Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Sportivii sunt oameni pe umerii cărora apasă o presiune imensă. Pe unii îi doboară. Alții ajung idoli. Foarte puțini admit că au avut nevoie de un psiholog. Este un subiect tabu. Cine poate concepe un idol “modelat” de un psiholog?
19 pentru o țară întreagă
În Romania, „se naște” unul la un milion de oameni. Sunt psihologii pentru sportivi: unii se ocupă de câteva loturi naționale în același timp, alții sunt prin țară, pe la cluburi. Și-au format o Asociație și au un birou la Institul Național de Cercetare pentru Sport. O clădire veche din complexul Lia Manoliu, cu trepte renovate, placate cu gresie. Este ca o septuagenară care și-a pus fațete dentare. Interioarele sunt reci, impersonale, dar cu oameni care au multe de povestit.
Radu Bidiugan, directorul Institutului, este tranșant: “Mulți antrenori merg pe ideea greșită: cum am făcut eu, când am fost sportiv, este foarte bine, așa am ajuns eu campion. Asta nu mai este valabilă. Noi lucrăm după niște cărți care sunt depășite.”
Ceva se miște, totuși, spune domnul Bidiugan. “Au început loturile să se întereseze pe piață. Încet, încet ne ducem spre zona aceea de normalitate.”
Și rugbiștii plâng câteodată
„La fotbal nu mi-a plăcut”, începe Alina Anghel discuția. Se poate lăuda deja cu performanțe în psihologia sportului și este unul dintre psihologii care au pus bazele Asociației Psihologilor Sportivi. Sunt vreo nouă ani de când lucrează cu sportivi. “Cu Federația de Rugby am lucrat din 2006 până în 2011 și de-abia acum au recunoscut beneficiile.”
La rugby a început cu seniorii. Prima reacție a fost, evident, de respingere: “Sportivii îți testează toleranța la stres, la glume, testează capacitatea de a păstra confidențialitatea. Testează atitudini de la agresivitate până la ignoranță. Am participat la toate activitățile lor, inclusiv la pokerul de seară”. Cu juniorii din rugby și-a făcut teza de doctorat. Apoi a trecut la lotul masculin de gimnastică. Patru ani a lucrat acolo, după care a făcut o nouă schimbare: de la rigoare, a ajuns la un sport ludic, cum spune ea, la scrimă. La echipa de sabie băieți a pus în scenă și piese de teatru pentru a identifica problemele. Era teatru de improvizație cu scene din cantonament. “Oamenii, de obicei, pun în scenă lucrurile care dor.”
Înainte de marile competiții le-a făcut albume, pentru a-i motiva. Evită să vorbească prea mult despre acestea. Sunt lucruri prea intime. “La rugby i-am făcut să plângă. Trebuie să văd în ce stadiu sunt. Dacă sunt încărcați, trebuie să-i fac să plângă. Dacă sunt submotivați, trebuie să-i ridic”.
Ne dorim o țară normală cu oameni excepționali. Cu mari campioni. Dar, până la urmă, ce le cerem? Păi, nu echilibru. “Dezechilibrele de la sportivi sunt în beneficiul performanței. Dacă ar fi echilibrați, nu s-ar arunca în cap pentru o minge. Ei luptă pentru desăvârșirea interioară.” Acei „frumoși nebuni” pentru care, până la urmă “nu există nicio pastilă pentru motivație. Motivația vine din interior și este acea dorință de a-ți depăși limitele, inclusiv cu prețul autodistrugerii.”
Boutique service
Psihologia în sport este numită și boutique service, pentru că deservește un număr limitat de clienți. Nu ai plafoane. E ca și cum ai fi într-o cameră fără tavan și fără podea. Posibilitățile sunt limitate doar de imaginația noastră, spune profesorul Charlie Brown în cartea sa Get Your Head in the Game.
În Statele Unite ale Americii, cel puțin 20 de echipe din campionatul de baschet al Universităților au un psiholog în staff. Alți aproape 100 au contracte periodice cu echipele.
Cu toate acestea, există și prejudecăți. Ele sunt menționate de Jim Taylor, profesor la Universitatea din San Francisco:
Deși pshilogia în sport are o istorie de peste 100 de ani, nu face nici acum parte dintr-un program obișnuit de pregătire. Mentalitățile nu mor așa ușor. Taylor suține că se vor schimba odată cu noile generații de antrenori.
Sportivii capătă încredere odată cu experiența. Însă trebuie să înțeleagă că există și alții care sunt la fel de bine “construiți” din punct de vedere mental.
Psihologia nu este ceva concret, palpabil, așa cum este pregătirea fizică. Nu poate fi cuantificată.
Sunt încă mulți cei care consideră că ajungi la psiholog doar dacă ai probleme.
INFO
„Am moștenit un sistem sovietic. Am plecat de la un sport de Partid și de Stat. În sport încă n-am trecut la economia de piață”
(Pierre de Hillerin, profesor universitar doctor)
Cea mai mare problemă a noastră, ca popor, este că nu știm să consumăm victoria. La următoarea competiție vine eșecul, pentru că n-am consumat constructiv victoria.
(Alina Anghel, psiholog pe probleme de sport)
Citește pe Antena3.ro
