"Dacă devenim ţinta teroriştilor la Deveselu?"

Dacă până azi viaţa în localitatea olteană Deveselu se învârtea în jurul tunului din centrul comunei şi a celor câtorva cârciumi, de la sosirea maşinilor oficiale şi a proiectului de scut antirachetă, visul american a dat năvală peste olteni. 

Un câmp de rapiţă, o barieră peste calea ferată şi un avion de tablă săgetând cerul. În faţa unităţii militare din Deveselu, o comună la 7 kilometri de Caracal, primarul rezistă. 

N-a mai avut aşa stres şi interviuri din 2007, când l-au dat peste cap serbările comunei. Ghidându-se după principii japoneze de negociere, după cum declară, fără să explice prea clar în ce constau, şi având numere bulgăreşti la maşină, primarul Gheorghe Beciu e deschis la globalizarea pe care o promite stabilirea scutului antirachetă în zonă. 
"Aşteptăm mii de zile bune de azi înainte. Sunt uimit şi impresionat că doamna subsecretar de stat americană care a fost la noi în vizită abia aşteaptă să înceapă colaborarea cu autorităţile locale din Deveselu", adaugă încântat ceva mai târziu, lângă monumental cu tun de pe care se cojeşte tencuiala.

În satul rămas fără gară din 2003, fără canalizare şi gaze, mândria de a avea un scut antirachetă umple piepturile localnicilor. Cei peste 3200 de oameni se ocupă cu sapa şi creşterea animalelor şi unii sunt dispuşi să le dea câteva lecţii şi celor 500 de soldaţi americani pe care-i vor avea vecini. "În baza militară e mult pământ arabil. Ar putea să semene şi ei ceva. Noi le punem la dispoziţie sape", le pregăteşte antrenamentul un localnic.

La cârciumă, mai mulţI oameni împart trei beri, o tărie şi câţiva pumni de seminţe. Subiectul la ordinea zilei e întors pe toate părţile "E o autoapărare scutul ăsta. Depinde cine lansează rachetele, nu depinde de noi. Păi scutul apără România de ruşi, de terorişti. Acuma că l-au omorât pe ben Laden, dacă se întorc teroriştii spre noi?", se întreabă un localnic. 
Pe lângă speranţa de noi locuri de muncă, deveselenii sunt pregătiţI să-I primească pe americani cum se cuvine. Patronul unei cârciumi cu vad din sat e gata să investească în divertisment pentru cei 500 de soldaţI care vor veni în Oltenia. "O să le facem o discotecă, le aducem fete frumoase, că urâte n-avem de unde, avem billiard, bar", spune Gigi Păun râzând. Localnicii sunt obişnuiţI cu militarii din 1953. La marginea satului există un cartier unde locuiau familiile piloţilor care au activat la unitatea militară din Deveselu până în 2002, când unitatea s-a închis. "Când aici era baza militară de aviaţie, eram foarte familiali cu piloţii de acolo, cu maiştrii şi inginerii. Erau de-ai noştrii", îşi aminteşte Pavel Marian care a luminat ani la rândul pistele unde aterizau avioanele româneşti. "Cât am măturat pistele alea uriaşe… Mai cădeau avioane, dar rar. Vâjâiau prin aer, dar ne obişuiserăm cu ele. Fătau vacile mai repede când erau zboruri pe-aici", spune Pavel, convins că scutul n-o să provoace niciun deranj în liniştea satului.  

Sunt şi voci dizidente care spun că scutul o să le aducă radiaţii pe cap şi alte nenorociri, dar primarul îi linişteşte: "Nu pricep de ce le e teamă că devenim ţinte în Deveselu. Pericol e şi dacă mergi prin Caracal şi-ţi cade tencuiala în cap", se miră Beciu.

În Cartierul Aviaţiei, fosta mândrie a Deveselului, un câine încovrigat pe treptele clubului şi blocurile scorojite nu mai amintesc de vremurile de glorie ale aviatorilor. Majoritatea piloţilor s-au pensionat şi au plecat din zonă. 

Costică Olaru a fost pilot la Deveselu până în 1998. "Erau peste 50 de piloţi care locuiau în blocurile astea, plus personalul auxiliar. Eram foarte uniţi", spune pilotul din uşa garajului unde stă la vorbă cu mai mulţi vecini. 
Are în garaj vulturii aurii de pe uniformă pe care-i foloseşte pentru a curăţa diverse piese. "Aici a fost crema României la zbor. Erau piloţI permanent, în toate condiţiile. Poate, o dată cu americanii, revin vremurile alea. Vremuri la care visez de 15 ani. Visez mereu că zbor, visez panoul de comandă aproape în fiecare noapte. Încă sunt în putere şi aş putea să fiu iar folosit", spune Olaru, cu gândul la vremurile tinereţii, când soţia nu-i era plecată la muncă în Italia şi nici copiii risipiţi. 
Acum, majoritatea locuitorilor din cartier vor să scape de aici şi-şi vând apartamentele cu puţin peste 20 000 de euro.  

În Deveselu, al nouălea sat de la Dunăre, după cum îi zice etimologia slavă, după aproape două milenii de când romanii au adus know-how-ul drumurilor pietruite pentru a trece armatele imperiului, americanii vin cu o nouă invenţie cuceritoare. "NATO a luat în 2002, NATO a dat acum", concluzionează un devăsălean care a văzut multe.