x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Ştiri Observator Mehedinti - Clopotar de meserie

Mehedinti - Clopotar de meserie

de Dumitru Stoichita    |    17 Dec 2006   •   00:00
Mehedinti - Clopotar de meserie

Bolnav de Parkinson, Ion Marisescu nu se poate dezlipi de clopotele bisericii din Eselnita. Dangatul celor patru clopote, confectionate din tevile tunurilor din primul razboi mondial, ii aduce aminte de vechea vatra a satului, inghitita de apele Dunarii.

O viata in slujba Domnului. Bolnav de Parkinson, Ion Marisescu nu se poate dezlipi de clopotele bisericii din Eselnita. Dangatul celor patru clopote, confectionate din tevile tunurilor din primul razboi mondial, ii aduce aminte de vechea vatra a satului, inghitita de apele Dunarii.

La 67 de ani, Ion Marisescu spune ca nimic nu l-ar putea face sa renunte la trasul clopotelor. Face totul benevol. Din credinta si iubire fata de Dumnezeu, in ciuda faptului ca de cativa ani buni sufera de Parkinson. Mainile ii tremura fara incetare, mintea a inceput sa-i joace feste. "De patru ani am fost depistat cu aceasta boala. Acum imi tremura mainile, dar simt cum tot corpul este cuprins de boala", povesteste ’nea Ion.

INCEPUTURILE. La varsta de 12 ani, tatal sau a fost arestat pentru ca era legionar, iar restul familiei a fost luata in miez de noapte si deportata in Baragan. "Nu ne-au lasat sa luam prea multe lucruri. Ne-au inghesuit int-un vagon de vite la Orsova si ne-au dus in Baragan, la Insuratei. Ne-au abandonat in mijlocul campului ca pe animale. Dupa cinci ani ne-au lasat sa ne intoarcem acasa. Venise si tata. Am reluat iarasi vechea iubire. Sa trag clopotele la biserica", isi aduce aminte batranul.

Vechea vatra a satului Eselnita a fost inghitita de apele Dunarii. "Mai am si acum o gradina de zarzavaturi din vechea vatra a satului. N-a fost inghitita de valuri. Acolo ma duc aproape zilnic. Mi-e foarte greu. Imi aduce aminte de vechiul sat. Cand apele Dunarii sunt scazute se mai vad ruinele fostelor cladiri. Cele care nu s-au daramat sau nu au fost acoperite de mal. Cand au venit apele, am salvat aproape tot ce era in biserica. Inclusiv turla bisericii care acum se afla pe cea noua. Acum sunt batran si bolnav. Si fara un ochi. Dar pe Dumnezeu il iubesc si slujesc cu aceeasi credinta", mai povesteste nea Ion.
"De mic mi-a placut sa trag clopotele la biserica. Cu timpul, cei batrani m-au invatat sa le duc mai departe acest mestesug. Ma urcam in clopotnita bisericii din vechea vatra a satului inghitita de apele Dunarii odata cu construirea Hidrocentralei Portile de Fier I si parca si apele fluviului stateau pe loc sa asculte sunetul aparte al clopotelor. Atunci erau sase clopote. Acum avem doar patru. Doua le-am donat Manastirii Sfanta Ana de la Orsova"
  • Ion Marisescu
  • Muzeul Parohial
    Casa preotului Sever Negrescu, aflata chiar langa biserica, adaposteste poate cel mai interesant muzeu din Romania. "Avem in total 1.618 obiecte. Cel mai valoros este de departe o icoana unica in lume. Aceasta este lucrata pe goblen si o reprezinta pe Maica Domnului si pruncul Isus imbracat in ie romaneasca. Un alt tablou despre care se crede ca este unicat este lucrat cu fir de aur pe goblen si il reprezinta pe Iisus Hristos la picioarele caruia se vede fluviul Dunarea si chiar o luntre cu pescari. Spectaculoasa este si usa imparateasca de la altarul fostei Manastiri Mraconia, ce a fost si ea inghitita de apele Dunarii. Mai avem carti si icoane vechi de peste 250 de ani", spune preotul Sever Negrescu.

    ×
    Subiecte în articol: observator apele