După gratii de la 13 ani

CODUL PENAL MACOVEI - Copii, feriţi-vă de peripeţiile lui Ion Creangă!

Proiectul de Cod Penal elaborat de echipa fostului ministru al Justiţiei, lansat in dezbatere publică, aduce şi alte surprize pe lăngă cea privind legitima apărare. Una dintre ele vă poate atinge direct copiii. Fiii şi fiicele voastre pot fi pedepsiţi penal nu de la 14 ani, cum spune legea in vigoare, ci cu un an mai devreme.

In conferinţa de presă organizată la 2 martie a.c., Monica Macovei, pe atunci doamna ministru de Justiţie, prezenta inovaţiile aduse in propriul proiect de Cod Penal. Aceasta trecea insă sub tăcere cel puţin două asemenea noutăţi, teme de interes general, care impuneau informarea publică: legitima apărare şi inăsprirea legii penale faţă de minori.

PATRU SITUAŢII. In Titlul cu dispoziţii referitoare la minori, proiectul stabileşte negru pe alb că fiii şi fiicele dumneavoastră pot răspunde penal incepănd de la vărsta de 13 ani. Practic, faţă de legislaţia actuală, vărsta la care se prezumă că un copil ar putea avea discernămănt (in sens juridic) a fost coborătă cu un an. Creatorii noului text de lege au prevăzut ca regulă de bază sancţionarea neprivativă de libertate pentru minorii infractori. Totuşi, copiii cu vărste intre 13 şi 18 ani pot ajunge şi "după gratii", adică intr-un centru educativ sau intr-unul de detenţie. Există patru situaţii in care aceştia pot fi inchişi, potrivit articolului 115 din proiect: dacă au comis o infracţiune pedepsită de lege cu inchisoarea de 10 ani sau mai mare; dacă sunt judecaţi pentru mai multe infracţiuni care prin natura, gravitatea, numărul sau frecvenţa lor arată gradul de periculozitate al minorului; dacă au mai săvărşit o infracţiune pentru care au primit o măsură educativă pe care au executat-o inainte de a doua faptă penală şi dacă infracţiunea pe care au comis-o a fost săvărşită prin ameninţări sau violenţe, ori dacă a produs decesul unei persoane.

DACĂ FURI PUPĂZA DIN TEI... Ce inseamnă asta pe inţelesul tuturor? Spre exemplu, copilul dumneavoastră de 13 ani fură cireşe din pomul vecinului, precum Ion Creangă in copilărie. Sau pupăza din tei. Vecinul face plăngere şi, după un proces, copilul este pedepsit cu o măsură educativă neprivativă de libertate (exemple: consemnarea la sfărşit de săptămănă sau asistarea zilnică). După ce a executat-o, minorul dumneavoastră năbădăios mai pofteşte o dată la cireşele vecinului ori la pupăza din tei şi... gata pocinogul. Din nou plăngere, din nou proces, numai că acum copilul dumneavoastră e deja "recidivist", aşa că el poate să primească o sancţiune privativă de libertate. Un alt exemplu, apropo de infracţiunea cu ameninţări şi violenţe, ar putea fi o bătaie in curtea şcolii. Vă puteţi imagina uşor motivele puerile de la care poate izbucni o incăierare in toată regula intre nişte elevi de clasa a VII-a. Doar cu toţii am fost elevi şi ne-am luat, poate, la harţă de la un meci de fotbal ori de la un simplu şotron. In funcţie de căt de tare l-a supărat pe judecător furtul de cireşe ori bătaia din curtea şcolii, copilul poate fi internat fie intr-un centru educativ, pe o perioadă de la unu la trei ani, fie intr-un centru de detenţie, pe o perioadă intre doi şi cinci ani.

PE CE BAZĂ? Am incercat să obţinem argumentele care au generat această modificare aspră pentru copiii romăni, de la reprezentantul Ministerului Justiţiei, secretarul de stat Katalin Kibedi. S-au făcut studii psihologice, sociologice, criminologice care demonstrează că minorii pot avea "discernămănt penal" de la vărsta de 13 ani? Credem că toată lumea vrea să ştie nu doar dacă o asemenea măsură este intemeiată, ci şi dacă ea este benefică.

DISCRIMINARE. De parcă nu era destulă "incriminarea" de la 13 ani, legea mai face şi diferenţieri intre copiii pedepsiţi, in funcţie de conturile părinţilor. Să luăm ca exemplu cazul aplicării măsurii de consemn al minorului la sfărşit de săptămănă. Noul text stabileşte că acest consemn impune copilului obligaţia de a nu părăsi "locuinţa" in zilele de sămbătă şi duminică, pe o perioadă intre 4 şi 12 săptămăni, in afară de cazul in care in această perioadă are obligaţia de a participa la anumite programe ori de a desfăşura anumite activităţi impuse de instanţă. Termenul de "locuinţă" devine relativ in cazul in care copilul locuieşte cu părinţii, iar părinţii au mai multe case. Astfel, pentru fapte similare, un copil poate fi consemnat intr-un simplu apartament, iar un altul in cele şapte case ale părinţilor.

Unde sunt studiile justificative?

Aceasta este intrebarea pe care o ridică şi preşedintele Fundaţiei pentru Societate Deschisă, Renate Weber. "Singura intrebare pe care o am eu de pus aici se referă la studiile care au fost făcute şi care ne demonstrează că asta va fi bine. Există vreun studiu făcut care să ne demonstreze că un minor de 13 ani are discernămăntul necesar inţelegerii gravităţii faptelor pe care le face, că sunt infracţiuni, şi de a inţelege nu doar căt sunt ele de grave, ci şi consecinţele in raport cu victimele şi chiar cu el insuşi? Că aici nu e vorba doar despre a realiza că faci bine sau rău, ci să inţelegi intreg contextul răului tău, căt este de mare şi ce consecinţe pot avea in ceea ce te priveşte. Dacă nu există aceste studii, mi-e teamă că măsurile sunt un pic hazardate. In general, toată legislaţia noastră cu privire la minori mi se pare incoerentă, nu are in vedere binele copilului. Pur şi simplu nu ştim să elaborăm politici publice. Dacă vrem ca măsurile acestea să fie eficiente, trebuie să pregătim şi să avem tot personalul acela auxiliar de care e nevoie, altfel, avem doar prevederi pe hărtie. In practică, şi părinţii, şi copiii, şi societatea in ansamblu vor suferi", ne-a declarat Renate Weber.