El Pais: Laurenţiu Ciocăzanu, fost director la Adevărul, vinde chiftele şi omlete în Valencia

“Si-a inceput cariera printr-un stagiu la BBC, iar punctul culminant al carierei l-a constituit o exclusivitate despre niste conversatii private ale sefului serviciului de inteligenta si spionaj, ceea ce a dus la demisia acestuia. Cea mai inalta functie pe care a ocupat-o in presa a fost cea de director la Adevarul, unde ajunsese la tirajul de 150.000 de exemplare'. Asa isi incepe cotidianul spaniol El Pais povestea romantata despre fostul ziarist de la BBC, Evenimentul zilei si Adevarul Laurentiu Ciocazanu. Dupa ce povesteste cum ajunsese el sa coordoneze munca a 220 de redactori pe teritorul tarii si in strainatate, cum se invartea intr-un anturaj de politicieni si bogatasi, cum ajunsese sa cistige aproximativ 12 mii euro/ luna, romantica lui naratiune ajunge si la obiectul articolului. De aproape un an de zile, serveste chiftele si omlete in barul pe care l-a deschis, pe Calle de Ángel Guimerá de Valencia, alaturi de sotie, machetator la acelasi ziar unde lucra. Marturisteste, stergandu-se de transpiratie, ca e greu, dar asa e mereu la inceput.

Spune ca, dupa diverse schimbari de sefi, Adevarul a ajuns pe mana unuia fara experienta in presa, asa ca, pe fondul crizei financiare, din 2010, pentru el a inceput sa se contureze iesirea din scena. Dupa ce ziarul a concediat 150 de angajati, inclusiv femeile de serviciu, a considerat ca nu vrea sa treaca si el prin asta. S-a gandit sa-si ia un an sabatic, plecand la fratele sau, in Spania. Urmeaza pasajele de autoflatare si autocompatimire, in care povesteste cum s-a ridicat el, biet student la chimie traumatizat de perioada comunista, descoperindu-si talentul, colaborand la trei ziare si la Radio BBC Budapesta (actualmente inchis) si practicand jurnalismul de investigatie la Evenimentul zilei. Sustine ca ar fi ajuns director la Adevarul la capatul unei cariere marcate de importante exclusivitat si adevaruri incomode. Spre sfarsitul carierei, i s-a parut ca ajunsese atat de jos, incat nu-i venea sa creada cand ultimul sau sef i-a mentionat trei nume de politicieni despre care avea interzis sa scrie. Evident, nu dezvaluie nici numele sefului, nici ale politicienilor.

Dintre cafele, omlete si chiftele, Ciocazanu isi manifesta scepticismul cu privire la viitorul meseriei de jurnalist de investigatie, care e pusa in umbra de noile tehnologii cu ajutorul carora stirile parvin mult mai repede si mai autentic cititorului. Iar cu privire la presa spaniola face o observatie: ca e prea multa economie.

Finalul articolului e apoteotic. Ciocazanu freamata de tristete cand vede cinci ziare zacand pe bar si promite ca, atunci cand o sa aiba mai multi bani in casa, o sa cumpere opt sau noua. Face reduceri ziaristilor si se gandeste sa editeze o gazeta cu povestioarele si anecdotele care se povestesc in bar.