Cristian Cioacă poate pleca în străinătate

Poliţistul Cristian Cioacă, suspectat de uciderea soţiei sale Elodia Ghinescu, dată dispărută de părinţii săi din august 2007, poate pleca în străinătate, în urma deciziei judecătorilor de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Instanţa supremă a respins recursul procurorilor braşoveni la decizia prin care Curtea de Apel Braşov a stabilit, în 15 iunie, să i se ridice interdicţiile impuse de magistraţi lui Cioacă.

În susţinerea recursului, Parchetul afirma că dispoziţia judecătorului de ridicare în tot a măsurii liberării provizorii sub control judiciar este "nemaiîntâlnită", reclamând totodată şi conduita acestuia "aproape obedientă faţă de inculpat", informează Mediafax.

Astfel, Parchetul a făcut recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în care arată că Cristian Cioacă, "prin avocat, a solicitat judecătorului să constate încetarea de drept a măsurii preventive, întemeiată pe dispoziţiile art.139 alin.3/2 Cod procedură penală rap.la art.140 alin.1 lit.a Cod procedură penală".

"În subsidiar, inculpatul prin avocat a solicitat ca, în conformitate cu dispoziţiile articolul 160 indice 3 Cod procedură penală să se încuviinţeze inculpatului ca în perioada 19 iunie - 27 iunie 2009 să părăsească ţara. (...) Judecătorul a reţinut că, deşi cererea a fost intitulată «încetarea de drept a măsurii preventive» şi precizată în şedinţă publică «cerere de revocarea măsurii preventive», care potrivit dispoziţiilor art.160 indice 10 Cod procedură penală are ca şi consecinţă arestarea preventivă a inculpatului, instanţa prin prisma dispoziţiilor legale privind instituţia liberării provizorii sub control judiciar califică cererea potrivit articolului 160 indice 3 Cod procedură penală şi ridică în totul măsura liberării provizorii sub control judiciar", arată în motivele de recurs Parchetul.

Potrivit Parchetului, argumentele judecătorului (Alina Mandu) pentru această soluţie fac trimitere exclusiv la dispoziţiile articolului 148, literele d, f, Cod procedură penală - respectiv la faptul că "inculpatul prezintă garanţii că nu ar periclita buna desfăşurare a procesului penal, că după 1 an şi 6 luni nu se mai poate considera că pericolul concret pentru ordinea publică mai persistă cu aceeaşi intensitate -, apoi trece brusc la «materia liberării provizorii sub control judiciar», arătând că nu se prevede o perioadă de timp pe durata căreia se poate institui această măsură şi niciun control periodic al subzistenţei acestei măsuri, că menţinerea la nesfârşit ar aduce restrângere dreptului fundamental la libera circulaţie, contravenind astfel articolului 53 din Constituţie şi articolului 2 din Protocolul 4 adiţional la Convenţie şi ridicând în tot măsura liberării provizorii sub control judiciar".

În opinia Parchetului, dispoziţia judecătorului este nelegală, "deoarece a fost sesizată cu o cerere de încetare de drept a măsurii arestării preventive şi în subsidiar cu încuviinţarea de a părăsi ţara o perioadă determinată, indicată în cerere".

"Or, judecătorul a dispus altceva, respectiv ridicarea în tot a măsurii liberării provizorii sub control judiciar, deci s-a pronunţat asupra unei «cereri» care nu a fost formulată, iar în soluţionarea acesteia a folosit argumente rezultate de la «luarea măsurii arestării preventive». Surprinzătoare, sub acest aspect, este şi dispoziţia judecătorului de ridicare în tot a măsurii liberării provizorii sub control judiciar, nemaiîntâlnită în categoria modalităţilor de înlocuire, încetare a unei măsuri preventive atunci când se prevalează de dispoziţiile articolului 148 Cpp", sublinia acuzarea.

Pe de altă parte, arăta Parchetul, judecătorul nu s-a pronunţat asupra cererii formulată de inculpat referitoare la încuviinţarea de a părăsi ţara pe o perioadă de timp determinată, indicată în cerere.

Astfel, Parchetul susţinea că, pentru motivele expuse, hotărârea instanţei este nelegală şi că se impune trimiterea cauzei "pentru soluţionarea cererilor formulate de inculpat".

Mai mult, Parchetul afirma că "în disonanţă cu obiectul cererilor formulate şi contrar dispoziţiilor legale în materie, judecătorul a pronunţat o hotărâre nelegală", acesta surprinzând prin confuzia instituţiilor procesual penale.

"Din moment ce inculpatul a formulat o cerere de încetare de drept a măsurii arestării preventive (inadmisibilă, de altfel, deoarece asupra acestei măsuri s-a statuat cu autoritate de lucru judecat prin încheierea nr. 269 din 24 ianuarie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, când în mod definitiv s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului din data de 24 ianuarie 2008 - 21 februarie 2008, ulterior înlocuită cu liberarea provizorie sub control judiciar), instanţa nu poate dispune asupra a ceea ce nu s-a solicitat. De asemenea, se observă că instanţa a dispus practic o măsură care nu este reglementată de normele de procedură penală.(ridicarea în tot a liberării provizorii sub control judiciar pentru motive de la articolul 148 Cpp)", arăta sursa citată.

Articolul 148 din Codul de procedură penală se referă la condiţiile şi cazurile în care se dispune arestarea inculpatului.

"Lucrurile se complică, deoarece instanţa a făcut o totală confuzie între instituţia arestării preventive, mai exact cazurile în care se poate dispune această măsură preventivă, a trecut apoi la o descriere exhaustivă a temeiurilor care nu ar mai justifica menţinerea măsurii arestarii preventive şi, printr-o conduită aproape obedientă faţă de inculpat, a explicat, total inutil cauzei, ce studii înalte a urmat şi cum o cerere a acestuia deşi întemeiată pe dispoziţiile art.139 Cod procedură penală poate deveni prin simpla «calificare» o cerere prevăzută de articolul 160 indice 3 Cod procedură penală (privind modificarea sau ridicarea controlului judiciar-n.r.), iar aceasta, combinată cu "temeiurile care au justificat măsura arestării preventive a inculpatului prev.de art.148 lit.d şi f Cod procedură penală se poate «ridica în tot»", nota Parchetul în motivele de recurs înaintate ICCJ.

Chiar dacă s-ar trece peste aceste aspecte, Parchetul aprecia că instanţa de judecată nu a indicat ce cauză, ce împrejurări, ce motive temeinice au intervenit, de natură să justifice această soluţie.

"Considerând că din întregul cuprins al hotărârii reiese fără nici o îndoială nelegalitatea acesteia, se impune admiterea recursului pentru considerentele: 1. Instanţa nu s-a pronunţat asupra cererilor formulate în raport cu obiectul acestora, ci dispunând «calificarea» cererii inculpatului de «încetare de drept a măsurii arestării preventive», precizată oral drept «cerere de revocare a măsurii preventive» a dispus măsuri specifice ridicării controlului judiciar. Aşadar, a dispus asupra unui obiect diferit, iar în soluţionarea cererii astfel cum a calificat-o instanţa a dispus pe temeiul unor argumente specifice revocării arestării preventive (...). Sub acelaşi aspect instanţa de judecată nu s-a pronunţat asupra cererii inculpatului de a i se încuviinţa ca în perioada 19 iunie - 27 iunie 2009 să părăsească ţara. Chiar dacă ridicarea măsurii controlului judiciar are ca finalitate inclusiv această posibilitate de a părăsi ţara, obiectul solicitării era explicit şi instanţa avea obligaţia să se pronunţe şi asupra acestuia. 2. Pe de altă parte, în raport cu noua calificare, întemeiată pe dispoziţiile art.160 indice 3 Cod procedură penală, pe care instanţa a dat-o cererii inculpatului nu a indicat care sunt motivele temeinice intervenite, aşa cum prevede explicit textul menţionat", mai nota sursa citată.

Liberarea provizorie sub control judiciar nu este condiţionată de un termen, ci durează pe tot parcursul judecăţii, dacă nu au intervenit motive temeinice de modificare sau ridicare.

"Nu există o suprapunere a motivelor aşa cum a reţinut instanţa de judecată care practic a preluat argumentele de la înlocuirea măsurii arestării preventive cu liberarea provizorie sub control judiciar, pentru a-şi justifica măsura de ridicare a controlului judiciar. Tot ceea ce a menţionat instanţa de judecată drept argument exista la data înlocuirii măsurii arestării preventive, mai puţin elementul «timp» care a devenit mai îndelungat. Or, liberarea provizorie sub control judiciar nu este legată de elementul «timp», dimpotrivă este necondiţionată de respectarea unui termen, ci durează pe tot parcursul judecăţii, iar ridicarea intervine pentru motive temeinice, pe care instanţa de judecată nu le-a precizat. Promovarea unui astfel de raţionament, pentru ridicarea măsurii, lipsit de motivare pe lângă încălcarea dispoziţiilor art.160 indice 3 Cod procedură penală creează dificultăţi practice rezultate din confuzia instituţiilor procesual penale", mai consemna Parchetul.

Curtea de Apel Braşov a admis, în 15 iunie, cererea de ridicare a măsurii de control judiciar în cazul poliţistului Cristian Cioacă, ce a invocat faptul că intenţionează să meargă la Strasbourg, la CEDO, în perioada 19 - 22 iunie.

Următorul termen în dosarul violării corespondenţei prin e-mail a avocatei Ghinescu este la 7 septembrie, când vor fi audiaţi şase martori în acest dosar.

În acest caz, hackerul Adrian Niţu este acuzat că l-ar fi ajutat pe Cristian Cioacă să spargă căsuţele de e-mail a avocatei Elodia Ghinescu şi să schimbe parolele.

Procurorii de la DIICOT Braşov au decis trimiterea în judecată a celor doi, pentru acces fără drept la sisteme informatice, restricţionare fără drept a accesului la date informatice şi transferul neautorizat de date informatice.

În acest caz, în 24 ianuarie 2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a decis arestarea preventivă pentru 29 de zile a lui Cristian Cioacă. În 2 februarie 2008, judecătorii au admis cererea de eliberare sub control judiciar a acuzatului, astfel că Cioacă a fost pus în libertate.

Avocata Elodia Marilena Ghinescu (38 de ani) a dispărut de acasă în data de 30 august 2007. Soţul acesteia, poliţistul Cristian Cioacă, a anunţat Poliţia despre dispariţia femeii abia în 5 septembrie 2007, la solicitarea şefei acesteia, timp în care a apelat la cunoştinţe pentru a intra în corespondenţa electronică a femeii, scopul fiind - potrivit Parchetului - acela de a vedea cu ce bărbat se conversa.

Cioacă a motivat sarcastic, în faţa instanţei supreme, că doar a căutat indicii cu privire la locul unde ar putea fi, el negând faptul că soţia sa ar fi moartă.

De altfel, poliţistul a susţinut că a primit şi cadouri din străinătate de la femeie, fără să inte în detalii cu privire la ţara de destinaţie a obiectelor pe care le-ar fi primit, iar ca ofiţer judiciarist nu a întreprins nicio acţiune de găsire a femeii cu care are un copil. Mai mult, el a sugerat zâmbind jurnaliştilor că soţia sa era imorală.

Anchetatorii braşoveni au luat în calcul varianta crimei în cazul avocatei, principalul suspect fiind soţul femeii, deoarece s-au găsit urme de sânge în apartamentul celor doi soţi şi în autoturismul bărbatului.

De altfel, instanţa supremă a reţinut infracţiunea de omor atunci când anchetatorii au propus arestarea poliţistului, însă în lipsa cadavrului judecătorii l-au eliberat.

În acest dosar, procurorii DIICOT-Biroul Teritorial Braşov au dispus începerea urmăririi penale în cauza constituită ca urmare a plângerilor formulate de familia avocatei dispărute din Braşov şi a Baroului de Avocaţi din Braşov faţă de Cioacă - pentru instigare la acces fără drept la sisteme informatice, instigare la restricţionare fără drept a accesului la date informatice şi instigare la transferul neautorizat de date informatice, fapte aflate în concurs real, precum şi faţă de Marius Sebastian Breazu şi Marius Adrian Niţu - pentru săvârşirea infracţiunilor de acces fără drept la sisteme informatice, restricţionare fără drept a accesului la date informatice şi transfer neautorizat de date informatice, fapte aflate, de asemenea, în concurs real.

Conform Parchetului, Cristian Cioacă i-a determinat pe Breazu (ofiţer de poliţie judiciară la IPJ Braşov) şi pe Niţu să acceseze fără drept sisteme informatice prin înlăturarea parolelor de acces, în scopul obţinerii conţinutului mesajelor de poştă electronică destinate avocatei Ghinescu Elodia-Marilena. De asemenea, i-a determinat pe aceştia să restricţioneze fără drept accesul la adresele de e-mail respective şi să transfere neautorizat date dintr-un sistem informatic. (V.A.)