x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Cristina Țopescu a murit. Mărturia tulburătoare despre fuga din România comunistă: „Am fost în patru închisori”

0
13 Ian 2020 - 09:28
Cristina Țopescu a murit. Mărturia tulburătoare despre fuga din România comunistă: „Am fost în patru închisori”

Cristina Țopescu a murit. Prezentatoarea TV a fost găsită fără suflare în locuința sa, duminică seara. Surse judiciare spun că anchetatorii cred că Cristina Țopescu a murit în urmă cu mai multe zile.

 

Cristina Țopescu a dat un interviu pentru Jurnalul în 9 februarie 2004 - mărturie tulburătoare despre încercarea de fugă din țară in septembrie 1989, pentru a ajunge la mama ei, in Germania. A fost prinsă și încarcerată. Reluăm materialul despre tragedia jurnalistei.

 

CV
Nascuta pe 4 iulie 1960 la Oradea, Cristina Topescu a fost de mica atrasa de mirajul televiziunii. In perioada 1970-1979 a aparut la numeroase emisiuni de copii si tineret, dupa care i-a fost interzis sa mai intre in TVR, din cauza dosarului familiei Topescu (tatal cazuse in dizgratia regimului comunist, iar mama era plecata in Germania). Dupa absolvirea Facultatii de Limbi straine, Sectia engleza-italiana, Cristina a dat meditatii, a fost corector la "Contemporanul" si a inceput sa scrie in revista "Cinema ". Din cauza aceluiasi dosar la "Secu", nu se putea angaja cu carte de munca. S-a apucat sa traduca filme care circulau pe casete video. In 1991 a revenit la TVR, iar in momentul de fata este prezentator de stiri la Prima TV.

"Nu m-am gandit niciodata sa-mi parasesc tara. Intotdeauna dupa o saptamana, doua de stat prin strainataturi mi se punea un nod in stomac, un gol sau nu stiu cum sa-i zic, ceva-ul ala caruia i se spune, indeobste, dor. Sistemul in care am trait a avut insa "calitatea" de a-i indeparta si pe cei mai legati de glie dintre noi. Am fost plecata de patru ori la mama mea, incepand cu varsta de 16 ani. De fiecare data m-am intors la timp si n-am avut nici cea mai mica problema. Pentru ca, insa, odata devenita studenta, am refuzat elegant sa fiu membra de partid, din acel moment n-am mai pupat, ca sa zic asa, plecare peste hotare. Intre timp, tatal meu devenise din ce in ce mai "nongrat" in regimul ceausist, din ce in ce mai antipatic Cabinetului 2. De ce? Pentru simplul motiv ca avea prea multa popularitate si ca era prea iubit. Ori, un singur om putea fi adulat de popor, nu?! Ca sa nu mai vorbim ca tatal meu a avut si curajul de a spune ceea ce crede intr-o vreme in care multi dintre cei care vorbesc acum pe toate posturile sau pe unde-apuca taceau chitic. Sau chiar ridicau osanale cu mult sarg. Curaj care l-a costat mult, dupa cum toata lumea stie. Se pare ca asta nu ii impiedica pe prietenii mei, Catavencii, de pilda, sa-si rada de el, de cate ori pot, asa cum o fac cu orice baron local, bunaoara. Pacat ca nu mai avem nici un Dumnezeu, nici cei mai talentati dintre noi... Pacat."

Disperare
"Familia Topescu incepuse asadar sa aiba oarece probleme: telefoane ascultate, se pare chiar microfoane pe ici, pe colo, prin casa si alte acareturi din arsenalul binecunoscut. Eu, fata tatalui meu, cu notorietate mult mai mica, dar cu gura mare si neanimata de dorinta arzatoare, nici conformista macar, de a deveni membra PCR, sigur ca trebuia sa suport consecintele de rigoare. Faptul ca nu mai puteam pleca la mama mea, ca nu mai eram un om liber nici din acest punct de vedere, ar mai fi fost cum ar fi fost, dar cand mama mea s-a imbolna vit, suspecta fiind de cancer de pancreas, paharul s-a umplut de-a binelea. Avand un oarecare simt al aventurii, am hotarat ca singura solutie era, oricat de nebuneasca, sa fug. Nu-mi face mare placere, marturisesc, sa scriu despre asta. Cred ca sunt oameni care au indurat mult mai mult, care au facut ani grei de inchisoare in tara asta. Si pe urma, nici nu stiu daca fuga poate trece drept o forma de protest. E, mai curand, un abandon, e un fel de "ia mai da-i in... mama lor pe-astia...", e un risc asumat, dar nu e un act de mare eroism. A fost o teribila ocazie de a cunoaste pe propria piele regimul inchisorilor ceausiste, metodele slugilor lui si lumea extrem de interesanta si complexa, dramatica, pe alocuri, a celor din spatele gratiilor. Ma bucur ca am avut aceasta experienta! Tatal meu a trait cu teama ca, dupa cele trei luni si cinci zile petrecute in patru inchisori (doua aresturi si doua penitenciare), voi iesi de-acolo traumatizata, daca nu cumva chiar... cu un psihic foarte zdruncinat. Nici vorba de asa ceva! Chiar daca, pe perioada detentiei, am avut si multe momente de disperare, deloc vizibile pentru cei care ma anchetau, am iesit din aceste inchisori mai puternica decat oricand. De-atunci stiu ca sunt un om foarte puternic, ca greul imi mobilizeaza resorturi interioare pe care nici nu le banuiam. Asa ni se intampla tuturor."

Tentativa de evadare
"Am plecat din Bucuresti intr-o zi de toamna a anului de gratie 1989. Cu gandul sa ajung la Herculane, de unde pleca grupul de romani hotarati sa-si paraseasca tara, fiecare cu motivele lui. Aveam doua calauze, tigani. Nicu si Gheorghe. Doua caractere puternice, doi tigani, care, desi faceau asta pentru bani de ceva timp, aveau valori morale mai clare decat multi dintre romani. N-am fost niciodata rasista si cred ca in toate semint iile sunt oameni si oameni. Si mai cred ca multi dintre romani nu mai dau prea multi bani pe principii morale, pe corectitudine si pe curajul de a te opune. Despre fair-play, tema pe care tatal meu tot peroreaza in van de atat timp, ce sa mai vorbim...!
In loc sa plecam imediat spre granita (cea cu Iugoslavia, pe la Moldova Noua) a trebuit sa mai zabovim zile bune la Resita si la Herculane, zile de asteptare ce pareau interminabile. Pentru ca Gheorghe si Nicu erau santajati. Un anume Baronu’, personaj al lumii interlope din vremea aceea, roman si el (sau tigan?) le cerea celor doi sa aduca mai multi tigani in Germania pe care sa-i puna la munca acolo. Adica trafic de carne vie se cheama ca facea acel personaj cu nume care are rezonante pana in ziua de azi. Numai ca baronii de acum se indeletnicesc cu alte forme de trafic, mai subtil, dar si mai lucrativ, se pare. Uite-asa ne-am adunat, sau am fost adunati, mai exact, 31 la numar. Orice om cu scaun la cap trezindu-se intr-un asemenea scenariu suprarealist (31 de oameni care incercau sa treaca granita pe jos, la sarbi, despre care se stia ca, daca te prindeau, te dadeau inapoi la troc, in schimbul altor... produse, asta in cazul in care nu erai impuscat in spate de granicerii romani) ar fi renuntat. Cand esti revoltat, satul de ce i se intampla familiei tale si tie, implicit, si cand mai esti si disperat ca ai putea sa nu-ti mai vezi mama in viata niciodata nu mai incape insa nici ratiune, nici prudenta. Mergi inainte, fie ce-o fi. Dupa vreo doua ore pe un drum forestier, intr-un camion cu un sofer cu cutitul la gat ca sa ne duca la destinatia dorita, dupa alte trei ore de mers de-a busilea in zona granitei, pe o noapte cu luna plina (ghinion!), printre cabluri detectoare care, daca erau atinse, declansau alarma, dupa un mars sustinut in sir aproape indian, dar format din cativa romani, multi tigani si tiganci cu copii de doar cateva luni in spate, adormiti cu Diazepam, cu din ce in ce mai putine haine pe noi, pentru ca dupa ce trecusem printr-o apa, uzi fiind, trebuia sa scapam de balastul hainelor devenite grele pentru ca erau ude, dupa toate astea, am ajuns, in sfarsit... pe fasie."

Focuri de arma
"Ca intr-un film prost, in care eroii pozitivi sunt prinsi de cei negativi in ultima clipa si niciodata mai devreme, acolo, in locul de unde deja se putea vedea libertatea sau macar jumatate din ea (pentru ca trebuia sa mai treci totusi si de sarbi), aventura noastra s-a oprit brusc. Am auzit cateva focuri de arma trase in aer, am fost pusi pe burta, cu caini-lupi si pusti deasupra noastra si admonestat i in "dulsele grai moldovienesc" ("Pi burta, ma, ca trag!") de cativa flacai neaosi, carora in scurt timp li s-au alaturat altii, la fel de zelosi si de incantati de captura grasa pe care o faceau. Urat sentiment am avut... Nu de teama, ci, mai curand de neputinta, de necaz si de revolta ca Dumnezeu n-a tinut cu noi cand mai aveam atat de putin pana la libertate. Mai tarziu am inteles ca Dumnezeu n-a vrut sa-mi ingaduie libertatea aceea pentru a nu o rata apoi pe cea de a ma vedea libera in propria mea tara si de a trai momentele magice ale Revolutiei. E simplu: daca as fi reusit, nu as mai fi fost in decembrie ‘89 aici, as fi trait Revolutia, probabil, plangand in fata televizorului in Germania. Sunt foarte fericita ca am fost atunci in tara, la Universitate, la Televiziune si pe strazile unui Bucuresti care, dupa strigatul de lupta al Timisoarei, a inteles ca nu poate sa mai stea nici el deoparte. Am fost mandra atunci de romanii mei asa cum rar mi se mai intampla acum, cu tristete o spun. Trei luni de inchisoare au fost, poate, tributul pe care Cel de sus a crezut ca trebuie sa-l platesc ca sa traiesc cu toata fiinta mea intamplarea aceea de gratie care a fost Revolutia din 89.
De pe granita am fost "condusi", cu pusca intre omoplati, la batalionul de la Oravita, acolo am fost aliniati in fata soldatilor care de care mai spirituali, mai ales cu femeile din grup, acolo mi s-a plimbat putin pusca pe gat si mi-au auzit urechile tot felul de complimente de soldat care nu vazuse femeie de ceva timp, dar tot acolo, dupa ce una din calauze a spus cine sunt, pentru ca lucrurile, in ce ma priveste, sa nu... degenereze, am curatat apoi cartofi cu soldatii la bucataria garnizoanei. Aceiasi soldati, nu tocmai gentlemani cu mine pana atunci, acum imi spuneau ca sunt frumoasa, ca ei il iubesc pe tatal meu si ca... si ei sunt tot stelisti. Mai sa fie! "Hai Steaua!" devenise, dintr-un slogan de galerie pe stadion, o forma de complicitate care altfel nu putea fi exprimata. Daca pana la acel moment, si nici dupa, numele Topescu nu mi-a servit deloc, ba dimpotriva, in randul soldatilor, el a avut atunci un efect magic. Pentru ca, oricat de zelosi sau indobitociti ar fi fost, soldatii il iubeau toti pe Topescu. Unul dintre ei mi-a strecurat chiar un biletel cu numele si numarul lui de telefon pentru ca, dupa ce se libera, la o eventuala noua tentativa a mea, ma putea ajuta sa fug.
Dupa doua zile de Oravita am fost dusa la Resita, in arest, unde am stat o luna. Era acolo un capitan pe nume Smida, analfabet si tafnos, acum sigur colonel, cel putin (?!), care a facut tot ce i-a stat in putinta ca sa ma infunde cat mai tare, mai era si un maior de securitate Alexe (oare chiar asa il chema?!), care venea de la Bucuresti, saptamanal, special ca sa ma ancheteze pe mine. Ma servea cu cafea si tigari BT in timpul interogatoriului si, dupa capitanul Smida, imi parea un lord englez. Era si un gardian Miron, aproape inocent, care ne aducea pe ascuns ciocolata, din cand in cand, mie si colegei mele de "camera", Gena, o balerina de la opera care facea parte din acelasi grup cu mine (de care m-am legat foarte tare si, despre care, din pacate, nu mai stiu nimic... era undeva prin Germania la un moment dat). Tot prin gardieni, unii baieti totusi de treaba, le trimiteam tigari lui Gheorghe si lui Nicu de care de asemenea ma simteam foarte legata. Pentru ca acolo, in inchisoare, functioneaza o solidaritate pe care cei care n-au trecut pe-acolo cu greu o pot intelege. Erau ca fratii mei, asa simteam. Ca sa nu mai vorbim ca in timp ce eu eram supusa unor interogatorii, epuizante nervos, dar fara nici macar o palma (aveau, in mod straniu, un soi de respect fata de numele meu), ei erau nu batuti, ci literalmente macelariti. Si noi stiam asta. Aveam deja "sursele " noastre, credeti-ma, chiar daca nu eram inca ziarista... Dispretul fata de opresor si solidaritarea cu ceilalti oprimati iti da o forta teribila!"

Printre "ciripitoare"
"N-am plans niciodata, la nici o ancheta, nu m-am lamentat, nu m-am rugat de nimeni pentru nimic si mi-am sustinut crezul cu o inconstienta care ar putea trece drept curaj. Eu, insa, o fire mai baietoasa si mai voluntara fiind, nu stiu daca eram atat curajoasa, cat revoltata si pornita impotriva "lor", intr-atat, incat pentru nimic in lume nu le-as fi dat nici cea mai mica satisfactie. Sigur ca refuzul de a coopera, ba chiar atitudinea ostila si obraznica nu m-au ajutat deloc. Mandatele de arest veneau unul dupa altul. Am fost dusa apoi la penitenciarul de la Timisoara de pe Popa Sapca. Acolo mi-am facut multe prietene. Printre facatoare de pasapoarte false (despre una se spunea ca e "ciripitoare", adica turna toare, infiltrata si ca trebuie sa fiu atenta ce vorbesc, dar eu tot nu prea eram), printre tiganci hoate de buzunare, care ma iubeau si ma aparau de alte "colocatare" pentru ca, desi ma chema Cristina TOPESCU, erau impresionate ca "nu eram increzuta si nu-mi dadeam aere de fata lu Topescu". Imi povesteau despre iubitii lor, unii dintre ei inchisi intre aceleasi ziduri, si-mi mai si ghiceau. La Popa Sapca a existat si un colonel Bora, colonel de contrainformatii (adica un CI-ist) care, pe sest, imi dadea carti sa citesc, ca sa-mi mai omor timpul. Chiar daca erau "Fratii Jderi" sau "Neamul Soimarestilor" pe care le citisem in scoala. Abia acum le savuram. Tot acolo am mancat mult usturoi ca sa rezist la frigul din celula si ne trezeam in fiecare dimineata la 4:00 jumatate ca sa dam raportul, dupa care luam "micul dejun" (cand aveam mamaliga cu magiun era sarbatoare), stateam pe marginea patului toata ziua, pentru ca sa te intinzi in pat era, se-ntelege, interzis. Ii datorez mult colonelului Bora si-i multumesc mult pentru ca mie, personal, mi-a facut cat bine a putut. Erau si oameni in lumea aceea, nu doar... bestii."

Din Iad in Rai
"Dupa o alta luna de Popa Sapca, am fost trimisa pe cursa de detinuti la Jilava. Acolo am stat doar cateva zile, iar apoi am ajuns la Rahova, in arest, unde periplul meu s-a incheiat. La proces am fost dusa in "uniforma ", adica in zeghe. Mi-am vazut prietenii in sala, toti incercand cu disperare sa-mi prinda privirea si sa-mi arate ca sunt alaturi de mine. Atunci mi-a fost cel mai greu sa nu plang. Ba cred ca mi-a scapat o lacrima, fir-ar sa fie! A fost, slava Domnului, un simulacru de proces. La Timisoara deja incepuse Revolutia, Bucurestiul incepea sa fie in fierbere si el, Mircea Lucescu, prietenul nostru, vorbise cu procurorul general si cu tot felul de generali, iar procuror la proces, absolut din intamplare, a fost fratele unui bun prieten al meu. Se numeste George Carp si n-am sa uit niciodata ce a facut atunci pentru mine. Va puteti imagina un procuror care tine o pledoarie demna de cel mai infocat avocat, de fapt? El ma apara, nu ma acuza! Era halucinant, nu-mi venea sa cred. A fost ceva, ca sa va imaginati mai bine scena, gen procesul lui Ceausescu cu avocati care, de fapt, erau procurori, doar ca invers. Procurorul George Carp ma apara, nu ma acuza si specula toate circumstantele atenuante pe care chiar le aveam (boala mamei, faptul ca-mi fusese refuzat dreptul de a ma duce s-o vad), iar avocatul Viorel Pascu si-a facut treaba cum nu se poate mai bine si mai emotionant. De la trei ani, cat intentionau sa-mi dea cei care "iubeau" familia Topescu, datorita unor oameni ca Mircea Lucescu, George Carp si Viorel Pascu, probabil si gratie situatiei din Romania acelor zile, am primit trei luni, adica jumatate din sase luni, minimum de pedeapsa pentru infractiunea de tentativa de trecere a frontierei. Pentru infractiunea de a fi o "tradatoare de tara". Pentru ca asa era atunci, noi cei care ne iubeam cu disperare tara, dar o paraseam pentru ca regimul nu ne iubea el pe noi eram catalogati ca tradatori. Am iesit din arest de la Rahova pe 19 decembrie 1989 si doua zile mai tarziu am iesit in strada. Stiti cum e "sa te duci la Revolutie" aproape direct din inchisoare? Inaltator!!! Nu e nimic insa senzational in ce am trait eu comparativ cu sacrificiile atator oameni cu adevarat curajosi. A fost insa o experienta pe care nu-mi pare deloc rau ca am avut-o. Dimpotriva! O experienta care, cu siguranta, a avut un rol capital in traseul meu ulterior. In cel interior, de om".

Sursa Jurnalul Național 4 februarie 2004

Citeşte mai multe despre:   Cristina Țopescu a murit

 

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 






Mai multe titluri din categorie

Șoșoacă, despre moartea lui Bogdan Stanoevici: Sunt suspiciuni rezonabile pentru începerea unei anchete în acest caz și este obligatorie stoparea incinerării

Șoșoacă, despre moartea lui Bogdan Stanoevici: Sunt suspiciuni rezonabile pentru începerea unei anchete în acest caz și este obligatorie stoparea incinerării
Senatoarea Diana Șoșoacă a depus în această dimineață o plângere la Parchetul General cu privirea la moartea actorului Bogdan Stanoevici. Femeia susține că demararea unei anchete este susținută de...

Guvernul olandez a demisionat în bloc, după scandalul alocațiilor

Guvernul olandez a demisionat în bloc, după scandalul alocațiilor
Guvernul olandez a demisionat vineri în bloc, după scandalul alocațiilor. Premierul Mark Rutte a anunțat demisia guvernului său vineri, acceptând răspunderea pentru ani de administrare greșită a...

15 cursuri noi la ȘcoalaFDVDR, copiii au acces gratuit

15 cursuri noi la ȘcoalaFDVDR, copiii au acces gratuit
Au început înscrierile pentru noua serie de cursuri gratuite desfășurate pe platforma de e-learning a Fundației Dan Voiculescu pentru Dezvoltarea României, ȘcoalaFDVDR. Peste 15 cursuri noi se adaugă curriculei...

Pfizer reduce temporar livrările de vaccin împotriva COVID-19 în Europa

Pfizer reduce temporar livrările de vaccin împotriva COVID-19 în Europa
Pfizer reduce temporar livrările de vaccin împotriva COVID-19 în Europa în timp ce își îmbunătățește capacitatea de producție, au declarat vineri compania și Institutul Norvegian de Sănătate Publică...

Platforma pentru programarea persoanelor în etapa a doua de vaccinare nu merge. Reacția STS

Platforma pentru programarea persoanelor în etapa a doua de vaccinare nu merge. Reacția STS
Platforma pentru programarea persoanelor care se încadrează în a doua etapă de vaccinare nu a mai mers vineri, la scurt timp după ora 15:00, ora la care autoritățile au anunțat că aceasta va fi...

VIDEO. O tânără în vârstă de 15 ani, răpită de pe o stradă din Cluj-Napoca sub ochii mai multă persoane. Polițiștii au reținut trei bărbați

VIDEO. O tânără în vârstă de 15 ani, răpită de pe o stradă din Cluj-Napoca sub ochii mai multă persoane. Polițiștii au reținut trei bărbați
Video O fată în vârstă de 15 ani din comuna Baciu a fost răpită, joi, 14 ianuarie, de pe o stradă din Cluj-Napoca, potrivit informațiilor furnizate de monitorulcj.ro. În momentul răpirii se aflau mai multe persoane...

Persoanele fără adăpost sunt căutate de autoritățile din București deoarece vine gerul

Persoanele fără adăpost sunt căutate de autoritățile din București deoarece vine gerul
Persoanele fără adăpost sunt căutate de autoritățile din București deoarece vine gerul. Acestea sunt cazate în spațiile Primăriilor de sector unde primesc hrană și medicamente. De asemenea, persoanele...

MAI: Peste 31.000 de amenzi pentru nepurtarea măștii de protecție, în ultima săptămână

MAI: Peste 31.000 de amenzi pentru nepurtarea măștii de protecție, în ultima săptămână
Peste 31.000 de amenzi au dat în ultima săptămână polițiștii pentru nepurtarea măștii de protecție. 1.400 de angajați MAI au însoțit transporturile de vaccin împotriva COVID-19 de la centrele regionale...

GCS: Capitala şi trei judeţe rămân în zona roşie

GCS: Capitala şi trei judeţe rămân în zona roşie
În zona roşie se mai află municipiul Bucureşti, cu o rată de infectare de 3,62, în creştere uşoară faţă de ziua precedentă, când a fost 3,56 la mia de locuitori, urmat de judeţele Timiş - 3,31 şi Cluj -...

Anunțul momentului din Parlament. Cinci parlamentari devin independenți și vor fi afiliați grupurilor PSD

Anunțul momentului din Parlament. Cinci parlamentari devin independenți și vor fi afiliați grupurilor PSD
Cinci parlamentari, respectiv patru deputați și un senator au anunțat că vor activa ca parlamentari independenți, afiliați grupurilor parlamentare ale PSD. Grațiela Gavrilescu, Steluța Cătăniciu, Vlad...

INSP: 30.513 de cazuri de infecţii respiratorii acute în perioada 4-10 ianuarie

INSP: 30.513 de cazuri de infecţii respiratorii acute în perioada 4-10 ianuarie
Numărul total de cazuri de infecţii respiratorii acute a fost de 30.513, în perioada 4-10 ianuarie, la nivel naţional, înregistrându-se mai puţine îmbolnăviri faţă de aceeaşi săptămână a anului trecut cu...

Rusia se retrage din Tratatul militar "Cer deschis"

Rusia se retrage din Tratatul militar "Cer deschis"
După ce Statele Unite s-au retras anul trecut din Tratatul "Cer deschis", și Rusia a anunțat că nu vrea să mai facă parte din această convenție, care permite verificarea manevrelor militare şi a măsurilor...

A început vaccinarea polițiștilor și jandarmilor care își desfășoară activitatea pe teren

A început vaccinarea polițiștilor și jandarmilor care își desfășoară activitatea pe teren
Vaccinarea împotriva COVID-19 a personalului Ministerului Afacerilor Interne (MAI) aflat în linia I a început, vineri, al Centrul de Vaccinare din cadrul Spitalului de Urgență „Prof. Dr. Dimitrie Gerota” din...

Lucrările la gazoductul Nord Stream 2 se amână. SUA amenință cu sancțiuni

Lucrările la gazoductul Nord Stream 2 se amână. SUA amenință cu sancțiuni
Lucrările la gazoductul Nord Stream 2 vor fi amânate pentru o dată incertă. Acestea trebuiau reluate pe 15 ianuarie în apele teritoriale ale Danemarcei, potrivit companiei, citată de Reuters. "Avem permisiu...

3.353 de cazuri de COVID-19 și 63 de decese, în ultimele 24 de ore, în România

3.353 de cazuri de COVID-19 și 63 de decese, în ultimele 24 de ore, în România
În România au fost confirmate, în ultimele 24 de ore, 3.353 de cazuri de COVID-19 și 63 de decese, anunță vineri Grupul de Comunicare Strategică. Până vineri, pe teritoriul României, au fost confirmate 688.2...
Serviciul de email marketing furnizat de