împrumuturile, însă niciuna din aceste acuzaţii nu pare să-l fi afectat. În luna mai, premierul Antonis Samaras l-a numit organizatorul campaniei sale electorale pentru nordul Greciei.

Într-adevăr, nu doar foşti miniştri şi parlamentari ascund milioane de euro de origine dubioasă în conturile lor bancare. Anchetatorii au descoperit o sumă de 2,8 milioane de euro - dintre care niciun euro declarat - într-un cont care aparţine vice-primarului unei localităţi de doar 14.000 de locuitori din regiunea Tesalia, cu salariu lunar de aproximativ 1.500 de euro.

Pe de altă parte, Institutul de Asigurări Sociale din Grecia, IKA, a fost folosit de mulţi greci ca ''puşculiţa'' lor personală. Faptul că vistieria IKA este de fapt goală nu i-a oprit pe şefii de departamente sau pe angajaţii obişnuiţi să continue să transfere bani unor prieteni sau rude care nu ar fi fost îndreptăţiţi să primească niciun fel de asistenţă. Până şi cetăţenii obişnuiţi au profitat de sistem: spre exemplu, dintre cei 700 de nevăzători declaraţi de pe insula Zakynthos, doar 60 nu puteau vedea în realitate.

Din cauza acestor trucuri banale, aproximativ 40% din PIB-ul anual al Greciei nu generează încă venituri pentru vistieria statului, susţine Leandros Rakintzis, un anchetator pe probleme de corupţie din Atena.

Potrivit lui Costa Bakouris de la Transparency International, Grecia îndeplineşte toate condiţiile pentru corupţie: o birocraţie stufoasă, un sistem judiciar nefuncţional şi legi cu numeroase lacune, la care se adaugă presiunea economică.