Un nou centru pentru artă şi cultură contemporană a fost
deschis la 19 februarie, în Bucureşti. Este vorba despre Pavilion Unicredit,
situat în apropiere de Piaţa Victoriei, la numărul 1, pe Şoseaua Nicolae
Titulescu.
Despre oportunitatea acestui spaţiu, Eugen Rădescu, preşedintele
centrului ne-a declarat: "În momentul de faţă nu există o ofertă
adevărată în ceea ce priveşte spaţiile care propun artă contemporană, există încercări
de a se face ceva şi foarte multe obstacole care vin chiar din partea autorităţilor
statului român şi cauzate de ceea ce numim birocraţie." Evenimentele care
se vor derula la Pavilion sunt văzute de iniţiatori ca un ferment menit să
schimbe mentalităţi şi să transforme Bucureştiul dintr-un loc de manifestare al
unor forme de artă vetuste, într-un mediu activ şi ancorat în prezent: "Vrem
să schimbăm tot. Ni se pare că funcţionăm complet greşit. Aş vrea ca Primăria să
vină să mă ajute să promovez acţiuni contemporane, nu să îmi pună beţe în roate
şi să mă întrebe unde e extinctorul şi să-mi dea amendă că nu-l am. În condiţiile
în care nici măcar nu sprijină Bienala Internaţională de Artă Contemporană a
oraşului Bucureşti. "Care sunt următoarele evenimente pe care centrul le
are în vedere?" "Vor fi expoziţii cu artişti români şi străini,
prelegeri, conferinţe, dezbateri, simpozioane. Vor fi şi câteva proiecte
stabile; unul dintre ele este prezenţa în centrul Pavilionului a celor două
arhive. Arhiva de artă contemporană a lui Dan şi a Liei Perjovschi şi arhiva
mea şi a lui Răzvan Ion, directorul centrului. Publicul va putea veni aici să
citească, să se informeze, să se documenteze, să ne pună întrebări. Un alt
proiect de care mă voi ocupa se numeşte Free Academy,
un sistem informal de învăţământ. Vom invita oameni care vor veni să predea de
la antropologie, la politici totalitare până la desen şi arhitectură."
Despre Statement, expoziţia inaugurală a Liei Perjovschi,
curator la Pavilion, Rădescu a spus că e: "Un fel de definire a ceea ce
vrem noi să facem aici. E o cercetare pe care Lia o face de mulţi ani pe
diferite subiecte care au interesat-o. Am devenit părtaşi la ce vrea ea să facă
şi am pus pe perete un lucru care ne defineşte pe toţi."
Lia Perjovschi a încercat să stabilească sensul cuvântului "statement",
greu traductibil în română drept "declaraţie" sau "mărturie",
pentru că, din punct de vedere artistic este mult mai complex: "Un
«statement» îl faci în momentul în care ai ceva de spus. După ani de muncă, de
cercetare ai o sinteză pe care chiar trebuie să o dai publicului. E o urgenţă.
E mai mult decât o declaraţie, e conceptul a ceea ce faci. E o mare
responsabilitate. Am vrut să o extind la noi toţi. Noi toţi vorbim, dar chiar
avem ceva de spus încât ceilalţi ar trebui să ne asculte? Se comunică de fapt
foarte mult şi, cum se spune «mai mult e mai puţin». Dar să fie adevărat şi că
«mai puţin e mai mult»? Am vrut să fie o provocare la a regândi ceea ce spui."