Dosarul Baloteşti, rămas al nimănui

CONCLUZII ● Nici un responsabil pentru eşecul anchetei
Nimeni nu va răspunde pentru situaţia dezastruoasă în care se află, după 13 ani, dosarul celui mai mare accident aviatic din România – Baloteşti, 31 martie 1995. Răspunderea pentru gravele încălcări ale obligaţiilor profesionale, constatate în sarcina procurorilor care s-au ocupat de anchetă, este prescrisă.

Nimeni nu va răspunde pentru situaţia dezastruoasă în care se află, după 13 ani, dosarul celui mai mare accident aviatic din România – Baloteşti, 31 martie 1995. Răspunderea pentru gravele încălcări ale obligaţiilor profesionale, constatate în sarcina procurorilor care s-au ocupat de anchetă, este prescrisă.   

 
Inspecţia judiciară a Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) a confirmat, punct cu punct, dezvăluirile făcute de Jurnalul Naţional în cazul tragediei aviatice de la Baloteşti. Cel mai mare dosar de acest gen din România nu a fost de fapt niciodată soluţionat, iar multe dintre documentele strînse în anchetă au dispărut fără urmă. Dezastrul acestui caz va rămîne însă fără nici un responsabil. Şi asta pentru că bulibăşeala generală din jurul dosarului şi lipsa de responsabilitate profesională a unor persoane au fost descoperite, pur şi simplu, prea tîrziu.

 
FĂRĂ VINOVAŢI. Aşa se face că răspunderea pentru abaterile disciplinare grave decoperite de inspectori este fie prescrisă, fie inaplicabilă, pentru că a fost reglementată prea tîrziu. Cea mai mare tragedie aviatică din România în urma căreia şi-au pierdut viaţa 60 de oameni, cazul fără precedent ce a ajuns să se predea la facultăţile de drept, se transformă astfel într-un dezamăgitor şi trist rateu fără vinovaţi.

Toate aceste concluzii au fost însuşite ieri de Secţia de Procurori a CSM. Va urma un lung drum al reconstituirii documentelor dispărute din dosar şi pronunţarea unei soluţii finale venite mult prea tîrziu pentru oricine. Inspectorii au descoperit şi probleme în inventarierea lucrărilor penale şi generale existente în arhivele Parchetului Tribunalului Bucureşti şi ale Parchetului de pe lîngă Curtea de Apel Bucureşti şi au propus realizarea unei astfel de proceduri.  

 
PREA MULŢI. Copilul cu multe moaşe rămîne cu buricul netăiat. Aşa se dezvăluie cazul Baloteşti din verificările inspectorilor CSM. S-au ocupat de el vreo nouă procurori, dintre cei mai buni, plus o întreagă pleiadă de specialişti ai Inspectoratului Aviaţiei Civile şi ai TAROM. Probele au fost strînse ani la rînd la cele mai importante parchete, General, cel de pe lîngă Tribunalul Bucureşti şi cel de pe lîngă Curtea de Apel Bucureşti. Ba chiar au fost făcute deplasări în străinătate, pentru a se folosi experienţa unor specialişti străini. Şi cu toate acestea, acum 11 ani, întreaga anchetă a fost lăsată de izbelişte. “Din anul 1997 şi pînă la data declanşării verificărilor, nici unul dintre procurorii implicaţi în anchetă şi nici conducătorii celor trei unităţi de Parchet nu s-au interesat de situaţia dosarului, deşi cauza privea cel mai mare accident aviatic produs vreodată pe teritoriul ţării noastre. Aceeaşi atitudine au avut-o şi reprezentanţii Inspectoratului Aviaţiei Civile şi ai SC TAROM SA care, alături de procurori, în perioada 1995-1997, au participat la efectuarea unor acte de urmărire penală”, arată inspecţia judiciară.

 
DRUMUL FĂRĂ ÎNTOARCERE. Dar ce s-a întîmplat în 1997? În luna aprilie a acelui an, întregul dosar a ajuns de la Parchetul Capitalei la cel al Curţii de Apel Bucureşti. Mutarea cazului a fost înregistrată ca “declinare” la instituţia de la care plecase, dar nu a fost înscrisă niciodată şi în registrele instituţiei care a primit dosarul. O singură menţiune a unei grefiere “am primit dosarul şi cele trei casete” mai demonstrează astăzi traseul cazului. Lipsa oricărei alte însemnări la Parchetul Curţii de Apel Bucureşti i-a pus pe inspectorii CSM în imposibilitatea de a stabili ce s-a întîmplat de fapt cu dosarul. Aceştia au putut afla de la grefieră că toate documentele ar fi fost puse “la mapa prim-procurorului Dan Popa”, dar că acesta era plecat la Paris la momentul respectiv, pentru expertizarea înregistratorului de voce din avionul Airbus. “La rubrica înregistrării nu apare nici o menţiune cu privire la dosar şi nici cu privire la numele vreunui procuror”, au stabilit inspectorii.

Citește pe Antena3.ro

Blocaj la negocierile pentru Guvern. Surse: Nu s-au înțeles pe împărțirea ministerelor

Ultima urmă a acestui caz este identificată în 1998, cînd SC Romarc-Fuel SA Bucureşti solicita procurorilor sprijin pentru obţinerea unor spaţii unde să fie depozitate resturile aeronavei prăbuşite. Procurorul care a preluat adresa cu pricina a susţinut însă în faţa inspectorilor că dosarul Baloteşti nu i-a fost dat niciodată şi că nici nu s-a aflat în posesia documentelor din caz.  

Zece ani mai tîrziu, ceea ce a mai rămas din dosarul Baloteşti a fost găsit în arhiva de lucrări generale a Parchetului Curţii de Apel Bucureşti. Cineva, nu ştim cine, îl “aruncase”, fără soluţie finală, printre cazurile rezolvate.

NU-I AL MEU, AL MEU E OARE? Mai mulţi dintre anchetatorii care au lucrat la acest caz au confirmat că dosarul conţine un număr mult mai mic de documente decît cel existent la nivelul anului 1997. Aceştia au arătat că lipsesc, printre altele, procesele-verbale de cercetare la faţa locului şi declaraţiile scrise ale mai multor martori. În faţa inspecţiei CSM, cei de la Parchetul Tribunalului Bucureşti au susţinut că nu au mai verificat stadiul cercetărilor în dosarul Baloteşti, pentru că acesta fusese preluat de Parchetul Curţii de Apel. La rîndul lor, reprezentanţii Parchetului Curţii de Apel Bucureşti susţin că nu a fost verificat stadiul anchetei, întrucît dosarul nu a fost niciodată înregistrat la această unitate.  

Cît despre Parchetul General, “deşi această cauză făcea parte din categoria cauzelor importante pentru care exista obligativitatea raportării lunare, pe cale ierarhică, a stadiului cercetărilor, o astfel de informare nu s-a realizat niciodată, iar conducerea Parchetului de pe lîngă Curtea Supremă de Justiţie şi cea a Secţiei de urmărire penală şi criminalistică nu au sesizat această lipsă”, susţin inspectorii CSM.

Motivele nesoluţionării cazului

Inspecţia CSM a identificat patru cauze pentru care dosarul Baloteşti a rămas nesoluţionat pînă în ziua de azi. Acestea reprezintă “deficienţe şi disfuncţionalităţi  înregistrate în activitatea managerială” desfăşurată la nivelul celor trei Parchete care s-au ocupat de anchetă. Potrivit CSM, prima problemă ar fi constituirea echipei de procurori de la toate Parchetele, pe baza unor ordine verbale. Acest aspect “a determinat, pe de-o parte, disiparea responsabilităţilor, iar, pe de altă parte, înregistrări ale cauzei sau în legătură cu aceasta la nivelul celor trei unităţi de Parchet”. A doua carenţă este plimbarea dosarului de la o instituţie la alta, fără a se preciza în adrese “numărul de file sau volume pe care le conţine”.

A fost astfel imposibilă “stabilirea cu certitudine a actelor de urmărire penală care au fost efectuate”. Este semnalată apoi “existenţa unor deficienţe în activitatea de grefă şi secretariat la nivelul celor trei unităţi de Parchet”. Ultima problemă indicată de inspectori este cea a neîndeplinirii atribuţiilor ce vizează evidenţa şi păstrarea documentelor.

Verificări

“Din anul 1997 şi pînă la data declanşării verificărilor nici unul dintre procurorii implicaţi în anchetă, şi nici conducătorii celor trei unităţi de parchet nu s-au interesat de situaţia dosarului, deşi cauza privea cel mai mare accident aviatic produs vreodată pe teritoriul ţării noastre. Aceeaşi atitudine au avut-o şi reprezentanţii Inspectoratului Aviaţiei Civile şi ai SC TAROM SA”
Inspecţia Judiciară a CSM