Pentru unii, adevarata credinta inseamna smerenia, iar maicutele de la Sfanta Elena de la Mare cred acest lucru in unanimitate.
O manastire ca oricare alta, unde canoanele sunt respectate si slujbele sunt mai prezente ca oricand. La doi km de Costinesti exista o asezare monahala ridicata dupa 1990 prin stradania unui singur om. A Maicii Maria, acum trecuta la cele sfinte, care si-a vandut intreaga avere pentru a construi biserica si chiliile. Atat de aproape de mare, atat de aproape de nemarginirea campiei, incat bucuria pe care o incerci atunci cind ajungi in aceste locuri te copleseste. Numele manastirii, Sfanta Elena de la Mare. ASPECTE. Ne-a intampinat ograda plina de straturi de flori printre care trecea mandra o rata alba ca neaua, dar si Maica Stareta Cipriana, care ne-a oferit mai intai de toate un frumos zambet. O bisericuta albita de un strat nou de var se itea la mijloc. Inceputa in urma cu cativa ani, manastirea nu are ziduri imprejurul ei. Aglomeratia Costinestiului se afla la 2-3 kilometri distanta. Ar fi fost dificil sa gasesti un loc mai aproape de salbaticie precum cel unde a fost ridicata Manastirea Sfanta Elena de la Mare. Nu exista electricitate inca, doar cateva panouri solare care asigura strictul necesar de energie pentru patru calugarite care urmeaza calea pe care au ales-o. Drumul este inaccesibil cand ploua, iar locul pare ca mai mult te indeamna sa pleci decat sa ramai. Iti trebuie credinta sa rezisti aici. TOLERANTA.Cand a fost pusa temelia manastirii maicutele s-au rugat la adapostul unui cort si la umbra unei cisterne de apa, pe care tractoristii din Schitul Costinesti o schimbau o data la doua saptamani. Sacrificii peste sacrificii. Poate ca viata in aceasta lume din ce in ce mai nebuna produce in tine revolta neputincioasa, frica, nesiguranta, deznadejde. Cu intreg sistemul sufletesc la pamant, sentimentul religios se impune ca o conditie a supravietuirii. Sub acest aspect, parintele Iustinian, pe care l-am gasit in biserica la dezlegari, s-a confruntat cu credinta sa. A descoperit in copilarie o carte si a citit o rugaciune. Aceasta rugaciune l-a determinat sa spere ca intr-o zi va ajunge calugar la o manastire de la malul marii unde va ajuta pe cat ii sta in putere oamenii.Citește pe Antena3.ro
|
"Sfantul Apostol Pavel spunea contemporanilor sai ca, pe langa alte fapte bune pe care trebuie sa le savarseasca crestinul in viata sa pamanteasca, rugaciunea nu trebuie
sa-i lipseasca. Si-acest sfat ni-l da zicand: Rugati-va neincetat! Eu sunt Cel ce sunt!, spune Dumnezeu prorocului Moise in fata Rugului aprins din Sinai. Nu este bucurie mai mare, decat comuniunea noastra cu Dumnezeu prin rugaciune. Ce este rugaciunea? Stim cu totii, in Filocalia aflam ca rugaciunea inseamna vorbirea mintii noastre cu Dumnezeu. Dumnezeu este Duh, este Minte, este intelepciune. Deci, tot cu aceasta latura a vietii noastre comunicam cu Dumnezeu prin rugaciune"
Arhimandritul Sofronie - Despre rugaciune |