Ministrul Justiţiei spune că AMR s-a situat în afara Constituţiei

Ministrul Justiţiei, Cătălin Predoiu, a dat replică Asociaţiei Magistraţilor din România, cu privire la poziţia exprimată de această organizaţie faţă de Deciziile Curţii Constituţionale a României (CCR) privind Consiliul Superior al Magistraturii (CSM).

“Singura autoritate învestită cu atribuţii de control al constituţionalităţii legilor (CCR) a statuat, aşadar, că este constituţională atribuţia conferită Curţii Constituţionale de organul legiuitor al Statului, Parlamentul României. În aceste condiţii, poziţia prin care sunt apreciate ca fiind contrare Legii Fundamentale dispoziţii dintr-o lege verificată de Curte şi constatate constituţionale, este în afara cadrului constituţional”, ne-a comunicat Ministerul Justiţiei.

MJ reaminteşte că prin Legea nr. 177/2010, dispoziţiile art. 27 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 au fost completate în sensul stabilirii unei noi competenţe a Curţii Constituţionale, respectiv pronunţarea asupra constituţionalităţii hotărârilor plenului Camerei Deputaţilor, a hotărârilor plenului Senatului şi a hotărârilor plenului celor două Camere reunite ale Parlamentului.

“Exercitând controlul anterior asupra acestui text, Curtea Constituţională a respins obiecţia de neconstituţionalitate prin care autorii sesizării apreciau că s-ar extinde nejustificat atribuţiile Curţii Constituţionale, fapt ce ar excede prevederilor Legii fundamentale (decizia nr 1106/2010). Curtea Constituţională a apreciat, în motivarea deciziei pronunţate, că dispoziţiile art. 146 din Constituţie enumeră atribuţiile Curţii Constituţionale, dar că enumerarea expresă prevăzută de lit. a) - k) nu este limitativă, de vreme ce acelaşi articol, la lit. l), prevede că instanţa de contencios constituţional îndeplineşte «şi alte atribuţii prevăzute de legea organică a Curţii»”, se arată în comunicatul MJ.

“Curtea a apreciat că «noua reglementare consacră o atribuţie nouă a Curţii, respectiv controlul de constituţionalitate al hotărârilor plenului Camerei Deputaţilor, al hotărârilor plenului Senatului şi al hotărârilor plenului celor două Camere reunite ale Parlamentului, atribuţie care se circumscrie, în mod evident, cadrului constituţional consacrat de art. 146.».  (…) De altfel, şi în cuprinsul deciziilor sale recente Curtea îşi verifică în mod expres competenţa şi statuează că are atribuţia de a verifica hotărârea Plenului Senatului criticată.

Ministerul Justiţiei contestă ca neîntemeiată şi critica formulată de AMR prin care organizaţia susţine că deciziile pronunţate de CCR ar obliga Senatul să reia procedurile de validare a membrilor CSM cu încălcarea prevederilor legii (art. 18 alin.4 din Legea 317/2004), validând individual membrii CSM, şi nu lista cuprinzând magistraţii aleşi ca membri. Cum combate MJ această opinie? “Constituţia, la art. 133 alin. 2) statuează: «Consiliul Superior al Magistraturii este alcătuit din 19 membri, din care: a) 14 sunt aleşi în adunările generale ale magistraţilor şi validaţi de Senat». Aşadar, cei care sunt validaţi de Senat, sunt “membrii”, textul constituţional nefăcând referire la vreo “listă”. Sintagma utilizată de art. 18 alin. 4 din Legea nr. 317/2004: «Senatul … validează lista cuprinzând magistraţii aleşi ca membri ai Consiliului Superior al Magistraturii» nu poate fi interpretată ca o posibilitate obligatorie şi exclusivă, deoarece lista poate fi «validată», total sau parţial, dar şi invalidată. Senatul, în aplicarea principiului echilibrului şi controlului puterilor în stat exercită dreptul de control asupra modalităţii de desemnare a CSM, pe baza verificărilor efectuate. O formulare similară conţine şi art. 73 alin. 1 din Constituţie, care utilizează sintagma «adoptă legi», ceea ce nu exclude posibilitatea pentru forul legislativ de a adopta parţial sau de a respinge o iniţiativă sau o propunere legislativă. În plus, nu există nici o raţiune pentru care Senatul ar trebui să invalideze toţi membrii aleşi în adunările generale, în condiţiile în care numai pentru unii s-ar constata că procedura de desemnare a fost viciată, sancţionându-i, astfel, pentru o nelegalitate care nu îi priveşte.”, susţine MJ.

“Astfel, ar fi greu de respectat obiectivitatea şi imparţialitatea în luarea deciziilor, în condiţiile în care ar fi permise noi candidaturi ale membrilor care tocmai îşi încheie mandatul, fiind greu de imaginat cum ar putea un membru al CSM, candidat pentru un nou mandat, să îşi «judece» cu obiectivate şi imparţialitate propria procedură de alegere în cadrul acestui organism şi extrem de dificil de conceput soluţia pe care ar putea-o pronunţa organul cu rol suprem în asigurarea independenţei justiţiei, dacă toţi membrii săi ar candida din nou în alegeri, pentru obţinerea unui nou mandat.”