Preumblându-mă prudent
Prin pădurile rămase,
Dădui ca din întâmplare
Peste-o aprigă-adunare
De păsări şi mândre fiare,
Unde împăratul urs
Mormăia o cuvântare:
”Să vedeţi minune mare:
În Bucegi, pe o cărare,
Doi porci graşi şi o scrofiţă,
Blondă, sexi, în rochiţă,
Se plimbau, vorbind că fac,
Din ţinutul cu mult soare,
Apă, arbori si izvoare,
Presărate-n obcină,
Un model de cocină
Pentru oamenii cu stare,
Mari iubitori de grătare
Şi-nfulecători de mici
Ţuică, şpriţuri şi berici.
Iară pentru cei mai plini
De dolari şi de grăsimi,
Cei cu curu’ în maşini,
-zise ursul, dând din labe-,
Drum de-asfalt până la Babe.”
Vestea fiind din certă sursă
(Confirmată şi de ursă)
Am purces cu grăbit pas,
Strigând printr-al slovei glas
Despre-al fiarelor impas.
Poate vine din concediu
Borbély, ungur de Mediu,
Să oprească la portiţă,
Unde muntele începe,
Doi porci graşi şi o scrofiţă,
Blondă, sexi, în rochiţă,
Să nu facă-n obcină,
O umană cocină.