Criminali, violatori, pedofili şi interlopi au reuşit să ajungă în arest la domiciliu, apoi să fie cercetaţi sub control judiciar din cauza legii care va permite în continuare asemenea anomalii.
Parlamentul ar putea vota până la 1 iulie modificările la legea arestului la domiciliu, dar nu s-au discutat problemele cele mai grave pentru care Curtea Constituţională nu poate cere schimbarea, nefiind o situaţie de neconstituţionalitate, ci de neconcordanţă cu alte articole ale Codului de Procedură Penală.
Astfel, chiar dacă Parlamentul va rezolva sesizarea CCR, în sensul stabilirii unei durate maxime de aplicare a măsurii arestului la domiciliu, acelaşi act normativ va rămâne neschimbat în celelalte privinţe, permiţându-le în continuare judecătorilor să trimită acasă criminali, violatori, pedofili şi interlopi, chiar dacă aceştia reprezintă clar un mare pericol pentru societate.
Criteriul pericolului social
Problema este că, prin omisiune, în lege nu s-a specificat în ce situaţii se poate aplica această măsură, lăsându-se decizia la bunul plac al judecătorului.
Singura situaţie în care nu se poate dispune măsura arestului la domiciliu este atunci când suspectul şi-a agresat familia.
„În cazul aplicării măsurii arestului la domiciliu, apoi a controlului judiciar pentru suspecţi de crimă sau de viol, pericolul social pe care aceştia îl reprezintă este foarte clar şi au fost suficiente probe pentru aplicarea unei măsuri preventive. Greşeala mare a fost a instanţei care a dispus măsura arestului la domiciliu în aceste cazuri deosebit de grave, deşi se putea dispune măsura arestului preventiv”, spune criminologul Dan Antonescu.
Conform Codului de Procedură Penală, judecătorul poate dispune arestul preventiv atunci când există suficiente probe pentru a-l considera pe suspect pericol pentru societate.
Măsura arestului la domiciliu contravine şi articolului 215, alin 2, lit c, CPP, care specifică foarte clar faptul că arestatul trebuie să poarte permanent un sistem electronic de supraveghere.