Ingineria genetică

Se discută tot mai mult in ultima vreme despre organismele modificate genetic. Periodic, organizaţiile de protecţie a mediului vociferează impotriva nepăsării autorităţilor in ceea ce priveşte lipsa de control asupra acestor plante.

Organismele modificate genetic (OMG) sunt forme de viaţă inexistente in formă pură in natură. O posibilă definiţie a ingineriei (modificării) genetice - aşa cum apare in manualele de specialitate - o reprezintă ansamblul de metode şi tehnici care permit fie introducerea in patrimoniul genetic al unei celule a uneia sau a mai multor gene noi, fie modificarea expresiei unei/unor gene prezente deja in celulă.


"PEŞTELE-CĂPŞUNĂ". Potrivit ecologiştilor, OMG distrug barierele naturale ale speciilor altfel decăt inmulţirea tradiţională a plantelor sau biotehnologia tradiţională. In cadrul prezentărilor făcute de Greenpeace de-a lungul vremii s-a arătat că un peşte şi o căpşună "nu ar face niciodată casă bună". Dar in laborator oamenii de ştiinţă pot extrage o genă din peşte, o introduc in căpşună şi astfel creează un nou organism.

Ecologiştii condamnă cu fermitate acest proces, mai ales că o dată ce aceste organisme create de om sunt eliberate in mediu şi in lanţul alimentar, se reproduc şi contaminează culturile convenţionale şi organice. Mai mult decăt atăt, nici oamenii de ştiinţă angrenaţi in acest proces de modificare genetică, nici protectorii mediului nu cunosc incă efectele pe termen lung ale OMG asupra mediului, pentru că prima introducere deliberată in mediu a avut loc abia la mijlocul anilor ’90. Cu toate acestea, au existat şi vor exista intotdeauna voci care să apere interesele producătorilor şi cultivatorilor de OMG. Multe dintre aceste voci susţin, de exemplu, că porumbul modificat genetic nu dăunează nici mediului, nici consumatorilor. Ecologiştii au insă altă părere - "Cea mai mare parte din porumbul MG cultivat in intreaga lume este un soi numit Bt, care produce o toxină dăunătoare anumitor insecte care omoară paraziţii. Porumbul Bt este dăunător pentru specii nevizate de fluturi şi există totodată ingrijorări pentru sănătatea solului pe termen lung, deoarece toxinele Bt se eliberează şi prin rădăcini şi se pot acumula in sol", susţine Greenpeace. Cu toate acestea, porumbul MG este astăzi aprobat inclusiv in Uniunea Europeană, dar şi in alte ţări ale lumii.


CONSUMATORII. In privinţa consumatorilor, ecologiştii din lumea intreagă sunt de părere că industria ingineriei genetice ar trebui să fie mai transparentă şi să dezvăluie publicului informaţii cu privire la potenţialele probleme in legătură cu consumul de alimente modificate genetic. In 2005, un tribunal din Germania a cerut companiei americane Monsanto (companie care deţine 91% din piaţa mondială a seminţelor modificate genetic) să publice studii ale efectelor unor şobolani hrăniţi cu porumb Bt MG (MON 863). Studiile au fost confruntate cu cercetările unor experţi independenţi, care au descoperit, intre altele, că Monsanto nu a reuşit să descopere efectele negative (semnele de toxicitate) din organele interne ale cobailor.

Susţinătorii ingineriei genetice in cazul porumbului MG sunt de părere că acest soi este necesar in lupta impotriva schimbărilor climatice. Activiştii mediului au o cu totul altă părere: "Cănd biomasa este folosită pentru a produce energie printr-o cale eficientă şi durabilă, are un rol important in lupta impotriva schimbărilor climatice. Totuşi, studii independente confirmă că acel combustibil cu etanol bazat pe porumb este o formă de bioenergie ineficientă". Folosirea porumbului pentru etanol duce la creşterea preţurilor şi ameninţă siguranţa alimentară pentru cei săraci din anumite regiuni, cum ar fi Africa Centrală. Pe de altă parte, s-a arătat că economiile de dioxid de carbon din etanolul obţinut din cereale sunt mici sau chiar negative.

Două tabere

Una dintre cele mai actuale dileme dezbătute intens de cele două tabere - organizaţiile pentru protecţia mediului şi industriaşii ingineriei genetice - constă in posibila coexistenţă intre culturile modificate genetic şi cele nemodificate genetic. Ecologiştii invocă de fiecare dată cercetări ştiinţifice potrivit cărora contaminarea atăt a culturilor nemodificate genetic, căt şi a alimentelor şi a mierii de albine de către culturile transgenice este reală. Activiştii mediului reclamă in permanenţă faptul că introduse intr-un mediu deschis şi ţinute sub atentă supraveghere, culturile transformate de ingineria genetică nu pot fi private de insectele care ajută la răspăndirea polenului şi de curenţii de aer.