Elevii români, africanii Europei

Cei mai mulţi elevi români provin din familii în care mobilele, maşinile, statul la televizor şi mai puţină şcoală sunt principalele valori. Conducerea Ministerului Educaţiei din România, care reformează inutil anual sistemul, nu le oferă copiilor nici un fel de ajutor pentru a depăşi acest nivel, condamnându-i la neştiinţă, punându-i alături de elevii din Botswana, care spun pas studiilor superioare.

Să îşi dorească să facă facultate, să citească mai mult decât ce găsesc în manualele şcolare sau să nu cunoască literele, dar să se poată lăuda cu două maşini în garaj şi trei telefoane mobile scoase ostentativ pe masă la restaurant?

Copiii îşi însuşesc diverse valori înainte de a ajunge în prima zi de şcoală, imitând ceea ce văd că fac părinţii lor acasă. Şcoala ar trebui să îi educe, numai că sistemul românesc de învăţământ nu este pregătit să le ofere acestor elevi ceea ce au ei nevoie.

Viitorii angajaţi, de la stat ori de la privat, viitorii politicieni, cei care vor ţine frâiele acestei ţări în mâini peste mai puţin de 20 de ani, provin din rândurile acestor copii cu idealuri strâmbe, care vor alinia România în rândul statelor din lumea a III-a, mai degrabă decât alături de ţările Europei de Vest.

Conducerea Ministerului Educaţiei ignoră cu bună ştiinţă un studiu realizat în 2008 de Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, aflat în subordinea ministerului, care atrage atenţia celor responsabili că habar nu au care este bagajul de cunoştinţe cu care cei mici vin la şcoală. Dezinteresul lor arată că de fapt nici nu le pasă că în familiile româneşti se pune un mare accent pe deţinerea unui număr cât mai mare de telefoane mobile, de DVD-playere, de automobile personale şi mai puţin pe cărţile din bibliotecă. În aceste condiţii, nu este de mirare că procentul elevilor români care doresc să urmeze studii superioare este egal cu cel al Botswanei, conform unui raport internaţional din 2003.

Conform autorilor studiului, ţările în curs de dezvoltare, cum este şi cazul României, au marele avantaj că încă îşi pot educa copii în cadrul unităţilor de învăţământ, impunându-le sau propunându-le diverse seturi de valori. Asta în cazul în care cei de la conducerea acestei ţări îşi doresc ca societatea să prospere.
AI CARTE, AI PARTE
Studiul "Influenţa capitalului cultural al familiei asupra reuşitei şcolare", realizat anul trecut de Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei (ISE), a căutat să identifice factorii care constituie baza capitalului cultural cu care intră elevii în şcoală. Astfel, cercetătorii au scos în evidenţă faptul că unul dintre motivele esenţiale pentru care oamenii urmează şcoala, cu precădere după încheierea învăţământului obligatoriu, este reuşita socială. În cazul în care conducerea Ministerului Educaţiei ar fi fost interesată de studiu, ar fi putut să adopte unele măsuri de politică educaţională ­ mai ales în contextul în care de mai bine de o lună se discută numai despre noile legi ale Educaţiei ­ în direcţia compatibilizării ofertei cu nevoile copiilor care merg la şcoală.

În caz contrar, se creează probleme în planul echităţii şi egalităţii de şanse în educaţie. De altfel, documente internaţionale din 2001 relevau faptul că "un copil care are un părinte cu un nivel ridicat de educaţie are de la două până la de şase ori mai multe şanse de a urma niveluri superioare de şcolarizare decât cei care au părinţi cu studii de nivel mai mic".

Conform studiului ISE, din fericire, în România există un procent ridicat de elevi (30%) ai căror părinţi nu au studii universitare şi care au declarat totuşi că doresc să urmeze studii superioare. Cercetarea nu face însă diferenţa între dorinţa de a face o facultate sau de a obţine o diplomă la finalul acesteia.

Datele cercetării ISE explică şi de ce există această lipsă de interes a copiilor pentru şcoală şi mai ales pentru studiile superioare. Din datele oferite de elevi, accesul lor la viaţa culturală şi la informaţie se face cu ajutorul televizorului, care este prezent în domiciliul majorităţii tinerilor, al computerului, care este asigurat acasă pentru aproximativ trei sferturi dintre elevi, şi a telefonului mobil, deţinut de aproape toţi cei incluşi în studiu. Când vine vorba despre cărţi, însă, un procent semnificativ are acces la mai puţin de 100 de volume, aspect semnificativ mai ales dacă se ia în considerare că cele mai multe dintre acestea sunt cărţile cerute la şcoală.


ROMÂNIA, PE ULTIMUL LOC
Nu este de mirare atunci că alte rapoarte internaţionale au evidenţiat încă din 1995 - constant, până în 2003 inclusiv - că elevii români reuşesc să acumuleze prea puţine cunoştinţe de matematică şi ştiinţe. Poziţiile ocupate de România la Ştiinţe au fost: la testarea din 1995 locul 35 din 41 de sisteme educaţionale prezente în testare, în 1999 locul 26 din 38, iar în 2003 locul 31 din 50.

Aceleaşi rapoarte mai atrăgeau un semnal de alarmă celor responsabili că părinţii elevilor chiar nu prea par interesaţi de şcoală şi de traseul copiilor lor în privinţa studiilor. Dacă se ia în considerare mediul de rezidenţă, numărul mediu de cărţi pe care copiii români din mediul rural îl aveau acasă era de 69 ­ cel mai scăzut dintre ţările participante la studiu ­ toate celelalte ţări având o medie de peste 100 de cărţi. România se menţinea pe ultima poziţie şi pentru mediul urban, unde media de 120 de cărţi era mult sub cele 229 pe care le au acasă elevii din Lituania, de exemplu.

Elevii români, care prin excelenţă nu au prea multe cărţi acasă, au şi părinţi care nu au reuşit să facă studii superioare, lucru care se resimte asupra viitorului lor. Cei mai titraţi părinţi îi au elevii din Norvegia, SUA şi Armenia. Copiii din aceste ţări au obţinut la testările internaţionale pe matematică şi ştiinţe scoruri superioare mediei internaţionale.

Singapore şi Hong-Kong ar putea fi exemple pentru sistemul de învăţământ din România, dacă ţinem cont de faptul că scorurile obţinute de elevii din aceste state au fost superioare mediei internaţionale, indiferent de gradul de educaţie al părinţilor.
LA TELEVIZOR SAU LA COMPUTER
Familiile elevilor români au telefoane mobile, televizoare, dvd-playere. Mai prost stau la capitolul maşină personală sau computer. Aproape jumătate dintre părinţii şcolarilor au câte două televizoare (45,87%), restul având unul (19,84%) sau trei (24,13%), conform studiului ISE. Mai mult decât trei televizoare într-o familie se găsesc doar la 8,41% dintre familiile chestionate. Cercetătorii Institutului de Ştiinţe ale Educaţiei sunt de părere că în cazul celor care declară că deţin mai mult de două televizoare per familie, unul dintre acestea este la dispoziţia copilului.
"Situaţia poate fi considerată drept una pozitivă, prin faptul că programul vizionat de copii diferă de cel al părinţilor. Pe de altă parte, apare problema controlului pe care îl au adulţii în vizionarea programelor de televiziune şi a gradului în care acestea educă pozitiv sau afectează educaţia elevilor", arată studiul. Asta, mai ales în condiţiile în care elevii au declarat că în preferinţele lor se găsesc emisiunile de divertisment (89,21%), emisiunile muzicale (83,21%) şi emisiunile de ştiri (77,46%).
De asemenea, cei care nu se uită la televizor, cu sau fără acordul părinţilor, au la dispoziţie un computer (69,7%), iar 13,46% au declarat că au câte două computere.
Există însă un procent destul de semnificativ - 13,10% - care nu are nici un calculator acasă.


ŞCOLARII CITESC ... MANUALE
Performanţa şcolară a elevilor depinde şi de biliotecile pe care şi le-au făcut părinţii lor acasă. Bineînţeles, numărul cărţilor nu este relevant dacă familiile nu îi îndeamnă pe cei mici să citească.
Datele studiului ISE arată că cele mai multe familii au maximum 100 de cărţi în bibliotecă: 6,51%, până în zece cărţi, 18,21%, între 11 şi 50, 26,25%, între 51 şi 100.
Îngri­jorător este că 2,08%  dintre elevi au declarat că nu au cărţi acasă, după cum precizează realizatorii raportului "Influenţa capitalului cultural al familiei asupra reuşitei şcolare". Este de remarcat, de asemenea, faptul că numai procente nesemnificative (în jurul valorii de 1%) dintre elevi au indicat că au citit volume de poezii sau cărţi ştiinţifice. Celelalte cărţi citite corespund profilului celor care se regăsesc în programa şcolară.

Studiul "Influenţa capitalului cultural al familiei asupra reuşitei şcolare" a fost realizat pe elevi de liceu, de gimnaziu şi de la şcolile de arte şi meserii, cei mai mulţi cu vârste între 14 şi 15 ani.