Jurnal de Litoral - Marea fara sot

Am inceput sa ma-ntreb foarte serios de ce iubeste lumea marea. De exemplu, Marea Neagra.

Nu de alta, dar suntem o natie suficient de nelinistita ca sa ne plictism repejor de cele mai explozive noutati, indiferent de domeniu. Daca ne dai prea mult ceai negru la micul dejun, dupa o saptamana vrem cafea. Ne saturam si de cafea, vrem sampanie, sa fim mai cu mot. Dupa care renuntam complet la micul dejun, ca deja ne plictiseste. Si-l reluam doar daca bucatarul iscusit ne promite ca ne serveste cu seva de scoarta de copac sau ceva asemanator.

Revenind la Marea Neagra, sa stiti ca e la fel, cel putin de cand ma stiu eu, adica de vreo 20 si ceva de ani. O sa ziceti probabil ca "asta mica" nu stie ce vorbeste, dar zau ca nu-mi aduc aminte ca apa sa fi fost vreodata rosie sau nisipul verde-albastru. Amandoua sunt la fel, de cand se cara mama cu olita dupa ea la mare… Drept e ca acum avem sexy cluburi, pub-uri, tot felul de tampenii moderne care sa fure mintile si banii clientului estival, dar n-are legatura. Pentru ca impatimitii adevarati n-o sa zica niciodata ca vin la 2 Mai ca sa se "tronseasca" sau ca s-agate nu stiu ce bunaciune de traseista. O sa zica, cu ochii pierduti in larg si cu vocea soptita, coplesiti de emotie si vibratii pozitive, ca vin sa vada marea.

Nu ma-nnebuniti! Alooo! M-aude cineva? Marea e la fel. Dar absolut la fel de mare si de uda ca si anul trecut si ca-n fiecare an si mai ales ca-n anii care o sa urmeze. Ei bine, da. Cine are chef sa vada cum arata o farama de viitor, n-are decat sa nu mai treaca pe la ghicitoare si sa vina la mare. Si, cu gandul plutindu-i agale pe valurile-nvolburate, o sa-ntrevada o-ntindere imensa de viitor care se cheama "mare" si care la anul…

Vai, dar ce minune! La anul o sa te loveasca-n ceafa senzatia de "dejà vu". Hm… oare de ce, o sa ne zicem surprinsi de-adevaratelea, de parca hotomanca asta de mare iar ne-a luat prin surprindere si s-a insinuat aci, langa Constanta, unde, vorba aceea, de obicei e munte.

Odata credeam ca aia care se duc prin Grecia, Spania si alte locatii exotice cand au marea lor la nas sunt mari grandomani. Acum insa cred ca m-am prins de strategie. Ei pur si simplu au inteles ca Marea Neagra nu se mai schimba, asa ca s-au dus sa vada si-alte mari. Pentru ca ei nu sunt niste romantici incurabili pe post de eminesci moderni carora li s-au ofilit plopii si i-au inlocuit cu marea. De-aia.