"A fost cel mai mare poet al limbii române în ultima jumătate de veac, o personalitate culturală covârşitoare, un mare gazetar, un mare polemist, o mare conştiinţă civică. A reuşit încă de foarte tânăr să se impună, astfel încât să poată vorbi în numele celor mulţi şi celor obidiţi, cu o forţă extraordinară, aşa cum a făcut-o până în ultima clipă. A fost omul care a răspândit numai bine în jurul lui. A scos oameni din puşcărie, a dat slujbe la oameni, s-a zbătut pentru casele oamenilor, pentru viaţa lor, a lansat nume importante în spaţiul muzicii tinere, a împins în faţă scriitori tineri şi i-a consacrat, şi gazetari. A fost o personalitate care te copleşea, prin forţa lui, prin inteligenţa lui, prin memoria lui fabuloasă, prin capacitatea de a recita toată poezia românească în orice clipă. Era absolut fascinant!
În anii comunismului a creat cea mai puternică oază de libertate cu Cenaclul Flacăra, care a întreţinut speranţa unor generaţii întregi de tineri şi nu poate fi uitat acest lucru. Rar a fost un om care să se impună cu atâta forţă şi care, în acelaşi timp, să se bucure nefericit de mitralierea talentului lui şi a forţei lui şi a sufletului lui şi a trupului lui, cum a fost mitraliat de toţi impostorii ultimilor 20 de ani, care n-au ştiut cum să-l calce în picioare, să calce pe inima lui. El nu trebuia să moară de inimă. El a murit de inimă, pentru că inima lui a fost cea mai lovită, cea mai mitraliată de impostură, de impostura zilelor noastre. N-au ştiut să-l aprecieze, n-au ştiut să se bucure de existenţa lui, de glasul lui, de poezia lui. O clasă politică analfabetă, cum rar mi-a fost dat să văd şi care s-a dovedit, cu ocazia asta, a fi extraordinar de străină de cultură şi de destinul unor oameni deosebiţi, pentru că este o clasă de mediocrităţi pusă pe jaf şi pe căpătuială.
N-au timp să se ducă la teatru. N-au timp să citească o carte. N-au timp să se bucure de-o poezie. Se bucură doar de teancul de dolari sau de euro, de case la Snagov, şi de case la Monte Carlo, şi de maşini, şi de avioane, şi de... tot! În timpul ăsta el nu avea bani de medicamente. Nu s-a întrebat niciunul cu vile şi cu case - care au împânzit Bucureştiul şi toate oraşele din provincie - cu ce îşi cumpără medicamente, ce mănâncă el cu copiii lui, cu nepoţii lui, cu strănepoţii lui. A fost o mare tristeţe... Biografia lui din ultimii 20 de ani, în mod special! Şi el s-a zbătut extraordinar să ţină fruntea sus, să vorbească. De la Goga nu am avut un glas mai puternic în poezia civică până astăzi."