Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Moin Khan a mancat doi ani de zile doar orez cu ketchup pentru a strange banii necesari unei calatorii pe motocicleta de la San Francisco, unde a fost student, catre orasul sau natal Lahore, din Pakistan.
Scopul sau a fost de a cunoaste oameni din toata lumea si a le arata ca pakistanezii pot fi si oameni de treaba, nu doar teroristi. Cand a ajuns in Romania, primul om pe care l-a cunoscut, l-a calcat cu masina.
"Drumul ala de la Arad la Timisoara este o zona nefericita pentru toti motociclistii care vin din Vest. Foarte putini sunt cei care scapa teferi. Vin din civilizatie si ajung in nenorocirea asta", spune Dan Popescu, presedintele Asociatiei Motociclistilor din Romania, un om pe care Moin Khan il numeste acum ingerul sau pazitor.
Soferul care avea sa-l bage pe Khan in spital virase peste linia continua ca sa intre pe o ulita ce dadea intr-un sat din zona. Khan, obisnuit cu autostrazile intinse din Vest, nu a avut nicio sansa. In aceeasi zi era internat intr-un spital din Arad, cu multiple fracturi, mai ales in zona mainilor, asteptand vizita unui medic care avea sa vina sa-l consulte abia dupa patru zile.
"La Arad a fost ingrijit de asistentele medicale si de ceilalti pacienti. Asistentele faceau treaba doctorului, iar doi pacienti faceau pe infirmierii. Era nevoie de doi, pentru ca ambii aveau cate o mana rupta. Timp de doua zile l-au spalat, i-au dat sa manance si i-au pus plosca, pentru ca nu putea sa se ridice din pat", povesteste Dan Popescu.
Intre timp, cativa motociclisti din Arad aflasera de situatia pakistanezului si faceau tot ce puteau sa-l ajute. Lucrasera cu Rolitia Rutiera sa stranga toate piesele motocicletei avariate, care se raspandisera pe cateva sute de metri impreuna cu bagajele omului, iar acum il contactasera pe Dan Popescu sa vada cum pot sa rezolve problema cazarii acestuia.
Soferul care il bagase in spital nu avea nici asigurare si nici bani ca sa-i plateasca nota de plata pentru spitalizare, care ajunsese dupa patru zile pe la 1.500 de euro.
"In mod normal trebuia sa plateasca dobitocul ala fara asigurare. Dupa cateva zile si-a dat si el seama de gravitatea problemei si a venit la spital cu miloaga si cu vreo 10 milioane, zicand ca e om sarac si aia sunt toti banii pe care ii are. Khan e insa om de suflet. A zis ca nu o sa-i ia niciun ban si i-a acordat ceea ce la ei se cheama iertarea lui Alah. I-a zis doar sa se duca la biserica lui crestina si sa se roage pentru el o luna de zile. Ala o fi lesinat de ras, mai tarziu", spune Dan Popescu, care intre timp aflase de problema si venise in ajutorul pakistanezului.
Dupa cele patru zile (in ultima fusese vazut si de medicul care pana atunci fusese plecat din localitate), Khan platea cei 1.500 de euro si se externa la cerere, chiar daca inca abia se tinea pe picioare.
"A avut noroc ca a aflat de o ruda foarte indepartata de-a lui care traia in Bucuresti. E vorba de un expat pakistanez care acum e director prin Petrom. Ruda asta l-a luat la el acasa. Oricum, eram pregatit sa-l cazez la noi la sediu, daca nu isi gasea ceva", spune Dan Popescu.
Presedintele Asociatiei Motociclistilor l-a luat de la Arad la Bucuresti si a aranjat ca si ceea ce mai ramasese din motocicleta omului sa ajunga in Capitala.
"Motocicleta fusese luata de un motociclist din Arad, care a reparat ce a putut din ea - partea din fata. Apoi a urcat-o intr-un camion care ajungea la Ploiesti. De la Ploiesti am luat-o noi, cu un microbuz. Intre timp contactasem prietenii lui Khan din America si facusem un fel de pod aerian Bucuresti - America. Prietenii lui trimiteau piesele de care mai era nevoie. Am cautat si noi ce piese mai aveam. In doua saptamani ii reparasem motocicleta", spune Dan Popescu.
Solidaritatea intre motociclisti este sfanta, spune acesta. "Nu conteaza ca sunt rusi, americani, tigani, evrei, motociclistii se ajuta intre ei oriunde ar fi", spune Dan Popescu, care admite totusi ca pakistanezul era complet nepregatit sa dea piept cu Romania.
"In zona aia au si murit motociclisti. Noi ne-am obisnuit cu cretinii care incalca linia continua si stim sa facem manevre sa ne protejam. Khan nici nu concepea asa ceva. Oricum, daca nu avea accidentul la Arad, tot nu scapa viu pana la Bucuresti. Plus ca motocicleta lui e una de viteza, buna pentru autostrazile din SUA, Canada, Germania. Drept dovada ca, de cum a intrat in Romania, a patit-o", spune Dan Popescu.
Chiar si asa, Khan s-a indragostit de tara noastra. Spune ca atunci cand o sa aiba luna de miere, in Romania vrea sa o petreaca. Si ca daca ar fi sa mai aiba vreodata un accident, tot la noi in tara ar vrea sa se petreaca.
"Noi ne-am straduit cat am putut sa reparam imaginea pe care si-ar fi putut-o face despre romani. Si el a apreciat foarte mult spiritul acesta de camaraderie pe care l-a simtit si din partea noastra, a motociclistilor si din partea pacientilor care l-au ingrijit. L-am luat cu noi pe la festivaluri si-a facut foarte multi prieteni aici", spune Dan Popescu.
Aventura pakistanezului nu s-a sfarsit inca. Dan Popescu a mers cu el pana la granita Bulgariei cu Turcia.
"L-am privit de pe partea cealalta a granitei. Stiu ca degetul lui mare de la mana dreapta e inca fracturat. Si e tocmai degetul cu care accelereaza. Mai mult, pentru ca a stat o luna in Romania, i-a expirat viza de Iran. Si l-a prins si iarna. Noi i-am dat haine si echipament pentru frig, dar ma gandesc ca il asteapta si traficul din Turcia", ofteaza Dan Popescu.
