Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Peste 200 de romăni trăiesc fără acte de identitate intr-o localitate care nici ea nu există pe harta ţării. După căderea comunismului, oamenii veniţi aici din toate colţurile ţării au rămas ai nimănui. Copii şi bătrăni trăiesc din mici furtişaguri şi din reciclarea fierului vechi.
MOŞTENIRE - Comuniştii au plecat şi au lăsat ghetoul
Peste 200 de romăni trăiesc fără acte de identitate intr-o localitate care nici ea nu există pe harta ţării. După căderea comunismului, oamenii veniţi aici din toate colţurile ţării au rămas ai nimănui. Copii şi bătrăni trăiesc din mici furtişaguri şi din reciclarea fierului vechi.
La un pas de Hidrocentrala Porţile de Fier II rezistă cu stoicism cea mai controversată aşezare omenească din judeţ: Colonia Porţile de Fier II. Este greu de inţeles cum in Romănia poate exista o aşezare omenească de teapa acesteia, unde bătrăni şi copii trăiesc laolaltă cu căini şi cu şobolani printre mormane de gunoaie, avănd ca adăpost barăci vechi şi insalubre, unele fără acoperiş, fără prea multă apă şi fără iluminat public.
Â
NAŞTEREA GHETOULUI. Colonia din Insula Ostrovul Mare a luat fiinţă in anul 1977, ca urmare a planului de construire a Hidrocentralei Porţile de Fier II. Au fost aduşi muncitori din toate colţurile ţării şi de toate vărstele. Peste noapte a luat fiinţă un adevărat oraş, ridicat in special din barăci din carton şi doar două-trei blocuri din cărămidă, destinate bineinţeles ştabilor.
Citește pe Antena3.ro
Cei căsătoriţi au adus cu ei şi nevestele, şi copiii, şi astfel, in scurt timp, numărul locuitorilor a ajuns să treacă de 10.000, cu mult mai mult decăt au estimat autorităţile timpului respectiv. Peste noapte au luat fiinţă o grădiniţă, o şcoală cu clasele -VIII, un liceu seral şi bineinţeles magazine, restaurante şi alte localuri publice.Â
Â
AŞEZARE TEMPORARĂ. Pentru construirea Hidrocentralei Porţile de Fier II, o parte din terenul Insulei Ostrov a fost preluat din patrimoniul CAP şi trecut in custodia Hidroelectrica, aici luănd naştere această colonie. La finalizarea lucrărilor, această suprafaţă de teren trebuia redată Primăriei Gogoşu, aşa cum a fost preluată iniţial, pentru a putea fi redată circuitului agricol. In 2003, Hidroconstrucţia a predat Primăriei Gogoşu intreaga suprafaţă a acestei colonii, insă cu tot ce era pe ea, respectiv barăcile şi toate celelalte construcţii, mai bine zis un adevărat "cimitir" de fiare şi construcţii vechi.
Dacă pănă in 2003, chiar dacă nu era trecută pe harta ţării, colonia era recunoscută de autorităţi, după predarea terenului către primărie, aşezarea nu a mai prezentat nici un interes. "Pe hartă nu există decăt PF II, insă colonia nu există. Nici nu avea cum să existe, ea fiind construită doar temporar. Acum am refăcut Planul Urbanistic General şi am cuprins şi această zonă, insă nu pot să trec cu vederea mizeria şi debandada ce stăpăneşte aici", a declarat primarul Gheorghe Haneş.
Â
FĂRĂ INTOARCERE. Imediat după 1989, lucrurile au inceput să se inrăutăţească. Incet, incet, lucrările s-au finalizat, mulţi muncitori au ieşit la pensie şi s-au intors in locurile natale, insă mulţi au rămas pe loc. Nu aveau unde să se mai intoarcă. Chiar dacă au rămas fără locuri de muncă, imediat după revoluţie au inceput să "dea o mănă de ajutor" la planul de distrugere a coloniei. S-a furat ca-n codru, in special materiale feroase ce se găseau aici din belşug.
Sute de familii işi duc şi astăzi existenţa doar din demolări, furtul şi vănzarea fierului. Cu timpul, fiecare locuitor al barăcilor a construit tot felul de acareturi, depozite, şoproane, garduri, grădini şi alte dependinţe, ce dau aşezării un aer de ghetou. "Locuim aici din 1977, iar acum suntem goniţi ca nişte căini din locuinţele noastre. Acum nu mai avem unde să ne ducem şi incercăm să trăim şi noi cum putem. Ne-am făcut pe lăngă barăci căte un coteţ de porci, de păsări, căte o grădină, să avem şi noi de toate, ca oamenii gospodari. Pănă acum ceva timp, pe ţevile de apă veneau broaşte, melci şi alte găngănii. Acum se incearcă refacerea ţevilor, că am inţeles că ar veni italienii să deschidă aici nu ştiu ce. Noi insă nu plecăm de aici", declară Daniela Popescu, una dintre locatare.
La ora actuală, in această aşezare umană netrecută pe harta ţării trăiesc in jur de 250 de persoane. Dintre aceştia, mai mult de jumătate nu au acte de identitate emise de autorităţile locale. Cu toţii insă aşteaptă cu sufletul la gură venirea investitorilor italieni. "Incerc să pun capăt acestei moşteniri comuniste. Ca primar nu pot pune in pericol viaţa acestor oameni, chiar dacă mulţi dintre ei trăiesc doar din furturi. Am demolat mai toate acareturile, să pot da acestei colonii o faţă mai umană. Am concesionat unui italian in jur de 40 de hectare de teren in vederea deschiderii aici a unei afaceri, iar un alt italian a cumpărat zece blocuri ce stăteau să cadă. Investitorii insă aşteaptă deschiderea vamei de la Porţile de Fier II pentru a putea să-şi dea drumul la afaceri", a declarat Haneş.
