Ion Cantacuzino, 100 de ani de la naştere

S-a împlinit recent un secol de la naşterea lui Ion I. Cantacuzino, unul dintre marii oameni de cultură de la noi, îndrăgostiţi de lumea filmului şi un strălucit reprezentant al generaţiei de aur interbelice.

Centenarul naşterii lui a fost sărbătorit printr-o expoziţie la Academia Română în care au fost adunate fotografii şi documente preţioase care i-au aparţinut ori l-au reprezentat. Sufletul organizării acestei expoziţii a fost Manuela Cernat, Şefă a Catedrei de Comunicare Audiovizuală a Universităţii Naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografică, "I.L.Caragiale" din Bucureşti, alături de fiii acestuia, Gheorghe şi Şerban Cantacuzino.

GENE DOMNEŞTI. Ion I. Cantacuzino (1908-1975) este fiul actriţei Maria Filloti şi descendent al familiei domneşti Cantacuzino, tatăl său numindu-se tot Ion, iar bunicul, de asemenea, Ion. Nici unul dintre aceştia nu trebuie confundat însă cu celebrul cercetător Ion Cantacuzino (1863-1934) al cărui nume îl poartă institutul de seruri şi vaccinuri.
Pentru fiul Mariei Filotti, Manuela Cernat are o imensă admiraţie şi un mare respect, considerând că "avem nevoie de astfel de modele cu o deschidere culturală de renascentist: a fost nu doar un mare critic de film, întemeietorul istoriografiei filmului românesc, ctitorul unor instituţii ale cinematografiei noastre, dar a şi susţinut o serie de conferinţe publice, a fost şi doctor în medicină, psiholog şi psihiatru, autor de scenarii, regizor şi producător de filme şi cronicar literar".
Dimensiunea personalităţii lui Ion I. Cantacuzino este dată şi de participarea activă şi importantă a acestuia ca un valoros critic la Revista Criterion. "Cu toate acestea, istoricii literari care au scris despre generaţia interbelică, îl trec cu vederea pe Ion Cantacuzino, pe nedrept, aşa cum fac şi cu Haig Acterian", a mai spus cineastul Manuela Cernat. Vocea lui Ion Cantacuzino s-a făcut însă auzită în anii aceia şi nu puţini au fost cei care l-au admirat şi pe care gândirea sa i-a influenţat. Poate fi aşezat fără nici un dubiu în galeria marilor interbelici: Emil Cioran, Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Constantin Noica, Haig Acterian, Barbu Brezianu, Petru Comarnescu, Petre Ţuţea, Toma Vlădescu, Mircea Vulcănescu, Mihail Sebastian.

După al II-lea război mondial, din postura de medic, Ion Cantacuzino a tratat un pacient care fusese legionar. Sub acuzarea că nu a spus autorităţilor acest lucru, în 1950, a fost arestat şi condamnat pentru "uneltire împotriva ordinii sociale", executând o parte din pedeapsă la Jilava, fiind eliberat cu greu la intervenţiile mamei sale, Maria Filotti. Un an mai târziu a fost rearestat şi anchetat în beciurile Securităţii "pentru crime împotriva umanităţii".
"Uzina de basme", "Întâlniri cu cinematograful", "Note pentru azi", "De amore", "Momente din istoria filmului românesc", "Jean Mihail". "Filmul românesc de altădată" sunt doar câteva dintre titlurile de cărţi şi studii publicate de Ion I. Cantacuzino.

Autor de cărţi de critică cinematografică

"Dar, dacă toate rolurile Gretei Garbo sunt pe acelaşi tipic, nici unul dintre aceste personaje nu seamănă unul cu celălalt. Nu ştiu dacă spectatorii care frecventează cinematografele îşi mai aduc aminte de creaţiile actriţei americane Billie Dove. La un moment dat, această stea, incontestabil de frumoasă, dar tot atât de incontestabil de talentată, acaparase sufletul american dăruindu-i concursul producătorilor, un şir nelimitat de filme" (Ion I. Cantacuzino, din volumul "Uzina de basme")