Drept la replică: Precizări de la ORI

Ca urmare a articolelor publicate în Jurnalul Naţional, sub titlurile "Deportată în Moldova” (13.06.2009) şi "Expulzată din România, ca pe vremea lui Stalin” (18.06.2009), Oficiul Român pentru Imigrări (ORI) a făcut câteva precizări: "Poliţiştii Oficiului Român pentru Imigrări nu au ameninţat-o şi nu au supus-o pe cetăţeana moldoveană nici unei umilinţe.

Comportamentul lor a fost unul profesional, decent, fără nici un fel de exagerări, cu respectarea procedurilor prevăzute de OUG 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată, dar şi a preocedurilor cu privire la îndepărtarea cetăţenilor străini. De asemenea, toate acţiunile întreprinse au avut o bază legală, doamnei din Republica Moldova fiindu-i respectate toate drepturile prevăzute de lege.

Cetăţeana străină a intrat în România în luna iunie a anului 2008 în baza unei vize de scurtă şedere, cu drept de şedere de 90 zile. De la momentul intrării în ţara noastră şi până în prezent, aceasta nu a mai părăsit teritoriul României. După o şedere ilegală de 91 de zile, în luna decembrie a anului 2008, cea în cauză a depus la Serviciul pentru cetăţeni U.E., S.E.E. Bucureşti o cerere de prelungire a dreptului de şedere pe teritoriul României în scopul reîntregirii familiei, întrucât în luna martie a aceluiaşi an se căsătorise cu un cetăţean român.

Ca urmare a acestui fapt au fost demarate verificările specifice pentru a se constata dacă mariajul dintre cei doi este real sau, dacă a fost încheiat de convenienţă,  cu singurul scop de a obţine dreptul de şedere pe teritoriul României (art. 2 lit. l  din O.U.G. nr.194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată).

În acest sens, din verificările efectuate (conform art.63 alin.2 din actul normativ sus-menţionat) la domiciliul declarat al soţilor şi cu ocazia interviului, ofiţerul de interviu a constatat atât neconcordanţe în declaraţiile soţilor, cât şi faptul că nu există coabitare matrimonială, motiv pentru care cetăţenei străine i-a fost refuzată prelungirea dreptului de şedere în conformitate cu prevederile art.63 alin.1 coroborat cu art.63 alin.2 lit a) şi f) şi alin 3 lit. a), c), şi d), pe numele său fiind emisă decizie de returnare - conform art. 82  din acelaşi act normativ.

Precizăm că Decizia de Returnare constituie actul administrativ al Oficiului Român pentru Imigrări sau al formaţiunilor sale teritoriale prin care străinii (aflaţi în una din următoarele categorii: au intrat ilegal, a căror şedere pe teritoriul României a devenit ilegală, a căror viză sau drept de şedere a fost anulat sau revocat, li s-a refuzat prelungirea dreptului de şedere temporară etc) sunt obligaţi să părăsească teritoriul României. Nemulţumită fiind de soluţionarea negativă a cererii sale de prelungire a dreptului de şedere pe teritoriul României, cetaţeana străină a contestat la Curtea de Apel Bucureşti Decizia de Returnare prin care era obligată să părăsească teritoriul României în termen de 30 zile de la data luării la cunoştinţă.

Curtea de Apel Bucureşti a respins acţiunea prin hotărâre definitivă şi irevocabilă, menţinând ca temeinic şi legal actul administrativ emis de Oficiul Român pentru Imigrări, hotărâre pe care străina a atacat-o printr-o cale extraordinară de atac, formulând cerere de revizuire împotriva acestei hotărâri.

La data de 16.06.2009, cu prezenţa părţilor legal citate, instanţa a administrat probatoriul şi după ascultarea concluziilor ambelor părţi au rămas în pronunţare. Soluţia instanţei a fost de respingere a cererii de revizuire ca neîntemeiată. În ceea ce priveşte posibilitatea returnării în ţara de origine pe parcursul soluţionării contestaţiei şi a cererii de revizuire, precizăm următoarele: Conform prevederilor art. 84 din OUG nr. 194/2002, republicată, contestaţia depusă împotriva deciziilor de returnare suspendă de drept măsura îndepărtării de pe teritoriul României, până la pronunţarea hotârârii instanţei. Instanţa se pronunţă printr-o hotârâre definitivă şi irevocabilă.

Astfel, potrivit art. mai sus menţionat străinul care contestă legalitatea unei decizii de returnare poate rămâne în România până la soluţionarea contestaţiei de către instanţă. După data pronuţării instanţei străinul, în cazul în care contestaţia este respinsă, este obligat săpărăsească ţara, întrucât după cum am arătat instanţa se pronunţă printr-o hotârare definitivă şi irevocabilă.

Cererea de revizuire este, potrivit Codului de procedură civilă, o cale extraordinară de atac, prin care se poate cere desfiinţare unor hotârări definitive şi irevocabile pentru anumite motive, expres indicate şi care se referă la reguli de procedură şi nu la fondul cauzei. Astfel, instanţa investită cu soluţionarea unei cereri de revizuire este ţinută să judece şi să se pronunţe numai asupra motivelor de revizuire şi nu asupra fondului hotârârii atacate, nemaiputând fi audiaţi martori, administrate probe care au legătură cu fondul.

Prin urmare, cererea de revizuire nu suspendă executarea actului administrativ contestat la fond, suspendarea acestuia operând de drept numai în situaţia reglementată de art. 84 din OUG nr. 194/2002, republicată. Având în vedere toate cele de mai sus, precizăm că după data de 28.04.2009, dată la care Curtea de Apel a respins definitiv şi irevocabil contestaţia doamnei Secrieru Valentina, aceasta avea obligaţia instituită în mod expres de legiuitor de a părăsi teritoriul României, în caz contrar urmând a fi dispusă împotriva sa măsura îndepărtării sub escortă, conform prevederilor art. 87 din OUG nr. 194/2002, republicată. Cu speranţa publicării acestui drept la replică pentru o corectă informare a publicului, vă mulţumesc anticipat,
Director General Adjunct ORI,
Grigore Pavel