Monopolul mediului

Orice discuţie despre mediu în România începe şi se termină cu defrişările, spaţiile verzi şi adunatul gunoaielor de pe undeva. Restul problemelor mai apar la lumină uneori timid, alteori vulcanic, lipsa de reacţie a autorităţilor din domeniu făcându-le repede uitate, efemere şi desuete.

Ermetismul şi totala lipsă de transparenţă a ministerului de resort au făcut dintr-un domeniu prioritar la nivel mondial unul din cele mai desconsiderate la nivel naţional. Desconsiderarea vine din interiorul sistemului, din lipsa de implicare reală pentru a găsi soluţii la problemele existente. Măsurile şi reacţiile sunt anacronice şi fără obiect. Dar cel mai grav lucru care se întâmplă este modul de gestiune al fondurilor. Şi în special al fondurilor structurale şi de coeziune. Miliarde de euro direcţionate preferenţial, printr-un mecanism ce nu are precedent şi care nu are ce căuta într-o economie liberă, de piaţă.
Cu o aroganţă sfidătoare, responsabilul direct cu managementul acestor fonduri minte şi dezinformează. Spune că autorităţile locale nu au expertiză să realizeze şi să implementeze astfel de proiecte. Corect. Dar nici Ministerul Mediului nu deţine o asemenea expertiză, nici în teorie, nici în fapt. Deci, în ambele cazuri trebuie să se apeleze la consultanţă. De ce consultanţa contractată de minister e mai bună decât cea contractată de autorităţile locale? Pentru un singur motiv: direcţionarea integrală a fondurilor către cele câteva firme clientelare. La sumele ce se alocă pentru lucrările mari pe care le are în vedere Ministerul Mediului, contractarea lucrărilor sau serviciilor ar fi trebuit să se facă în conformitate cu legea achiziţiilor publice, deci cu publicare în Jurnalul Oficial al Comisiei Europene. Asta ca să fie liniştit demnitarul care consideră, în declaraţii, că nu există specialişti români care să se priceapă la depozite de deşeuri, staţii de epurare sau canalizări. Incredibilă făţărnicie. Făcându-se că nu ştie că şi asistenţele tehnice pe care le-a subcontractat pentru portofoliile de proiecte sunt asigurate aproape integral din experţi români subcontractaţi de firmele străine. Acuză fără scrupule acelaşi demnitar că fondurile programului ISPA nu s-au derulat cum trebuie pentru că autorităţile locale nu aveau strategii şi nu au ştiut să îşi aleagă consultanţii. A uitat sau nu ştie că strategiile naţionale trebuia să le facă Ministerul Mediului?
Dar ăsta e un amănunt nesemnificativ faţă de faptul că însuşi domnia sa a fost responsabil cu managementul programului ISPA şi ştie foarte bine cum şi acolo proiectele au fost făcute tot prin acelaşi mecanism de asistenţă tehnică.
Probabil chiar de aceleaşi firme care acum intră şi la absorbţia fondurilor postaderare. Nu se ştie clar, pentru că, deşi e vorba de sume de milioane şi de zeci de milioane de euro, Autoritatea de Management a POS Mediu nu spune nimic despre contractorii asistenţelor tehnice. Transparenţa utilizării fondurilor se rezumă în accepţiunea acestora doar la numele localităţii în care se va realiza investiţia şi suma alocată.
Şi atunci ce să aştepţi de la asemenea autorităţi? Nici oamenii din sistemul de mediu nu mai aşteaptă nimic. Din adevăratul sistem, cei care de ani de zile au încercat să reziste pentru ca totul să nu se prăbuşească, în speranţa că după integrare trebuie să urmeze şi ceva bun. N-au urmat decât umilinţe, aşa că în ultima perioadă demisiile din sistem se ţin lanţ, chiar şi 20/zi. Dar cum asta nu afectează bunul mers al asistenţelor tehnice ci dimpotrivă, nimeni din conducere nu pare îngrijorat.
Şi uite-aşa se întâmplă că am ajuns un stat membru al Uniunii Europene în care, pentru deturnarea fondurilor, demnitarii folosesc un pretext care poate fi considerat nu doar denigrator la adresa unei ţări, dar care poate fi considerat că aduce atingere siguranţei naţionale. Când tu, ca stat, te prezinţi în faţa oficialilor Comisiei Europene spunând că nu ai expertiză pe un domeniu atât de sensibil şi de prioritar pentru ei, eşti din start desconsiderat. Pentru ei nu mai exişti ca partener de dialog şi de acţiune. De fapt, nu mai exişti.