Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Aţi văzut bineînţeles reclamele cu dispozitivul anticelulitic cu o bandă care face minuni dacă utilizatoarea o face să tremure – pe bandă, evident – peste surplusul de grăsime. Imaginaţi-vă ce trepidaţii sunt atunci când, de pildă, sunteţi într-o maşină autohtonă şi daţi într-o groapă. Le simţiţi, nu?Ei bine, pe străzile oraşului Buzău nu ai cum să dai greş. Nu le poţi ocoli, gropile, că sunt prea multe, şi zdruncinăturile sunt pe măsură.
De aceea am înlocuit banda aia automată cu scaunul din dreapta mea. Soţiei nu i-am spus de intenţia mea.
S-a şi mirat, pentru că, de obicei, ea conduce...
Mă urc în maşină. Nu fac doi metri cu ea în parcare şi simt sub roţi denivelarea creată din cauza unui şanţ astupat în nesimţire cu pământ, pământ care între timp s-a lăsat. Nu au găsit astfalt să acopere gaura... trec, la propriu, peste detaliul ăsta mic şi ies în Aleea Sporturilor. Desigur, a sporturilor extreme, căci, dacă ai norocul să nu vină alt şofer de pe contrasens, faci slalomul de rigoare printre alte şanţuri acoperite în batjocură doar cu pământ. Eu am ghinion şi trebuie să supun iar roţile şi suspensiile la teste. Nu-i nimic, a început să tremure maşina, deci tremură şi corpul soţiei. De frică, pentru că vede că măresc viteza. A doua, a treia, a patra... Precum aparatul minune anticelulitic cu banda lui cu tot. Aşa şi eu, cu cât abordez mai hotărât gropile... cu atât mai bine.
SCHIMBARE DE PLANURI
Ritmul trepidaţiilor a început să fie constant. Doar în intersecţii scap de cariile din astfalt, asta pentru că maşina stă pe loc. Primesc un telefon. Trebuie să ajung repede undeva şi grăbesc inevitabil şedinţa anticelulită. Brusc virez la dreapta şi ajung pe Strada Bucegi, care, aidoma masivului cu acelaşi nume, oferă arcurilor maşinii un teren bun de escaladat. Puteam să fiu eu ca Einstein de deştept, că tot în gropi dădeam. Istoria se repetă şi pe Strada Bistriţei, Tudor Vladimirescu, Independenţei, pe Bulevardul Gării, apoi Stadionului. Mă refugiez pe Strada Răscoalei şi constat că abia acum îşi merită numele; parcă s-ar fi răsculat asfaltul. Precum un ţăran la momentul 1907, "cosesc" printre craterele formate şi ajung la capătul străzii, unde dau de Transilvaniei. O altă rută care nu face rabat de la regula generală a şoselelor din oraşul Buzău: plină de gropi. Pocăne, troncăne şi bocăne timp de 10 minute... Apoi linişte, maşina nu mai tremură! "Minune, o stradă asfaltată!", zic eu. "Dragă, de ce am ieşit din oraş?", urmează replica soţiei. Îi mărturisesc de ce am făcut drumul ăsta special. Mă trezesc cu mustrări. Uitasem, soţia nu are celulită.
FĂRĂ PRECEDENT
Situaţia jalnică a străzilor din municipiul Buzău nu a mai fost întâlnită până acum. Din cauza lipsei unor investiţii serioase în infrastructură, funcţionarii Primăriei nu ar fi în stare să menţioneze zece străzi astfaltate cap-coadă şi care nu au gropi în "meniul" şoferilor. Culmea nesimţirii este că într-un document oficial al Primăriei privind strategia de dezvoltare a oraşului se spune că în perioada 2002-2006 au fost modernizate peste 90% din străzi. Noroc că pe hârtie poţi să scrii mai orice. În realitate, oamenii înjură în continuare şi aşteaptă ca actuala administraţie locală să se ţină de promisiunile din campanie şi să investească pentru rezolvarea uneia dintre cele mai delicate probleme ale urbei Buzău.
