Curtea de Apel Bucureşti: Din examinarea probelor rezultă presupunerea rezonabilă că Cioacă a ucis-o pe Elodia

 

Curtea de Apel Bucureşti a făcut publice ieri motivele pentru care instanţa a aprobat mandatul de arestare preventivă a lui Cristian Cioacă. Cei trei judecători ai Curţii de Apel, care au luat decizia în unanimitate, au subliniat în motivare „existenţa unor indicii suficiente că Elodia Ghinescu a fost victima unei acţiuni violente ce a avut loc în noaptea de 29/30.08.2007 în locuinţa comună, când în apartament nu s-au aflat alte persoane în afara inculpatului (n.r. - Cristian Cioacă), a victimei şi a minorului în vârstă de 2 ani şi 8 luni”.

 

 

În septembrie 2007, Curtea de Apel Braşov a respins propunerea de arestare preventivă a lui Cristian Cioacă. Între timp, în dosar au apărut elemente noi. Probe zdrobitoare care susţin ipoteza că poliţistul şi-a ucis soţia. Avea decizia dată de instanţă în septembrie 2007 autoritate de lucru judecatĂ „Aşa cum rezultă cu claritate din dispoziţiile art.160a alin.4 C. pr. pen., nu se prevede necesitatea existenţei unor temeiuri noi de arestare, din perspectiva cazurilor prevăzute de art.148 C. pr. pen. Noua propunere se poate întemeia din punct de vedere formal pe aceleaşi dispoziţii legale (art.148 lit. a-f C.pr.pen.), însă trebuie fundamentată pe existenţa unor elemente cu caracter de noutate, deci inexistente sau necunoscute de instanţa care a soluţionat prima propunere de arestare, fiind vorba despre împrejurări de fapt sau temeiuri de drept ce nu au fost analizate anterior şi care, din punct de vedere cronologic, au fost relevate după soluţionarea primei propuneri”, explică în motivare judecătorii Curţii de Apel Bucureşti.

„Astfel, în lunile octombrie şi noiembrie 2007, pe traseul Poiana Braşov-Braşov, într-o râpă, au fost descoperite numeroase obiecte din locuinţa inculpatului şi a victimei (cutii de parfumuri, fotografii, cărţi, reviste, perne, precum şi trei mănuşi chirurgicale, mai mulţi saci de plastic, o uniformă de poliţie de vară, o pereche de chiloţi bărbăteşti şi o emblemă cu gradul de „inspector principal”). Potrivit rapoartelor de constatare tehnico-ştiinţifică, pe aceste obiecte au fost evidenţiate urme biologice aparţinând victimei şi inculpatului Cioacă Cristian şi urme de sânge aparţinând victimei Elodia Ghinescu, ceea ce creează suspiciunea rezonabilă cu privire la ascunderea urmelor infracţiunii. (...) Cu ocazia percheziţiilor domiciliare efectuate în locuinţa comună în lunile septembrie şi noiembrie 2012 au fost identificate noi urme de sânge pe peretele dintre dormitorul matrimonial şi baia de serviciu, pe podeaua dormitorului şi sub podea, pe plintele din dormitor, dar şi în holul învecinat şi în baia de serviciu. Cu această ocazie, a fost descoperit un strat suplimentar de glet şi vopsea pe peretele dintre dormitor şi baia de serviciu, în zona cu cea mai mare concentrare a urmelor de sânge, ceea ce pune din nou în evidenţă indicii privind ascunderea urmelor infracţiunii. (...) Tot ca element de noutate trebuie reţinută şi constatarea judecătorească a morţii victimei Elodia Ghinescu prin sentinţa civilă nr. 13072 din 08.11.2011 a Judecătoriei Braşov, rămasă definitivă, în temeiul căreia a fost emis certificatul de deces, cu data decesului 30 august 2007”.

 

 

Judecătorii Curţii de Apel Bucureşti apreciază şi că „din examinarea materialului probator rezultă presupunerea rezonabilă că în noaptea de 29/30.08.2007, pe fondul unei relaţii conflictuale, inculpatul Cioacă Constantin Cristian a ucis-o pe soţia sa, Elodia Ghinescu”. Curtea are în vedere faptul că Cioacă este ultimul care a văzut-o pe Elodia Ghinescu, dar şi lipsa oricărui indiciu că avocata a părăsit în mod voluntar locuinţa comună sau că au existat alte motive ale dispariţiei. „În plus, deşi în mod obişnuit victima pleca la serviciu cu taxiul, în urma verificărilor efectuate de organele de cercetare nu a fost identificată nicio comandă pentru taxi în dimineaţa zilei de 30.08.2007, iar telefoanele mobile ale victimei au fost închise, neexistând astfel nici un apel telefonic pentru efectuarea unei asemenea comenzi. Pe de altă parte, se constată că inculpatul Cioacă a susţinut, iniţial, că soţia sa a plecat la serviciu îmbrăcată ca de obicei, fără să ia alte bunuri şi că ulterior, la întoarcerea sa în locuinţă în data de 01.09.2007 în jurul prânzului, inculpatul a constatat că lipseau actele de identitate ale soţiei, o sumă de bani şi obiecte de îmbrăcăminte ale acesteia împreună cu o geantă de voiaj, ceea ce conturează ideea că Elodia Ghinescu s-ar fi întors în locuinţă şi ar fi plecat ulterior în intervalul 30.08.-01.09.2007, însă declaraţiile inculpatului nu se coroborează cu nici un alt mijloc de probă, victima nemaifiind văzută după data de 29.08.2007. Nu există dovezi că Elodia Ghinescu ar fi pregătit o anumită plecare, dimpotrivă, această variantă este înlăturată prin declaraţiile martorilor G. E., G. T., I.N., R. E. şi T.E., din care rezultă că victima stabilise întâlniri cu rudele în data de 30.08.2007, precum şi întâlniri la cabinetul de avocatură pentru datele de 30.08. şi 31.08.2007. Declaraţia inculpatului, în sensul că victima a plecat luând cu ea actele de identitate, haine şi o sumă de bani, vine în contradicţie cu alte mijloace de probă: astfel, actul de identitate al victimei a fost găsit în locuinţa comună; după dispariţie, în data de 2.09.2007, martorul B.M. a observat pe holul locuinţei o geantă de voiaj în interiorul căreia se aflau mai multe reviste, dar şi o sumă de bani, despre care inculpatul a susţinut că nu ştie despre ce este vorba, deşi se întorsese în apartament în ziua precedentă. Nu au fost identificate dovezi de rezervare a unor locuri de cazare sau a unor bilete de călătorie ori cereri de solicitare de viză, retragere de bani din conturile bancare sau plăţi din aceste conturi şi nici alte pregătiri specifice pentru o deplasare. În urma verificărilor ce au fost efectuate, victima nu a fost găsită în locuri de cazare din apropiere şi nici în locurile pe care le frecventa de obicei. Nu există nici indicii că victima ar fi suferit un accident, întrucât în urma verificărilor efectuate de către organele de cercetare nu a fost identificată la unităţile spitaliceşti şi nu a fost găsit nici cadavrul victimei.

Nu este plauzibilă nici posibilitatea sinuciderii, o altă ipoteză avansată de către intimatul inculpat. Conţinutul email-urilor transmise de victimă coroborat cu declaraţiile date de persoanele apropiate, inclusiv cu declaraţiile date de inculpatul Cioacă la începutul cercetărilor, nu conturează o personalitate suicidară, varianta sinuciderii fiind înlăturată şi de planurile pe termen scurt ale victimei (mai sus evidenţiate), dar şi de faptul că nu a fost găsit cadavrul acesteia. Materialul probator nu a relevat existenţa unor relaţii conflictuale între victimă şi alte persoane (în afară de soţul său), sau existenţa unor temeri faţă de alte persoane, care să justifice ipoteza răpirii, a lipsirii de libertate sau a suprimării vieţii victimei de alţi autori. Nu a fost evidenţiat nici un motiv serios care să justifice variantele plecării, a dorinţei de a-şi schimba viaţa sau de a se ascunde, la fel ca şi a sinuciderii, aceste ipoteze nefiind plauzibile şi datorită statutului social, relaţiilor strânse pe care victima le avea cu rudele sale şi cu alte persoane, dar şi datorită afecţiunii şi ataşamentului pe care le manifesta faţă de copilul său în vârsta de aproape 3 ani, astfel cum reiese din declaraţiile martorilor.”

 

 

Judecătorii au reţinut şi lipsa oricărui indiciu că Elodia Ghinescu mai este în viaţă. „Această apreciere se întemeiază, în primul rând, pe durata îndelungată a dispariţiei - de circa 5 ani şi 3 luni - şi pe prezumţia legală a încetării din viaţă ce decurge din hotărârea judecătorească de declarare a morţii, prin care data decesului victimei a fost stabilită la 30.08.2007. În mod evident, această hotărâre nu face dovada absolută a morţii, însă nu poate fi ignorată, întrucât constată îndeplinirea condiţiilor legale pentru ca Elodia Ghinescu să fie declarată moartă. Pe de altă parte, pe lângă faptul că victima nu a mai fost văzută după data de 30.08.2007, se constată că toate relaţiile au fost întrerupte, nu a mai luat legătura cu nicio persoană din cele cunoscute: rude, prieteni, colaboratori, cunoştinţe, inclusiv I.C. (cu care avea o relaţie extraconjugală) şi nu s-a mai interesat de copilul său. După această dată, nu a mai fost evidenţiată nicio acţiune a Elodiei Ghinescu. Telefoanele mobile nu au mai fost folosite, fiind închise, nu a mai fost utilizată adresa de email, nu au fost accesate conturile bancare.

În ciuda celor susţinute de intimatul - inculpat, Curtea consideră că s-a efectuat o anchetă efectivă cu privire la dispariţie, fiind investigate şi alte piste - corespunzătoare unei plecări voluntare, dar şi suprimării în alt fel a vieţii victimei - prin verificări la locurile de cazare, în spitale, prin verificarea unei eventuale deplasări în străinătate, victima fiind căutată în mod susţinut, fiind dată în urmărire naţională şi internaţională o perioadă de circa 4 ani şi 6 luni (de la 11.09.2007 până la 17.02.2012, când a intervenit declararea judecătorească a morţii). Mai mult, au fost verificate toate ipotezele propuse de către inculpat, inclusiv cea privind înscrierea victimei în programul de protecţie al martorilor, rezultatul acestei verificări fiind negativ.”

 

 

Presupunerea rezonabilă că Cioacă a ucis-o pe Elodia, se bazează, în opinia Curţii de Apel Bucureşti, şi pe „existenţa unor indicii suficiente că Elodia Ghinescu a fost victima unei acţiuni violente ce a avut loc în noaptea de 29/30.08.2007 în locuinţa comună, când în apartament nu s-au aflat alte persoane în afara inculpatului, a victimei şi a minorului în vârstă de 2 ani şi 8 luni. Procesele-verbale de cercetare la faţa locului şi de percheziţie domiciliară, coroborate cu rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică au pus în evidenţă existenţa unui număr mare de urme de sânge aparţinând victimei, concentrate în special în zona dormitorului matrimonial, a băii de serviciu şi a holului învecinat inclusiv a unei urme de sânge de dimensiuni mari, de circa 50 cm scurs la baza peretelui dintre dormitorul matrimonial şi baia de serviciu. (...) De asemenea, se constată că inculpatul nu a relatat despre existenţa vreunei urme de violenţă sau orice tip de agresiune, inclusiv despre existenţa urmelor de sânge care ar fi apărut în perioada scursă între dimineaţa zilei de 30.08.2007 (când a plecat din locuinţă împreună cu copilul) şi miezul zilei de 01.09.2007 (când susţine că s-a întors în locuinţă), aşa încât nu există indicii că Elodia Ghinescu ar fi fost victima unor acţiuni violente exercitate în apartamentul celor doi soţi, dar de către o altă persoană”.

Instanţa reţine şi „existenţa indiciilor privind ascunderea urmelor infracţiunii. În primul rând, sunt avute în vedere obiectele găsite cu ocazia cercetării la faţa locului din octombrie 2007 în pădurea de lângă DN1 E, pe direcţia Poiana Braşov-Braşov, faptul că acestea sunt bunuri din locuinţa comună a inculpatului şi a victimei (unele din zona cu cea mai mare concentrare a urmelor de sânge), obiecte personale ale victimei, după caz, ale inculpatului, pe care au fost evidenţiate urme biologice ce aparţin celor doi şi urme de sânge ce aparţin Elodia Ghinescu”. Şi, „nu în ultimul rând, Curtea are în vedere constatările făcute cu ocazia percheziţiilor domiciliare din 13.09. şi 07.11.2012, când au fost evidenţiate diferenţe între peretele de lângă baia de serviciu şi ceilalţi pereţi ai dormitorului matrimonial şi când au fost descoperite noi urme de sânge, mascate de lucrarea de zugrăveală.”

Curtea de Apel enumeră în motivare „existenţa unei relaţii conflictuale între inculpatul Cioacă Constantin şi soţia sa Elodia Ghinescu”, dar şi „comportamentul suspect al inculpatului înainte şi imediat după dispariţia soţiei” apreciind că „există suficiente indicii în sensul existenţei unui mobil al crimei şi că inculpatul a avut ocazia şi mijloacele de a suprima viaţa soţiei sale”.

 

 

În motivarea Curţii de Apel se face referire la un raportul de constatare tehnico-ştiinţifică de interpretare a urmelor descoperite cu ocazia cercetării la faţa locului din luna septembrie 2007. Conform acestui document, „s-a stabilit că urmele de sânge existente pe uşa dormitorului au fost probabil create prin proiecţie de pe un corp/obiect care s-a aflat în dormitor la o distanţă 100 cm faţă de uşă, din cel puţin două poziţii succesive; că urmele aflate la baza uşii au fost create prin transfer direct de pe un corp/obiect pe suprafaţa căruia se afla sânge; urma de sânge existentă pe tocul uşii dormitorului a fost creată de pe un transfer corp/obiect care se deplasa, se afla în cădere sau a fost tras din dormitor spre hol; urma de sânge existentă sub cufărul aflat în hol în apropierea uşii dormitorului are aspectul unei urme de sânge diluat şi a fost creată prin scurgerea sub cufăr a lichidului în compoziţia căruia se afla sânge, probabil în timpul spălării/ştergerii gresiei din hol”.