Goana unui preşedinte prin Târgu-Mureş

Vizita preşedintelui ungar Pal Schmitt la Târgu-Mureş s-a simţit neoficial încă de acum câteva săptămâni. Obiectivul central, Universitatea Sapientia, finanţată de Guvernul ungar, a fost vizitată de oameni suspicioşi, care verificau colţurile şi ghivecele de flori.

Pal Schmitt a sosit în Târgu-Mureş luni seară, ocazie pentru poliţişti de a-şi scoate din garaje radarele cele noi. Primul obiectiv, Primăria Târgu-Mureş. "Presa, toată lumea în partea stângă", sună indicaţiile şefului Poliţiei Comunitare. Evident, după controlul de securitate. "O poză cu bliţ, vă rog." La vocea dură a agentului de securitate, toată lumea se conformează, iar purtătorul de cuvânt al Primăriei zâmbeşte larg, toate bliţurile sunt pe el. Nimeni nu scapă de control, genţile aparatelor foto sunt întoarse pe dos, rucsacurile rămân însă neatinse. Vine şi preşedintele, după aproape o jumătate de oră întârziere. E însoţit de primar, puţin crispat, deşi şi-a asortat culoarea cravatei cu cea a preşedintelui. Şedinţă cu uşile închise, fotografii, 20 de secunde, gata, afară. Afară, oameni de securitate peste tot. Înjură mărunt şoferii care nu s-au dat din faţa coloanei oficiale. Nu înţeleg de ce. Gata întâlnirea, se agită spiritele. "Legitimaţiile de presă la vedere, să nu aveţi surprize." Iese preşedintele, primarul şi viceprimarul, lângă el, traversează în grabă suta de metri până la Palatul Culturii, la concert şi la dineul oficial. Lumea întreabă pe stradă cine e bărbatul cărunt. Nu l-au mai văzut prin zonă, dar parcă maşinile le sunt cunoscute de la ultima vizită a preşedintelui. Al nostru. La intrare, Pal Schmitt este întâmpinat de Tokes Laszlo. Intră împreună în Palatul Culturii, este întâmpinat de costume populare maghiare. Seara se încheie cu un dineu oferit doar celor de pe lista de invitaţi.

Marţi dimineaţă, oraşul e în fierbere. Poliţie peste tot, prin urmare, aglomeraţie mai mare. La hotelul în care a dormit preşedintele, sepepiştii sunt cu ochii în patru. Sunt la mai puţin de un kilometru de Universitatea Sapientia, acolo unde şeful statului ungar îşi va ţine discursul. Acolo, alt cordon de securitate. Drumul este închis, intră doar cei cu aprobare şi presa, iar intrarea în universitate este barată de filtrul de securitate. Nimeni nu scapă, presă, consilieri locali, viceprimari, profesori, studenţi. La un moment dat agenţii sunt depăşiţi de situaţie. Nu s-au aşteptat să vină atâţia studenţi la cursuri marţi dimineaţă. Ultimii sunt împinşi frumos spre perete, nu mai este timp, vine preşedintele. Un bărbat iese rapid cu nişte şerveţele verzi în mână. A uitat să şteargă de ploaie coşul de gunoi de la intrare. Intră preşedintele, aleargă spre sala de consiliu, se închid uşile, încep discuţiile. Iese, ajunge în sala mare, ajunge pe podium şi le ţine un discurs studenţilor despre calitatea învăţământului, despre profesori dedicaţi şi tineri entuziasmaţi. Multe bancuri, dar pe care presa românească nu le înţelege. Oficialii au omis să le ofere un traducător, aşa că sunt nevoiţi să apeleze la o angajată a universităţii, iar traducerea este, evident, incompletă şi neoficială.

Semnează în cartea de onoare, după care toată lumea iese în curte, la groapa care va fi înlocuită anul viitor cu un campus nou-nouţ. Plouă mocăneşte, cum numai în Ardeal se întâmplă. Agenţii de securitate se îngrămădesc câte doi-trei sub umbrelele uriaşe. Alţii, cu chelie sau fără, primesc în plin stropii mărunţi. Apare preşedintele, pune piatra de temelie, un preot spune câteva cuvinte, între timp un muncitor toarnă betonul cu o lopată. Parcă e înmormântare, toţi se uită cum se umple groapa.

Gata inaugurarea, urmează conferinţa de presă. Evident, în fugă, fără sală de conferinţă, fără vreo ordine logică a întrebărilor, fără calitate a sunetului. Două-trei întrebări şi, gata, preşedintele este aşteptat la Oradea. Învăţământ şi autonomie, două dintre temele despre care a vorbit Pal Schmitt. Preşedintele şi-a exprimat încrederea că activitatea Universităţii Sapientia va fi sprijinită şi de Guvernul României. "După ce procesul de acreditare se va termina, atunci va fi posibil ca şi Guvernul României să sprijine financiar, pe baza regulamentelor de aici." "Peste tot oamenii învaţă, generaţiile viitoare înseamnă lucruri importante. Astăzi m-am întâlnit cu conducătorii Universităţii Sapientia, care are zece ani de activitate. În prezent, deja universitatea are o reputaţie internaţională şi, dacă tot merge bine, în curând va primi şi acreditarea. Am exprimat mulţumirile mele şi aprecierile mele cadrelor didactice, prin persoana rectorului, am atras atenţia că ei de fapt desfăşoară o misiune aici şi Guvernul Ungariei poate să fie mândru că această universitate funcţionează cu sprijinul Ungariei, al bugetului ungar. (...)

E nevoie de şcoli şi universităţi de calitate şi trebuie să fie şi profesori apreciaţi din punct de vedere moral şi material. E nevoie totodată de studenţi entuziaşti."

Preşedintele ungar a promis că va ajuta România şi în privinţa graniţelor cu statele UE. "Putem ajuta România cu apropierea de Schengen, am apărat graniţele din afară ale Uniunii Europene. Urmează nişte paşi diplomatici pe plan politic, ceea ce înseamnă să-i mai convingem pe partenerii noştri care nu cred că România şi Bulgaria pot să apere graniţele Uniunii Europene. Dacă se va desfiinţa graniţa spre Occident, va fi şi în folosul românilor, şi al maghiarilor." Din nou nebunie. SPP, maşini turate, preşedintele pleacă în trombă. La universitate, studenţii sunt încă în pauză. Ei au acum alte probleme. S-au aşezat la coadă în faţa chioşcului închis de securitate din cauză că mai avea o intrare. Le e dor de o cafea şi de o ţigară, savurate în linişte, fără zeci de perechi de ochi care să le urmărească fiecare mişcare.