Doi porci graşi şi o scrofiţă

Preumblându-mă prudent

Prin pădurile rămase,

Dădui ca din întâmplare

Peste-o aprigă-adunare

De păsări şi mândre fiare,

Unde împăratul urs

Mormăia o cuvântare:

”Să vedeţi minune mare:

În Bucegi, pe o cărare,

Doi porci graşi şi o scrofiţă,

Blondă, sexi, în rochiţă,

Se plimbau, vorbind că fac,

Din ţinutul cu mult soare,

Apă, arbori si izvoare,

Presărate-n obcină,

Un model de cocină

Pentru oamenii cu stare,

Mari iubitori de grătare

Şi-nfulecători de mici

Ţuică, şpriţuri şi berici.

Iară pentru cei mai plini

De dolari şi de grăsimi,

Cei cu curu’ în maşini,

-zise ursul, dând din labe-,

Drum de-asfalt până la Babe.”

Vestea fiind din certă sursă

(Confirmată şi de ursă)

Am purces cu grăbit pas,

Strigând printr-al slovei glas

Despre-al fiarelor impas.

Poate vine din concediu

Borbély, ungur de Mediu,

Să oprească la portiţă,

Unde muntele începe,

Doi porci graşi şi o scrofiţă,

Blondă, sexi, în rochiţă,

Să nu facă-n obcină,

O umană cocină.