Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Când capeți cetățenia română e frumos. Se bea un pahar de șampanie și proaspătul conațional capătă o diplomă cât un cearceaf prin care se adeverește că a devenit român. De aici, însă, până la intrarea în drepturi de facto, cu carte de identitate și CNP e o cale lungă, atât de lungă și lată că ți se acrește. Diploma, însoțită de pașaportul din țara de origine te ajută doar să intri și să ieși din România fără viză.
Pare simplu
Acum câtva timp, a ieșit un mare scandal, când a fost descoperită o filieră de funcționari de la Starea Civilă a Sectorului 1 din București care vindeau pe mulți euro buletine de identitate românești cetățenilor români provenienți din Moldova. Când cei de peste Prut nu aveau bani, mergeau și favorurile sexuale. S-a lăsat cu arestări, au fost umflați funcționari și intermediari moldoveni, ba chiar șeful instituției în cauză a murit de inimă când s-au declanșat controalele. Cum România bătea încă de atunci (2012) la porțile spațiului Schenghen, s-a raportat o mare victorie anticorupție. Ca să se prevină contactul direct între petiționari și funcționari, s-a ”simplificat” procedura programările pentru depunerea actelor necesare primirii buletinului și pașaportului românesc făcându-se on line. Pur teoretic, e vorba de o formalitate. Noul cetățean trebuie să vină cu actul de naștere și cel de căsătorie, dacă e cazul, din țara de origine, ele se retranscriu și se legalizează la Primăria Sectorului 1 iar posesorul lor poate să ceară în baza lor buletin și pașaport. În fapt, totul s-a complicat.
Am fost Serghei
Am intrat pe site-ul starecivila1.ro adoptând numele de împrumut de Serghei Ivanov, născut în Republica Moldova, care vrea să își transcrie actul lui de naștere, precum și pe cel al soției. Răspunsul a venit în câteva minute foarte sec. Eu, Serghei, sunt așteptat să-mi depun actele pe 04.07.2016 și mi s-a înregistrat cererea cu numărul 22668. Intrând în rolul basarabeanului fictiv, mi-a venit să mușc din monitorul calculatorului și să ronțăi tastatura. Vreme de trei ani și ceva, eu, sărmanul Serghei, nu o să pot călători liber prin Europa, să mă înscriu la studii ca un cetățean român normal, să mă angajez fără mari formalități, nu o să fiu nici măcar posesor de Cod Numeric Personal. Aproape că mi-a venit de ciudă, să cer cetățenia uzbekă.
Sistem aberant
În primul rând, toată procedura de acordare a actelor românești e gândită stupid. Nu înțeleg de ce doar Primăria Sectorului 1 din București are privilegiul să transcrie actele din țara de origine. Acolo, la starea civilă, lucrează doar câțiva funcționari, cât să-i numeri pe degetele de la două mâini incomplete. Când m-am dus să văd instituția, însă, m-a șocat numărul mare de paznici de la o firmă privată (vreo 15) deși primăria are Poliție Locală.
Situația asta înseamnă că oamenii stabiliți, să zicem la Iași sau la Timișoara trebuia să piardă bani și timp pe drumuri, se creează blocaje. Așa am ajuns eu, cât am fost ”Serghei”, să am înregistrată cererea 22.668. În plus, mailul pe care îl publicăm în facsimil demontrează cât de ușor de păcălit este sistemul informatic al primăriei. Cu un nume inventat, am reușit să mă programez. Asta înseamnă că cererile nu sunt corelate cu nicio bază de date cu identitățile celor care au primit recent cetățenia. Niște ”binevoitori” care s-ar juca, așa cum am făcut eu, ar putea aglomera așa de tare rețeaua on-line, încât un om cu treabă ”pe bune” ar trebui să aștepte nu până în 2016 ci până în 2022.
Nu văd de ce nu s-ar înființa prin orașele mari din țară mai multe centre care să preia aceeași sarcină și care să deblocheze sistemul.
Generează corupție
Nu am dovezi concrete, dar am auzit ”pe surse” că există și ”scurtături” care eludează drumul lung și sinuos pentru obținerea actelor românești. Prietenii mei basarabeni mi-au zis că, prin intermediari veniți tot de peste Prut, se poate obține cardul de identitate în mai puțin de o lună. Prețul unei asemenea operațiuni ar fi, de la caz la caz și de la fraier la fraier, între 200 și 400 de euro. Când am cerut date reale, amicii mei mi-au răspuns cu tâlc că au și ei cumnați, frați, cuscri care vor acte și că mi-au zis cele de mai sus ”așa, în general”. Până la urmă, ținând cont de numărul mare de cereri, asemenea filiere de corupție pot deveni pentru unii adevărate filoane de aur.
